Archive for the ‘Sfintii Parinti’ Category

Cugetari Sfantul Ioan Scararul

Smerită cugetare arată cel care, ocărât fiind de altul, nu-şi micşorează dragostea faţă de acesta.

 Să ne temem de Domnul ca de fiare. Căci am văzut oameni care, ducându-se să fure, nu se temeau de Dumnezeu, dar, auzind lătrat de câini în acel loc, s-au înapoiat îndată; şi ceea ce n-a făcut frica de Dumnezeu, a făcut frica de fiare.

 Darul lacrimilor este mai mare decât botezul, deoarece curăţă păcatele săvârşite după acesta.

 Ascultarea înseamnă a nu te mai încrede în tine toată viaţa, indiferent de ce bine ai săvârşi.

 Din ascultare se naşte smerenia, din smerenie discernământul, din discernământ străvederea, iar din aceasta înainte vederea.

 Creştin este cel ce Citește în continuare

Despre ascultare (Sfantul Ioan Scararul)

„Precum cel ce nu are povatuitor se rataceste usor pe drum, asa si cel ce umbla pe o cale singuratica dupa voia sa, se pierde usor, chiar daca are toata întelepciunea lumii , Sfântul Ioan Scararul.

„…Caci ascultarea înseamna a nu te încrede în tine, în savârsirea celor bune, pâna la sfârsitul vietii , Sfântul Ioan Scararul.

„Precum faptuirea este calea spre vedere, asa ascultarea e calea spre liniste , Sfântul Ioan Scararul.

„Daca înaintând pe drumul ascultarii, vei schiopata, sa stii ca nu vei strabate usor distanta cealalta ce îti sta în fata, adica vietuirea cea dupa Hristos, nici nu vei fi încununat cu cununa daruita biruitorilor … iar daca va veni asupra ta vreo furtuna si vreo clatinare, acestea vor fi pe masura neascultarii tale.
Caci cel ce asculta cu adevarat nici diavolul însusi … nu-l poate Citește în continuare

Minuni Sfantul Nectarie in Romania

Mă numesc Elena Vascan, am vârsta de 51de ani. Scriu aceste rânduri pentru a-I mulţumi bunului Dumnezeu că exist şi câtorva persoane care au fost alături de mine atunci când am trecut prin cea mai grea perioadă din viaţa mea.

Aceşti oameni, cărora le mulţumesc tot restul vieţii mele, sunt:

– cei din familia mea,

– câteva rude care m-au susţinut material şi moral,

– prof. dr. Irinel Popescu, Dr. Teoharie Marinescu,

– ieromonahul Sava de la mănăstirea Radu Vodă din Bucureşti.

Pe scurt, pot spune că, în vara anului 2006, am fost nevoită să mă internez datorită faptului că pierdeam în greutate, astfel, a trebuit să caut cauza.

După câteva investigaţii am fost sfătuită să fiu operată la stomac Citește în continuare

Rugaciunea staretilor de la Optina

Doamne dă-mi sa întâmpin cu linişte sufletească tot ce-mi va aduce ziua de azi.

Doamne, dă-mi întru totul să mă supun voii Tale Sfinte.

 În tot ceasul acestei zile povăţuieşte-mă şi ajută-mă în toate. Toate câte le voi auzi şi mi se vor întâmpla în această zi, învaţă-mă să le primesc cu sufletul liniştit şi cu credinţă tare, că pentru toate este Sfântă voia Ta.

 În toate cuvintele şi faptele mele călăuzeşte-mi gândurile şi simţămintele. În toate întâmplările neprevăzute, fă să nu uit că totul este trimis de către Tine.

Doamne, învaţă-mă să mă port cu dreptate şi înţelepciune cu toţi fraţii mei, să nu tulbur şi să nu supăr pe nimeni.

