2012 – sfarsitul lumii, Editura Evanghelismos, 2010 (cuvantul introductiv)

Hollywood-ul şi alte ,,patrii” ale filmului, sătule să facă filme care au un subiect previzibil, scenarii inspirate din alte scenarii şi un umor răsuflat, ne propun în ultima vreme producţii apocaliptice care vor să ne ducă în zona terifiantului, dar sfârşesc cumva în zona penibilului, a caraghioslâcului. M-am întrebat, ca poate mulţi dintre cei care obişnuiesc să vadă câte un film ca prilej de relaxare, dacă există o doză de adevăr în seria de filme 2012, toate cu tentă apocaliptică, toate plecând de la o aşa zisă profeţie aparţinând civilizaţiei apuse Maya, toate încercând să prezinte sfârşitul lumii sau cum pompos o numesc ei – Apocalipsa. Cele trei producţii pe care le-am vizionat, având ca subiect sfârşitul lumii – 2012, 2012 Doomsday,

Intalnirea mea cu Parintele Teofil Paraian (marturie)

Vineri, 29 octombrie, s-a împlinit un an de la trecerea la Domnul a părintelui arhimandrit Teofil Paraian, duhovnicul Mânăstirii Brancoveanu de la Sambata de Sus. A trecut la cele veşnice la varsta de 80 de ani, in noaptea de miercuri spre joi, 29 octombrie 2009. Obişnuia să spună: ,,Eu sunt sigur că merg in Rai. Cineva poate să spună că sunt mândru. Dar nu pentru faptele mele cred că merg in Rai, ci pentru bunătatea lui Dumnezeu. Nu se poate să fi facut Dumnezeu Raiul ca să-l ţină gol. Trebuie să ne potrivim cu Raiul, să ne placă în Rai şi să ne silim să-l câştigăm, si-l vom câştiga. Căci Dumnezeu este Dumnezeul milei si al îndurărilor. La slujbe auzim mereu ca Dumnezeu bun si iubitor de oameni este. Păi, de ce să nu credem că e bun şi iubitor, şi de ce să mă îndoiesc că mă va milui şi mântui şi pe mine?”

Părintele era nevăzător, dar avea harul extraordinar de a vedea cu ochii sufletului la propriu. Sunt mărturii cum că slujea în Altar la Sfânta Liturghie fără să aibă nevoie de ajutor. De asemenea părintele avea darul special de a vedea

Lansare carte Jean Claude Larchet

Libraria Sophia, va invita la lansarea volumului
DESPRE IUBIREA CREŞTINA
de Jean-Claude Larchet

Gata sunt sa mor pentru Dumnezeul meu (Sfanta Anastasia Romana)

Sfanta Muceniţă Anastasia Romana s-a născut dintr-o familie nobilă, dar a rămas orfană de ambii părinţi de la vârsta de trei ani. Orfană fiind, ea a fost luată spre creştere într-o mănăstire de lângă Roma, a cărei stareţă era Sofia, vestită pentru marea înălţime a vieţii ei duhovniceşti. De-a lungul celor şaptesprezece ani care au urmat, Monahia Anastasia s-a făcut şi ea vestită, asemenea chipului maicii ei duhovniceşti, printre creştini ca aspră şi minunată nevoitoare, iar printre păgâni ca femeia de o frumuseţe neasemuită. Guvernatorul păgân Probus a trimis soldaţi la acea mănăstire spre a o lua pe Anastasia sub escortă şi a o aduce înaintea lui. Mai înainte cu două ceasuri de aceasta, Egumena Sofia a sfătuit-o din destul pe tânăra Anastasia să se ţină strâns de Credinţă, i-a arătat cum să risipească meşteşugurile linguşirilor cu care avea să fie ispitită şi toată înşelăciunea, şi cum să îndure aceste torturi. A răspuns Anastasia către maica ei duhovnicească astfel: „Gata este inima mea, gata de moarte pentru Dulcele Izbăvitor.” Adusă înaintea guvernatorului, Anastasia şi-a declarat pe faţă credinţa în Hristos Iisus Dumnezeul şi Domnul. Guvernatorul mai întâi a încercat să

Cugetari crestine II (din cartea Intre rock si iubirea fara sfarsit)

Mai multe cărţi de Cristi Şerban la www.edituracristimpuri.ro

Aparitie nouă: VIAŢA MAICII DOMNULUI (conţine şi CD audio)

Dacă ne-ar mântui mâncarea, toată ziua am sta la masă, dar dacă ne mântuieşte rugăciunea oare de ce îi oferim atât de puţin timp?

În dragostea dintre doi oameni, dacă puntea dintre suflete nu este zidită de Dumnezeu – mai devreme sau mai târziu – unul din doi va cădea.

