Elefantul care a invins opt lei infometati

Din lucrarea încă nepublicată (ARTA DE A îNVINGE BOALA)

Mai multe carti de Cristi Serban aici

Dacă nu aş fi văzut cu ochii mei, aţi fi putut să-mi spuneţi că asta este o poveste pentru adormit copii. Înfometaţi şi la adăpostul nopţii, opt lei au atacat un elefant. Leii erau extrem de furioşi. Unul mai abil a sărit în cârca elefantului. Un altul muşca din părţile moi ale pachidermului….O luptă teribilă s-a iscat în miez de noapte. Furia contra masivităţii… Ferocitatea contra docilităţii… Puterea contra voinţei…

O luptă lungă şi obositoare. Unii oameni n-ar suferi să se aşeze pe ei opt insecte. Numai că elefantul nu avea pe el efemeride, ci opt lei uriaşi, înfometaţi şi cu ochii roşii scânteind, pândind iminenta prăbuşire a prăzii şi devorarea ei. Muşcat din toate părţile elefantul începe să dea semne de oboseală. Odată cu muşcăturile venite din opt părţi, parcă o pâclă de deznădejde îi acoperă ochii şi voinţa de a trăi. Leii câştigă din ce în ce mai mult teren şi muşcă cu furie crescândă. Momentul e aproape…Elefantul icneşte greu şi îngenunchează…Deja poţi citi în ochii lui resemnarea. Leii îşi scot ghearele pentru a sfâşia carnea, care a trezit în ei instinctul criminal de felină. Elefantul îngenuncheat este aproape de prăbuşirea totală…

Când deodată…Îşi adună toate puterile ancestrale…Puterea elefantului se mută de acum, din muşchi spre voinţă, de parcă o voce îi spune : ,,Hei, nu e momentul să mori! Ridică-te de acolo!”. E semnalul care şopteşte în conştiinţe că viaţa întotdeauna a fost mai puternică decât moartea. Elefantul se ridică. Cu greu, dar se ridică… Se scutură puternic de leii care încă aveau dinţii şi ghearele înfipte în carnea sa. Un pas şi gata!…Elefantul scapă viu…De acum, resemnarea s-a aşezat în ochii înciudaţi ai leilor. Elefantul se îndepărtează victorios…Voinţa a învins puterea…Dorinţa a învins muşchii…Viaţa triumfă…Oare pentru a câta oara?

 Eu am cunoscut un astfel de elefant. Dacă n-aş fi văzut cu ochii mei, aţi putea spune că e o poveste pentru copii. Un om a înfruntat opt ani grei de boală cumplită. O boală necruţătoare care a adus opt ani de dureri, de chinuri şi simptome greu de suportat. De muşcături teribile.

După opt ani de zile, pe chipul acestui om a început să se citească resemnarea. Aproape că a cedat. Cei opt ani de chin muşcând şi înfingând ghearele adânc au început să cheme deznădejdea. Deznădejdea la un om grav bolnav este primul semn al apropierii morţii. Şi totuşi… Din picul de speranţă rămas, omul nostru a început să-şi ridice glasul către Dumnezeu. A început să ceară în rugăciunile sale viaţă, să ceară sănătate şi bani pentru operaţia salvatoare…Operaţia, care îl va ajuta să trăiască şi chiar să-şi recapete sănătatea. Un cuvânt, o iniţiativă şi dorinţa lui Dumnezeu de a face o minune… Minunea este pe cale să se împlinească… Omul nostru este aproape de operaţie. Mult mai aproape de viaţă. Cei opt lei – anii de suferinţă sunt lăsaţi încet, încet în urmă…Voinţa învinge durerea. Dorinţa omului devine şi dorinţa lui Dumnezeu. Viaţa triumfă! Oare pentru a câta oara?

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: