Archive for Octombrie 2011

Marturii Parintele Arsenie Boca

Părintele Arsenie a fost un om extraordinar, un om al lui Dumnezeu, un mare părinte al Bisericii noastre. Pentru mine per­sonal, cel mai mare din veacul nostru… Despre Părintele Arsenie trebuie să vină vremea, cât mai curând posibil, să se scrie mai mult, să se vorbească mai mult; şi eu sunt absolut sigur, şi mărturisesc cu toată responsabilitatea mea de episcop ca va veni timpul rânduit de Dumnezeu, când Părintele Arsenie Boca va fi canonizat… Despre Părintele Arsenie încă se vorbeşte în termeni prea lumeşti. Dar se va vedea mai târziu. Eu îndrăznesc să spun că Citește în continuare

CARTE NOUA LA EDITURA CRISTIMPURI (reduceri importante de pret pe www.edituracristimpuri.ro)

NESTEMATE DUHOVNICEŞTI VOL. 2, disponibilă de astazi pe www.edituracristimpuri.ro. Puteti comanda si telefonic la 0344. 146754.

Cum să predicăm

Într-o zi, ieşind din mănăstire, un bătrân sfânt l-a întâlnit pe un tânăr novice. Era un tânăr paşnic şi simplu, iar bătrânul îl îndrăgea foarte mult.

Călugărul îi zise:

– Frate, vino să mergem să predicăm!

– Părinte, a răspuns tânărul, tu ştii ca n-am decât puţină învăţătură. Cum aş putea vorbi eu oamenilor?

Dar cum bătrânul insista, fratele cel tânăr a acceptat.

Au mers prin tot oraşul Citește în continuare

Despre reincarnare (I)

„Cea mai mare contributie a Indiei adusă lumii este să îi ofere o viziune spirituală a omului. Iar lumea face bine dacă se deschide de bunăvoie acestei străvechi întelepciuni ca să dobândească prin ea o îmbogătire pentru viata omenească” [36;139].

– Papa Ioan Paul al II-lea –

Părintele Cleopa Ilie mărturisea că „cea mai mare nebunie, păgânătate si rătăcire de la adevăr este de a crede cineva că după moarte sufletul omului intră în alte trupuri de oameni, dobitoace…” [40;325]. Această afirmatie poate părea cam aspră, dar este cât se poate de adevărată, este exprimarea concisă a modului în care Biserica lui Hristos priveste teoria reîncarnării.

Stim că unul dintre elementele cele mai importante ale credintei crestine este Citește în continuare

Nestemate duhovnicesti vol. II (disponibila in curand pe www.edituracristimpuri.ro)

Cu ajutorul lui Dumnezeu peste doar cateva zile va iesi de la tipar vol. II al cartii ,,Nestemate duhovnicesti”, pilde şi istorioare care ajută la mântuirea sufletului. Iată o poveste din cele 52, intitulată ..,,Călugărul şi pasărea”. Cartea este însoţită de CD ul audio ,,Comoara din grădină” o poveste originală de Cristian Şerban.

Un tânăr călugăr obişnuia în fiecare dimineaţă, înainte de a pleca la treburile zilnice, să se roage. Dar de fiecare dată când se aşeza în genunchi la rugăciune o mică pasăre venea la geamul lui şi începea să cânte. Cu cât călugărul se ruga mai intens cu atât mica pasăre cânta mai tare şi mai alert.

 

Azi aşa, mâine aşa, până într-o zi când călugărul supărat că niciodată nu putea să se roage în linişte îi spuse lui Dumnezeu:

 

– Doamne, fă să fie linişte, să-ţi pot trimite rugăciunea mea!

 

În acel moment pasărea zbură de la geam şi se făcu o linişte deplină. Călugărul fericit se întoarse în camera lui şi căută să se roage. Dar de fiecare dată când începea o rugăciune, gândul îi zbura la treburile zilnice pe care le avea de obicei de îndeplinit şi uita de rugăciune.

 

Neştiind ce să facă Citește în continuare

Parintele Arsenie Boca pictat din pantecele maicii sale

Întâlnindu-se cu Părintele, mama i-a reproşat: „Ţi-a fost ruşine cu mine de n-ai vrut să spui la lume că eu sunt mama ta?” şi i-a zis Părintele: „Nu mamă, dar dacă spuneam lumea îţi rupea hainele de pe matale când veneai încoace”.
A spus mama Părintelui, cu ocazia acestei vizite la mănăstire că atunci când era însărcinată cu Părintele, a văzut soarele şi luna în pântecele ei şi nu ştia ce va fi. Şi a văzut şi un peisaj. Când a venit la Sâmbăta a spus ca a văzut exact peisajul de aici, cu munţi şi mănăstirea. (Gheroghe Silea, 45 ani – Sâmbăta de Sus) Citește în continuare

Pelicanul

În istoriile vechi scrie despre următoarea întâmplare:

În cuibul unui pelican a intrat odinioară un şarpe veninos. Pelicanul nu era în cuib, erau numai puişorii singuri. Şarpele a început să muşte şi să bage veninul lui ucigător în toţi puişorii. Când era aproape să-i înghită, s-a ivit şi pelicanul. La zgomotul aripilor lui, şarpele a părăsit cuibul, fără să guste din pradă.

Bietul pelican vede cu durere că puişorii lui sunt pe jumătate morţi, fiind otrăviţi de vrăjmaşul şarpe. Fără să mai stea mult pe gânduri, el se hotărăşte să-i scape cu orice preţ. Şi iată anume ce face: îşi găureşte coasta cu ciocul şi cu sângele său adapă pe toţi puişorii care sunt ameţiţi de veninul şarpelui. Sângele lui curat are minunata putere să taie otrava şarpelui şi prin aceasta puişorii lui se înviorează şi scapă de moarte. Pelicanul este o pasăre de pustie cu gâtul lung, ca şi bâtlanul. Când puişorii lui sunt aprinşi de sete sau vătămaţi de jigănii otrăvitoare, atunci pelicanul îşi răneşte coasta sa şi îi adapă cu sângele său. Iată o pildă minunată de dragoste părintească, care ajunge până la Citește în continuare