Cum îngropăm gunoiul nostru cât mai în adâncuri, e bine să ridicăm curăţia noastră cât mai spre înalturi.

Dacă toţi oamenii dintr-un sat sau dintr-un oraş L-ar iubi pe Dumnezeu cu dragostea cea adevărată, aurul şi arginţii ar sta grămadă exact unde se află acum groapa de gunoi.

Nevoia de duhovnic

Raspuns la acuzatia de idolatrie

Comentariu pe site ul TVR, cu privire la închinătorii si pelerinii care il cinstesc pe Sfantul Dimitrie:

Mai voi nu sunteti creştini, voi sunteti idolatri, creştini sunt acei care sarbatoresc numai pe Cristos. Biblia nu ne spune despre un alt sarbatorit, decit unul singur, ISUS HRISTOS. Asa ca voi sunteti niste idolatri care va inchinati la tot felul imagini, la tot felul de tablouri…

Răspuns:

Domnule dragă, cel care te prevalezi de Biblie pentru a-i huli pe cei care îl cinstesc pe Sfantul Dimitrie prin inchinare la sfintele moaşte…Ce Biblie citiţi dvs?? Ia vedeti pe acolo că încă din Vechiul Testament exista un cult legat de oasele stramoşilor şi cinstirea lor… Şi mai rasfoiţi o dată FAPTELE APOSTOLILOR ca să aflaţi, probabil în premieră, ca Sfintii Ucenici ai lui Hristos – Dumnezeu vindecau oamenii bolnavi şi îndrăciţii numai cu umbra

Basescu despre legile privind TVA si impozitul pe pensii

Băsescu: Mă voi pronunţa cu celeritate pe legile privind TVA la alimente şi neimpozitarea pensiilor mici

Poate nu ştiaţi că romanii dorm cu Dicţionarul de neologisme sub pernă si ne dă celeritatea afară din case!!!

COMMENT: Decelerarea indivizibilei butade subjugă temperamente nonstigmate. Revelând abominabile abjurări, excursul

Sfantul Dimitrie si regimul comunist

Regimul comunist a fost un duşman al Sfântului Dimitrie cel Nou. Se dorea mutarea Catedralei şi a Reşedinţei Patriarhiei. Abandonarea acestei intenţii de către autorităţi, într-un mod inexplicabil, se poate pune şi pe seama ajutorului Sfântului Cuvios Dimitrie. Nicolae Ceauşescu a făcut mari presiuni asupra patriarhilor, Iustin şi Teoctist. S-au propus mai multe variante pentru o nouă reşedinţă: Văcăreştiul, Mănăstirea Cernica sau Căldăruşaniul. Îl deranja pelerinajul la moaştele Sfântului Dimitrie. De pildă, în 1989, Ceauşescu a fixat pe 27 octombrie, de ziua praznicului Sfântului Dimitrie cel Nou, o sesiune a Marii Adunări Naţionale. Având justificare politică, s-a dorit mutarea întregului pelerinaj de pe Dealul Patriarhiei. Deşi supus presiunilor şi ameninţărilor, vrednicul de pomenire patriarhul Teoctist nu a mutat departe moaştele Sfântului, ci la Biserica „Sfântul Nicolae – Vlădica“, în vecinătatea Catedralei patriarhale. La două luni distanţă, Ceauşescu a căzut.

„Au lovit în interesul Bisericii noastre Ortodoxe,

Cu Iisus in celula

Vă invit să descoperiţi frumuseţea poeziei creştine

Avortul ca boala a natiunii

În primul rând aş recunoaşte cu francheţe că este foarte uşor să scrii despre un subiect pe care nu l-ai ,,trăit”. Ca să înţelegi mai bine ce este avortul ar trebui să fii femeie, să fi trecut prin tristeţea şi zbaterile unei astfel de experienţe. Sau să fii un tată iresponsabil care în faţa întrebării – fac sau nu avort, nu are ca răspuns decât o ridicare din umeri. Am încercat zilele acestea să fac un sondaj printre câteva reprezentante ale sexului frumos, dorind să obţin o mărturie despre o astfel de experienţă. Niciuna dintre femei nu mi-a răspuns concret, aceasta constituind o dovadă că avortul nu este deloc o joacă. Mai degrabă este o experienţă dureroasă, traumatizantă. Doar una dintre femei a fost mai curajoasă şi a mărturisit că a făcut două avorturi. Acestea punând capac unei vieţi neîmplinite şi mai anunţând două păcate grave au avut întru târziu ca efect trezirea conştiinţei femeii. ,,După o viaţă nu tocmai cuvioasă şi două avorturi, la varsta de 30 de ani m-am întors la Hristos. Aş vrea să spun tuturor povestea convertirii mele.