 Doamne, dă-mi putere să duc povara zilei Citește în continuare

Minunile Sfantului Calinic de la Cernica

Din racla lui asezata in biserica Manastirii Cernica, Sfantul Calinic iradiaza inca putere divina asupra credinciosilor ingenuncheati in fata moastelor lui. Nenumarate sunt dorintele implinite prin lacrimi si rugaciuni. Pelerini din tot locul vin la el cu nadejdea ca ii va duce de mana spre mila lui Dumnezeu

 E multa liniste la Cernica. Zgomotul si aburii intunecati ai orasului par a se opri la portile manastirii. Inconjurata de ape, de stuf si stejari imensi, vechi de 800 de ani, obstea calugarilor se retrage in sine, in coc >hilia tainica a chiliilor si a cotloanelor de rugaciune. Prezenta sfantului e vie printre monahi. Ascunsa sub arcadele de umbra ale copacilor, casa in care Sfantul Calinic s-a rugat si-a trait exista inca. Batranii monahi tresar si-si fac o cruce adanca atunci cand trec pe poteca din fata ei. Il vad aievea in pridvor pe batranul si bunul sfant, adancit in lecturi filocalice, ii simt mireasma de smirna lasata de straiele lui cernite. Batranii locului nu l-au invatat din carti sau din icoanele zugravite cu chipul lui. Il stiu din povestirile altor calugari batrani – trei randuri suprapuse de amintiri Citește în continuare

Cuvioasa Maria Egipteanca (praznuita 1 aprilie)

Cuvioasa Maria Egipteanca a trăit în veacul al VI – lea, în anii împăratului Iustinian (527-565), în marea cetate pe care a zidit-o Alexandru cel Mare de la care se numeşte Alexandria. Există până astăzi şi este unul din cele mai mari porturi în Mediterana. Acolo s-a născut. Dar a deviat de mică. S-a încurcat în anturaje rele şi s-a stricat. A devenit o femeie comună multora. Din cauza frumuseţii ei câştigase mulţi admiratori şi dispunea de bani. Purta mătăsuri, era întotdeauna împodobită cu bijuterii scumpe. Devenise regina plăcerii, ispita, magnetul Alexandriei.
Aşadar, în timp ce îşi continua viaţa păcătoasă, într-o zi, cum istoriseşte viaţa ei, a coborât în port. A văzut acolo o corabie. L-a întrebat pe căpitan unde merge şi el i-a răspuns: la Sfintele Locuri. Maria s-a hotărât să călătorească cu acea corabie. Aşa s-a şi întâmplat. A ajuns la Sfintele Locuri şi s-a dus la biserică în ziua Înălţării Cinstitei Cruci ca să se închine. Dar în clipa în care a încercat să intre, o putere nevăzută a împiedicat-o. Atunci a conştientizat starea ei, a conştientizat că este păcătoasă, că nu este vrednică să intre în biserică. Citește în continuare

Cugetari Sfantul Ioan Scararul (III)

Blândeţea este stânca de care se sparg toate valurile grele ale vieţii. Prin ea se întăreşte răbdarea, uşa înţelepciunii duhovniceţti.

Smerită cugetare arată nu cel ce se defăimează pe sine; căci cum se va răbda pe sine? Ci cel care, ocărât fiind de altul nu-şi micşorează dragostea faţă de acesta.

Nu are, o, prieteni, Dumnezeu nevoie şi nici nu voieşte ca omul să plângă din durerea inimii, ci mai degrabă să se veselească din iubirea faţă de El, întru râsul sufletului.

Frica laşă este o simţire copilărească Citește în continuare

Sfânta Taisia

O poveste dedicata Sfintei Taisia gasiti si in FILOCALIA PENTRU COPII SI TINERI VOL 1, www.edituracristimpuri.ro

In partile Egiptului era o femeie cu obiceiuri rele, necurata si fara rusine. Femeia aceea avea o fiica pe care o chema Taisia, pe care a invatat-o aceleasi obiceiuri rele cu care se indeletnicea si ea. Ducand-o pe fiica ei intr-o casa de desfranare, a dat-o in slujba Satanei, ca sa duca la pieire multe suflete omenesti, inselandu-le, cu frumusetea pe care o avea, caci Taisia era foarte frumoasa si se vestise pretudindeni despre frumusetea fetei sale, incat multi, poftind-o, ii aduceau multe averi, aur si argint si haine scumpe si luxoase Citește în continuare

Rugaciunea Părintelui Arsenie Boca

Doamne Iisuse Hristoase,
ajută-mi ca astăzi toată ziua să am grijă să mă leapăd de mine însumi, că cine ştie din ce nimicuri mare vrajbă am să fac, şi astfel, ţinând la mine, Te pierd pe Tine.