Cugetari crestine de Cristi Serban (Intre rock si iubirea fara sfarsit)

Mai multe cărti de Cristi Serban gasesti aici
Lacrima e semn al lucrării, semn al invocării puterilor cereşti spre ajutor imediat şi necondiţionat.

Lacrima pe care ai vărsat-o – pentru ca Dumnezeu să te ierte – nu pică niciodată pe pământ; ea urcă direct la cer.

A trăi într-o lume sumbră,

Care este cararea Imparatiei de Arsenie Boca

De la început e bine să plecăm cu câteva lucruri ştiute şi anume: că toţi oamenii, fară deosebire, suntem în aceeaşi vreme şi fiii oamenilor şi fiii lui Dumnezeu. Adică, după trup suntem făpturi pământeşti, iar după duh, făpturi cereşti, care însă petrecem vremelnic în corturi pământeşti. De la Dumnezeu ieşim, petrecem pe pământ o vreme şi iarăşi la Dumnezeu ne-ntoarcem. Fericit cine se-ntoarce şi ajunge iar Acasă, rotunjind ocolul. Aceasta e cărarea.

Unii însă nu se mai întorc… Sunt cei ce ascultă de o vrajă vrăjmaşă, care îi scoate din cale şi, cu pofte pieritoare, îi încâlceşte în lume. Vraja aceea, a păcatului, cu vremea le slăbeşte mintea şi în aşa fel le-o întoarce, încât ajung să zică binelui rău şi răului bine şi din fiii lui Dumnezeu se fac vrăjmaşii lui Dumnezeu. Vremea li se gata, lumina minţii li se stinge… şi aşa îi prinde noaptea

Pornografie vie

Nu sunt de acord ca zecile de publicaţii cu caracter pornografic să fie puse la vedere la orice chioşc de ziare în mai toate staţiile de autobuz. Ce rău fac aceste publicaţii din geam, din vitrină? Păi nu ştiu. Eu poate nu am rugăciunea pe care trebuie să o am, dar mă gândesc că poate printre noi sunt şi oameni duhovniceşti care au rugăciunea continuă care poate spun ,,Doamne Iisuse…” cu atât mai mult cu cât aşteptatul în staţie este considerat timp mort. Şi atunci se pun firesc întrebările: ,,Cum e mai bine şi ce îmi este de folos?? Să privesc la revistele erotice din vitrină riscând să aprind în mine pofta de curvie sau să mă rog în sinea mea dorind să aprind sau să reaprind în mine flacăra iubirii dumnezeieşti?”.

Vreau să fiu mai explicit şi de aceea afirm răspicat că nu îi blamez şi nu-i arăt cu degetul pe cei care au mania să cumpere sau să folosească asemenea reviste, fiindcă fiecare om se va sminti într-o zi,

Jurnalul Fericirii: Smerenia si Don Quijote

Credinţa în Dumnezeu îmi pare în deplinul înţeles al cuvântului actul cel mai realist ce poate fi: este acceptarea adevărului şi lepădarea iluziilor. De aceea şi cere smerenie, de aceea pune biserica atât de mult accentul pe smerenie: nimic nu ne vine mai greu decât de a renunţa la închipuiri.

Când Don Quijote le spune ţăranilor din cârciumă că sunt cu adevărat într-un castel, el e smintit pentru că ţăranii sunt în cârciumă cât timp se socotesc a fi acolo; iar cuvântul omenesc fiind şi el „creator”, ca şi al Tatălui (Facerea 2, 19), castelul circiumă s-a şi făcut. Cârciumă l-ai numit, cârciumă e, în virtutea dumnezeieştii puteri concedată omului de a defini lucrurile. Don Quijote, prin urmare, neagă o realitate a planului, a nivelului unde şi el se află şi în consecinţă e nebun. E însă şi realist, zdravăn

Noi nu! Niciodata nu! Noi nu! de Catalin Stefanescu

Ţara asta e a noastră doar atunci cînd trebuie să înjurăm cîte un francez sau cîte un italian de pe la vreun ziar care ne face ţigani sau atunci cînd se mai dau de ceasul morţii prezentatorii de ştiri care anunţă noi pretenţii de autonomie din partea locuitorilor din Secuime. Ei bine, atunci se trezesc în noi toţi strămoşii, iar dragostea de ţară e mai fierbinte ca o explozie solară. În rest, ţara e a lui Băsescu, a lui Boc, a parlamentarilor, a primarilor, a lui Vîntu, a oricui, mai puţin a noastră. Aidoma se întîmplă şi cu oraşele. Cînd spaţiul public e violat din toate poziţiile, cînd pier clădiri de patrimoniu şi monumente, oraşul e al primarului, al oricui o vrea să-l ia. Cînd vin însă zilele oraşului, cînd plînge cu sughiţuiri seul din pastramă şi cînd curge berea la robinet, atunci redevenim locuitorii cetăţii şi dăm o tură, ţanţoşi, prin îmbulzeala care clocoteşte de patriotism local.

Inima de mama (din volumul Nestemate duhovnicesti 1)

Poti comanda cartea cu cele 52 de istorioare duhovnicesti aici

Un băiat care trăia alături de mama şi tatăl său într-o căsuţă de la marginea pădurii, neavând copii prin preajmă cu care să se joace, învăţase aproape totul despre animale, fiindcă acestea i-au fost prietenii de joacă încă de când era micuţ. Animalele veneau de multe ori chiar până în curtea casei, şi băiatul le studia comportamentul şi mişcările, astfel că ştia care este animal rău şi care este bun; care este curajos şi care este fricos…şi tot aşa.

Animalul său preferat era lupul, fiindcă aşa ar fi vrut să fie şi el, ca un lup, adică neînfricat, puternic, impunător, stăpân peste toate…Nu-i plăceau în schimb căprioarele, fiindcă de multe ori a încercat să se apropie de ele ca să le mângâie botul jilav

Picturile Toamnei pe Valea Dambovitei si culoarul Rucar Bran

Am fost pentru a treia oara intr-un pelerinaj, care a avut ca obiective Mănăstirea Cetăţuia Negru Vodă, Mănăstirea Nămăieşti, cu traseul Valea Dambovitei – culoarul Rucar Bran…Nu mai povestesc de frumuseţile divine legate de mănăstiri, mă opresc doar la a constata că avem o ţară de o frumuseţe care îţi taie respiraţia, cu o natură binecuvântată de Dumnezeu…Nu cred încă în sintagma ,,ţară frumoasă, păcat că e locuită”, sunt convins că uneori şi locul sfinţeşte omul, nu numai invers..
…

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Pe scarile care duc la Manastirea Namaiesti

 

 

Icoana facatoare de minuni(Namaiesti)

Muzeu George Topârceanu

In curte la Nămăieşti

In zare se vad Muntii

Raluca Toderel si povestile ei minunate

Vă recomand să cunoaşteţi un om care are ceva de spus pe linie editorială a cărţilor ortodoxe, dar şi în ceea ce priveşte scrisul, creaţiile de autor. Raluca a intrat fulminant în lumea cărţii ortodoxe ca editor şi corector de texte, contribuind la acurateţea mai multor lucrări, aplicand o gramatică ,,nemţească”, adică la sânge, scrierilor unor autori tineri…Eu personal ii datorez, corecturile şi micile adaosuri de la Între rock si iubirea fără sfârşit sau la Robiţi de fenomenul Da vinci…Actualmente Raluca este editor cu acte în regulă, contibuind la apariţia cărţilor sub semnătura KLAUS KENNETH…(ca o paranteză,  ştiu că acest Klaus este bălăcarit pe mai multe site uri de unele persoane, despre care din păcate nu am auzit că ar fi in stare sa conferentieze la acest nivel, cu săli pline)…Ea traduce cărţile germanului, iar în conferinţe este translator…Să recunoaştem că pentru cineva care de abia a depăşit 20 de ani acestea sunt adevărate performanţe. Eu vă invit să cunoaşteţi sensibilitatea de autor a Ralucăi, propunându-vă lectura unei poveşti din proiectul – care mie mi se pare minunat şi binevenit – Poveşti cu sfinţi pentru fiecare zi a anului, pe care sper că prietena noastră să-l ducă la bun sfârşit, astfel încât să vedem cartea tipărită.

Mai multe pe

http://domnitaralu.wordpress.com/

  1 septembrie ,,Un nou început!”

 Licurici, spălaţi dinţişorii, rugăciunea şi apoi fuga la culcărică!” a strigat mama din bucătărie, ocupată să spele ultimele vase rămase de la cină.
În prag a apărut Damian, cu periuţa de dinţi în mână şi cu o sprânceană ridicată, semn al unei mari probleme de neînţelegere:
– „Eu nu stiu ce vlei să zici. Adică spălalea, lugăciunea şi culcalea. Dal în pijămăluţe nu ne îmblăcăm? Sau plima oală vlei să ne culcăm? Cum să ne culcăm fălă pijămăluţe??”
– „Ştii că ai dreptate?” a întrebat mama râzând, în timp ce i-a pus o ştampilă de spumă băieţelului pe nas. „Copii, spălarea pe dinţişori, rugăciunea, îmbrăcarea în pijămăluţe şi fuga la culcuş! E bine acum, Dami?”