Doamne Iisuse Hristoase
ajută-mi ca rugăciunea Prea Sfânt Numelui Tău să-mi lucreze în minte mai repede decât fulgerul pe cer, ca nici umbra gândurilor rele să nu mă întunece, că iată mint în tot ceasul.

Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi:
Că umblăm împiedicându-ne prin întunerec, patimile ne-au pus tină pe ochiul minţii, uitarea s-a întărit în noi ca un zid, împietrind inimile noastre şi toate împreună au făcut temniţa în care Te ţinem:
Bolnav, Flămând şi fără haină.
Şi aşa risipim în deşertăciuni zilele noastre,
umiliţi şi dosădiţi până la pământ Citește în continuare

Sfantul Ioan Scararul: Cugetari (II)

Cel ce speră este bogat cu mult înainte de a se îmbogăţi.

Rugăciunea este, după fiinţa ei, apropierea şi unirea omului cu Dumnezeu; iar după lucrare, rugăciunea este puterea susţinătoare a lumii, împăcarea cu Dumnezeu.

Aducerea aminte de moarte este o moarte de fiecare zi.

Ascultarea faţă de Dumnezeu este mormânt al voinţei şi înviere a smereniei.

Dumnezeu nu ne porunceşte şi nu doreşte să fim Citește în continuare

3 aprilie: Duminica Sfantului Ioan Scararul

Când dispare speranţa, dispare şi iubirea.

Mâniosul este un epileptic sufletesc.

Smerită cugetare arată cel care, ocărât fiind de altul, nu-şi micşorează dragostea faţă de acesta.

Să ne temem de Domnul ca de fiare. Căci am văzut oameni care, ducându-se să fure, nu se temeau de Dumnezeu, dar, auzind lătrat de câini în acel loc, s-au înapoiat îndată; şi ceea ce n-a făcut frica de Dumnezeu, a făcut frica de fiare.

Darul lacrimilor este mai mare Citește în continuare

Sfantul Isidor Pelusiotul (4 februarie)

Isidor Pelusiotul s-a nascut la 360 in Alexandria Egiptului. Neputand vietui in lume, dupa adevarata „filosofie”, adica invatatura crestina, Isidor s-a refugiat inca din tinerete in pustiu. A slujit lui Dumnezeu ca preot si staret intr-o manastire de langa orasul Pelusa – de aici si numele sau.

Prin viata sa aleasa si asceza severa, el isi va atrage admiratia generala, fiind privit ca model de viata preoteasca si ascetica. El ii mangaia, ii indemna si ii mustra pe toti. A fost cinstit ca sfant inca din timpul vietii. Admirator al Sf. Ioan Gura de Aur si prieten cu Sf. Chiril al Alexandriei.

A murit intre 435 si 440.

Biserica noastra il praznuieste la 4 februarie.

Opera Citește în continuare

Fericirile Sfantului Grigore Teologul (praznuit 25 ian.)

Fericit cel ce are o viaţă singuratică, neamestecat cu cei de pe pământ, ci şi-a îndumnezeit mintea.

Fericit cel care, deşi amestecat cu cei mulţi, nu se întoarce spre cei mulţi, ci şi-a înălţat întreaga inimă spre Dumnezeu.

Fericit cel care dând toate averile sale L-a cumpărat pe Hristos şi are drept avuţie numai crucea pe care o ridică sus.

Fericit cel care, gospodărindu-şi averile curate, întinde o mână a lui Dumnezeu celor nevoiaşi.