Dialog cu Florian Bichir

La Târgul de carte religioasă de la Sibiu , într-o atmosferă caldă, la o cafea, am înjghebat câteva dialoguri

Zicale haioase: Ce spun copiii despre ingeri

Îngerii în timpul liber stau acasă şi fac de mâncare…

Îngerilor le este frică să nu moară Doamne, Doamne…

Îngerii se îngrijorează fiindcă unele rele sunt foarte rele şi periculoase…

I-aş cere unui înger

Sex la TV nonstop

Chiar şi la programele aşa zis cuminţi mai nou se pune ceva cu conotaţie sexuală, de fapt constat că sexul la TV a devenit obligatoriu. Concernul PRO ne-a obişnuit cu ,,fundaşe” şi ,,înaintaşe” care fac reclamă canalului de sport, iar la ştirile sportive (am urmărit chestia asta mai multe zile la rând) se prezintă obligatoriu o aşa zisă informaţie cu un nud, cu ceva sâni, cu ,,mândria” fotbalistului Adrian Cristea şi exemplele pot continua.
Recent am schimbat două vorbe cu o femeie editor de carte religioasă, care mi-a spus

Moaste ale Sfintei Paraschiva la Ploiesti si primele marturii

Creştinii ortodocşi sărbătoresc astăzi Sfânta Cuvioasa Paraschiva. În această zi, biserica Sfânta Vineri din Ploieşti va împlini 130 de ani de când există în forma actuală. Începând din acest an la lăcaşul de cult respectiv din Ploieşti se vor găsi permanent într-o raclă special amenajată şi părticele ale moaştelor Sfintei Cuvioase Paraschiva. Acestea au fost donate luna trecută bisericii ploieştene de către Mănăstirea Mihai Vodă din Bucureşti. În această raclă amplasate pe moment în curtea bisericii, se află moaşte şi ale sfintei Muceniţe Paraschiva, care a trăit pe vremea împăratului Antonin în timpul prigoanei creştinilor. Sfanta Paraschevi – Paraskevi, sărbătorita in Grecia pe 26 iulie,

Nationala Romaniei: Chiar este una de varzanei?

Nu sunt sigur dacă articolul ,,Vărzăneii de la naţională” a fost publicat doar în ediţia on line, iar dacă a apărut şi-n ediţia tipărită în ,,Adevărul” mi se pare grav, mi se pare că s-a făcut dintr-o dată loc pentru mult diletantism acolo la respectabila mazetă.

 ,,Varzaneii de la nationala” de

Vlad Epurescu

 Cel mai bun lucru pe care l-ar putea face FRF

Sensul ascezei crestine de Georges Florovsky

Această carte face parte din colecţia de aur, intitulată ,,Caietele Saint Serge”, editată în România de Patmos. Intre cei care au pus umărul la renumele Institutului de Teologie Orotodoxă Saint Serge Paris se află şi Părintele Georges Florovsky un patrolog, un fin observator al vieţii monahale din epoca în care s-au născut scrieri uriaşe precum Patericul sau Filocalia. Sensul ascezei creştine este un periplu al patrologului Florovsky prin scrierile şi biografiile monahilor sporiţi Macarie, Evagrie Ponticul, Nil Sinaitul, Marcu Ascetul, Isidor Pelusiotul, Diadoh, Isaia, Ioan Scărarul, cu toţii repere de viaţă duhovnicească şi izvor de înţelepciune care nu seacă vreodată.

Idei de ţinut minte:

Bucurie si implinire la Targul de carte religioasa Sibiu 2010

Bucuriile şi realizările personale la Târgul de carte religioasă SIBIU 2010 au fost destul de multe. Am realizat patru interviuri cu oameni implicaţi în ale scrisului şi artei: Florian Bichir, Stelian Gomboş, Răzvan Codrescu, Manuela Golescu…Am interacţionat cu oameni absolut minunaţi: editori de carte, librari, copii frumoşi, iubitori de carte. Klaus Kenneth m-a pupat! Părintele Necula mi-a reconfirmat că mă pot baza pe prietenia care ne leagă de vreo trei ani…

Sambata 9 octombrie la ora 11,00 am lansat în prezenţa a peste 50 de persoane VIAŢA MAICII DOMNULUI, un produs multimedia destinat copiilor şi adolescenţilor.Evenimentul a fost precedat de vernisajul expoziţiei de lucrări cu tematică religioasă şi vizionarea scenetei „Aripi spre cer”, realizate de copiii grupei pregătitoare A de la Grădiniţa nr.38 din Sibiu îndrumaţi de educatoarele Remete Ana şi Marinescu Mihaela Laura. Copiii au avut de răspuns la întrebări legate de îngeri, iar răspunsurile lor, scrise pe un panou, au fost de-a dreptul delicioase (o să public în curând câteva răspunsuri ,,năzbâtioase” ale picilor)

VIATA MAICII DOMNULUI poti comanda aici este o incursiune în

Vesmintele Sfintei Cuvioase Paraschiva

Se poate observa că în zilele de sărbătoare Sfântă Cuvioasa Parascheva poartă veşminte de culoare deschisă, iar în posturi, de culori închise. Veşmintele Cuvioasei Parascheva se schimbă de Crăciun, la începutul Postului Sfintelor Paşti (când primeşte un veşmânt închis la culoare), cu o zi înainte de Paşti (se pune un veşmânt alb, păstrat până după sărbătoarea Cincizecimii), cu o seară înainte de a fi scoasă din Catedrală şi după hram.

 În cursul anului, veşmintele Cuvioasei Parascheva se schimbă cu o seară înainte de pelerinajul pe ,,Calea Sfintilor”, de Crăciun, la începutul Postului mare, de Paşti – veşmânt care rămâne până după Sărbătoarea Pogorârii Duhului Sfânt, iar după aceste sărbători,

Mormolocii

Drumul de la geniu la mormoloc ţine de un anume monosilabism de care sunt capabili în special criticii, ,,înjurătorii” de pe forumurile internet şi comentatorii de pe site-uri şi bloguri. Un scriitor ne lasă o operă. Opera respectivă are un comentariu. Cineva ia comentariul şi-l face recenzie. Recenzia mai apoi se transformă în părere. Iar părerea, pe acelaşi principiu care ţine de involuţie se transformă ori într-un emoticon ceva, ori în silabe plăpânde cu pretenţii de comentariu apreciativ ori depreciativ. I-aş ruga pe tineri în special să incerce să facă drumul

Sfanta Teodora de la Sihla

În legătură cu sfârşitul ei, se spune că egumenul schitului Sihăstria ar fi observat, mai multe zile în şir, câteva păsărele care intrau pe fereastră în trapeză, de unde luau fărâmituri de pâine şi poame, apoi zburau la munte, înspre Sihla. Doi ucenici, rânduiţi de egumen, au pornit pe calea arătată de păsări, ajungând până către vârful muntelui. Acolo un frate s-a urcat într-un brad, de unde a izbutit să zărească peştera în care trăia sfânta. Cuvioasa Teodora i-a chemat la ea şi le-a spus că se roagă de 40 de zile că Dumnezeu să-i trimită un duhovnic căruia să-i mărturisească păcatele şi să o împărtăşească înainte de a muri. I-a rugat să-i spună egumenului ultima ei dorinţă, aceea de a-i trimite pe ieromonahul Antonie şi pe ierodiaconul Lavrentie cu Sfânta Împărtăşanie.

Cei doi ucenici s-au întors în mănăstirea lor, vestind egumenului cele ce au descoperit în peşteră Sihlei, cât şi dorinţă Cuvioasei de a-i trimite pe cei doi monahi pe care ea însăşi îi numise. A două zi, potrivit dorinţei sale, ieromonahul Antonie, ierodiaconul Lavrentie şi cei doi ucenici s-au îndreptat spre peşteră. În faţă duhovnicului Antonie, Teodora şi-a mărturisit toate păcatele vieţii,

Parintele Teofil Paraian:Televizorul este un instrument al satanei…

Interviu realizat in chilia parintelui

-Părinte arhimandrit, mă preocupă soarta tinerilor de azi şi v-aş întreba ce şanse are un tânăr în zilele noastre să rămână creştin în mijlocul atâtor tentaţii, ispite şi sminteli?

– Tinerii din ziua de azi nu pot să rămână buni creştini, fiindcă nu sunt buni creştini dintru început. Tineretul se află într-o accentuată stare de cădere. Că mai sunt unii care nu sunt căzuţi, aceia ştiu ce au de făcut. Se ţin de biserică, de rugăciune, de post…ţin rânduielile bisericii, îşi respectă şi iubesc părinţii…Se ţin de muncă, îşi îndeplinesc îndatoririle şi atunci ei rămân în sfera credinţei…Iar cei care fac altfel, ajung să creadă altfel… Ei ajung la necredinţă, pentru că dacă faci altfel de cum crezi, ajungi să crezi în ceea ce faci…

-Sfinţia voastră

Avortul nu e un simplu avort

Rânduri dedicate femeilor care doresc să avorteze…

Ziua în care am primit prin telefon rezultatul beta HCG-ului a fost cea mai fericită din viaţă noastră. Au urmat 19 săptămâni de vis, în care purtăm bluzele şi rochiile de graviduţă cu o mândrie imensă şi în care mergeam periodic la biserică pentru a-i mulţumi Domnului că s-a îndurat de mine şi mi-a dăruit cel mai de preţ cadou. Soţul meu era în culmea fericirii, a dat petrecere şi a anunţat toată familia şi toţi prietenii că în sfârşit va fi tătic.

 M-a răsfăţat mult şi toată familia s-a implicat în treburile gospodăreşti astfel că eu să stau cât mai mult în pat şi să protejez minunea cea preţioasă, bulgăraşul de aur din pântecul meu. Dar toate eforturile au fost în zadar. Într-o zi de joi, 3 sept 2009,

Carte noua la Editura Cristimpuri: Viata Maicii Domnului

Comanda cu mult sub pretul de librarie aici

O nouă apariţie editorială: Viaţa Maicii Domnului, Editura Cristimpuri, 2010. Produsul se adresează copiilor şi adolescenţilor şi cuprinde şi un CD audio realizat împreună cu Grupul Artiştilor Creştini Ortodocşi

Spectacol floral la Manastirea Zamfira

Am vizitat zilele acestea

Targul de carte religioasa SIBIU 2010 (7-10 octombrie)

Târgul Naţional de Carte şi Revistă Religioasă (TNCRR) este unica manifestare de profil din România şi este organizat de Asociaţia SCRIPTUS din Sibiu în fiecare an în luna octombrie, pe parcursul a patru zile. În cursul serilor au loc mese rotunde, dezbateri, concerte corale, care întregesc oferta culturala ‘’scrisa”. Scopul acestei ample acţiuni este acela de a facilita tinerilor şi publicului redescoperirea spiritualităţii creştine şi a tradiţiilor româneşti prin intermediul cărţii duhovniceşti ziditoare de suflet. De-a lungul celor şapte ediţii ce au avut loc, TNCRR s-a bucurat de un interes deosebit din partea publicului, înscriindu-se ca o manifestare de prestigiu în domeniul cărţii religioase. A devenit practic o frumoasă tradiţie organizarea la Sibiu a acestui Târg Naţional de Carte şi Revistă Religioasa. În cadrul targului,  Editura Cristimpuri din Ploiesti va lansa cartea Viata Maicii Domnului (un produs multimedia dedicat copiilor si adolescentilor). Lansarea este programata sâmbătă la ora 11,00.

Programul arata astfel:

Parintele Gavriil vegheaza si acum asupra Manastirii Zamfira

DN1 A între Ploieşti şi Văleni, adică pe Drumul Vinului, la 15 kilometri de Ploieşti se află Sfânta Mănăstire Zamfira, o bijuterie între locurile de popas duhovnicesc, dar şi un aşezământ care poartă amprenta unei arte arhitecturale de excepţie sau a picturii realizate aici de Nicolae Grigorescu. Multi credincioşi cred ca trebuie să te duci la Muntele Athos sau in Ţara Sfântă pentru a vedea frumusetile lui Dumnezeu.  Mânăstirea prahoveană Zamfira infirmă aceste lucruri prin aceea că dezvăluie frumuseţea locurilor de lângă noi, locuri pe care adeseori prinşi de freamătul vieţii cotidiene tindem să le ignorăm. Zamfira e un loc de linişte, un rai al florilor, un loc în care sufletul se simte în largul lui. Alături de Maica Fevronia am descoperit aici povestea picturii atât de originale şi un pasaj tutlburător din viaţa uriaşului talent Nicolae Grigorescu

Lansare carte libraria Sofia 6 octombrie

Editura Predania si libraria Sophia va invita la lansarea volumului

Meditatii Filosofice. Note pentru o filosofie inactuala, de  Ernest Bernea

             Invitati:    Teodora Bernea,   Costion Nicolescu,  Claudiu Tarziu, Ciprian Voicila

          miercuri, 6 octombrie 2010, ora 18.00

      libraria Sophia, str. Bibescu Voda nr. 19

Minunile Maicii Domnului la Manastirea Ghighiu (Prahova)

Icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Ghighiu este obiect de patrimoniu şi era cunoscută încă de la aducerea ei din Siria ca fiind aducătoare de fapte minunate şi vindecări. Ninel Toma, fotograf amator din Ploieşti a trecut de mai multe ori prin întâmplări minunate legate de icoana făcătoare de minuni de la Ghighiu. Mai întâi s-a străduit din răsputeri să fotografieze icoana, dar chipul Maicii Domnului nu a apărut în nicio poză. A revenit în mănăstire cu aparatură mai sofisticată, dar tot nu a reuşit să scoată chipul Maicii Domnului în vreo poză. Abia după ce a ţinut post şi a făcut un canon de metanii a făcut primele fotografii ale icoanei, cunoscute imediat după aducerea ei în ţară. Acelaşi Ninel Toma a mai avut parte şi de o vindecare minunată a fiului său în vârstă de şase ani, care a căzut lovindu-se grav la cap. Tomograful arăta o fisură grozavă în craniul celui mic, fisură care a dispărut prin minune după ce fotograful s-a rugat

Nicolae Steinhardt – Jurnalul Fericirii (fragment despre pacat)

Poţi să nu păcătuieşti de frică. E o treaptă inferioară, bună şi ea.

Ori din dragoste: cum o fac sfinţii şi caracterele superioare. Dar şi de ruşine. O teribilă ruşine, asemănătoare cu a fi făcut un lucru necuviincios în faţa unei persoane delicate, a fi trântit o vorbă urâtă în faţa unei femei bătrâne, a fi înşelat un om care se încrede în tine. După ce l-ai cunoscut pe Hristos îţi vine greu să păcătuieşti, ţi-e teribil de ruşine.

 Într-un anume sens, păcatul cu gândul e şi mai abject decât cel cu fapta, pentru că — nevăzut — îl însoţeşte necesarmente făţărnicia, impostura. Eşti în privilegiata situaţie a escrocului faţă de spărgător, careşi riscă, el, viaţa; a hoţului din casă (de care nu te poţi feri) faţă de tâlharul la drumul mare, cu tot pitorescul său alai: calul, pistoalele la brâu, căciula pe-o ureche.

Cu fiecare faptă rea batem

Cuviosul Roman Melodul (praznuit de Acoperamantul Maicii lui Dumnezeu)

De Acoperământul Maicii Domnului (1 octombrie) se sarbatoreste si ziua Cuviosului Roman Melodul, despre care se spune că a învăţat să compună şi să cânte imne de slavă către Dumnezeu în chip minunat, în urma unui vis dat de Maica Domnului. El a mâncat în acest vis o bucată de hârtie şi a doua zi s-a trezit în chip de mare învăţător al cântărilor dumnezeieşti şi mare compozitor de condace si imne bisericeşti.

Din cantările sale (Imne, Editura Bizantina, 2007)

Dumnezeu este atât de mare că singură poezia poate încerca să-L exprime. Nu avem limbaj pentru măreţia lui Dumnezeu. Bogăţia poeziei, mai complexă decât limbajul logic, distinctiv, limitativ, a fost întotdeauna folosită pentru a-L exprima pe Dumnezeu […]. Poezia utilizează limbajul simbolic, analogic. Dumnezeu este ca un munte înalt. Este ca un foc: îl încălzeşte pe om, şi omul trebuie să se păzească, să se încălzească fără să fie mistuit. Dumnezeu este apa vie: apa dătătoare de viaţă. Dumnezeu este vin: El dă beţia spirituală,

Elefantul care a invins opt lei infometati

Din lucrarea încă nepublicată (ARTA DE A îNVINGE BOALA)

Mai multe carti de Cristi Serban aici

Dacă nu aş fi văzut cu ochii mei, aţi fi putut să-mi spuneţi că asta este o poveste pentru adormit copii. Înfometaţi şi la adăpostul nopţii, opt lei au atacat un elefant. Leii erau extrem de furioşi. Unul mai abil a sărit în cârca elefantului. Un altul muşca din părţile moi ale pachidermului….O luptă teribilă s-a iscat în miez de noapte. Furia contra masivităţii… Ferocitatea contra docilităţii… Puterea contra voinţei…

O luptă lungă şi obositoare. Unii oameni n-ar suferi să se aşeze pe ei opt insecte. Numai că elefantul nu avea pe el efemeride, ci opt lei uriaşi, înfometaţi şi cu ochii roşii scânteind, pândind iminenta prăbuşire a prăzii şi devorarea ei.

Greseli frecvente in folosirea limbii romane

La vremuri noi, neştiinţa e în toi, de Diana Petrut

 Onorat „aughitoriu”,

 Citeam azi  “Un pedagog de şcoală nouă” şi nu mi-a rămas decât să mă întristez la cât de profund actuale sunt situaţiile prezentate în schiţa cu pricina. Nu-mi vine să cred când văd că de peste tot, din toate domeniile, dau năvală infirmi gramatical. Nu mai contează că unele noţiuni ţin de elementarul limbii noastre, comoară pe moşie revărsată mai demult, ideea e că insuficienţa în materia scrisului corect îşi face zgomotos de cap.

S-a întâmplat de multe ori să dau peste mailuri imposibil de citit, să izbucnesc în mirare mai ales când acestea veneau de la persoane cu presupusă prestanţă în societate, avocaţi, oameni de afaceri, învăţătoare, profesori,