Fericită viaţa fericiţilor neînjugaţi cu jugul căsătoriei, care sunt aproape de curata Dumnezeire scuturându-se de trup Citește în continuare

Despre inselaciunile diavolului

Înşelăciunile şi scornirile diavolului sunt proporţionale cu modul de viaţă pe care îl duce omul. Nu îi atacă în acelaşi mod pe toţi oamenii. Adică, într-un fel atacă pe cel căsătorit şi în alt fel pe cel necăsătorit. Într-un fel pe isihast şi în alt fel pe chinovit. Într-un fel pe cel începător şi în alt fel pe cel avansat în viaţă duhovnicească. Pentru fiecare mod de viaţă are şi ispită corespunzătoare. Atanasie cel Mare în viaţa lui Antonie cel Mare scrie că, atunci când Antonie a vrut să urmeze viaţa monahală, diavolul s-a străduit să îl abată „prezentând amintirea bogăţiilor, tutela surorii, familiaritatea neamului, lăcomia iubirii de slavă, felurita plăcere a hranei, comodităţi ale vieţii şi în sfârşit, asprimea virtuţii şi că mult este chinul acesteia. Sugera boala trupului şi lungimea timpului”. Diavolul în această situaţie creează multe piedici, simpatia multor persoane, dificultatea virtuţii, nereuşita etc. Este bine cunoscut faptul Citește în continuare

Sfantul Antonie cel Mare (17 ian.) despre iubirea de arginti

Războiul acesta este străin şi ne vine din afara firii, folosind necredinţa monahului. De fapt aţâţările celorlalte patimi, adică a mâniei şi a poftei, îşi iau prilejurile din trup şi îşi au oarecum începutul în răsadul firii, de la naştere. De aceea sunt biruite abia după vreme îndelungată. Boala iubirii de argint însă, venind din afară, se poate tăia mai uşor, dacă este silinţă şi luare-aminte. Dar de nu e băgată în seamă, se face mai pierzătoare decât celelalte patimi şi mai cu anevoie de înfrânt.

Căci e „rădăcina tuturor răutăţilor“ (l Tim. XI, 10), după Apostolul. Să băgăm numai de seamă: îmboldirile cele fireşti ale trupului Citește în continuare

Vietile Sfintilor

Vieţile Sfinţilor sunt de fapt istorisiri despre vieţile celor mai mulţi dintre sfinţii Bisericii noastre care au fost adunate de timpuriu de către creştini pentru a le servi drept modele, drept amintire şi încurajare. Creştinii primelor veacuri aveau conştiinţa că Hristos îşi are imitatorii Săi însemnaţi printre sfinţii şi mărturisitorii lui şi că mai cu seamă prin exemplul acestora Biserica devine un semn între neamuri. Există şi în limba română adunate Vieţile Sfinţilor în douăsprezece volume, pentru fiecare lună câte un volum care cuprinde istorisirile vieţilor sfinţilor pomeniţi în toate zilele lunii respective.

Întoarcerea la Citește în continuare

Stalpnicii (Sfintii Simeon Stalpnicul, Ioan Stalpnicul, Daniil Stalpnicul)

Aceşti pustnici întăriţi în nenumărate încercări din care ieşeau biruitori nu se clinteau din atacurilor ale necuratului îşi urmau rugăciunea. Stâlpnicii se izolau „către cer” înălţându-şi stâlpi pe care îşi desăvârşeau lucrarea, înalţându-se astfel atât fizic cât şi spiritual deasupra pământului lumii. Această înălţare crea lăuntric însaşi sentimentul deslipirii – desfacerii legaturilor cu pământul.

Sfântul Ioan Stâlpnicul

Un astfel de exemplu il ofera egumenul Ioan „cel care statea pe stalp”. Acestuia i se arata mereu in vise venirea unui prunc. Intr-o zi un prunc s-a suit in varful muntelui si a aflat acolo o manastire mica langa care se afla egumenul Ioan care statea pe stalp. Acesta vazandu-l i-a zis: „Vino fiule caci tu esti acela ce adesea m-i se arata in vis ca unul ce a-i a-mi urma aici…”. Pruncul avea doar 6 ani iar calugarii ceilalti nu intelegeau cum de a venit singur prin acele locuri pustii.

Sfantul Simeon Stalpnicul

Copilul era Sfantul Simeon Stalpnicul – un alt mare stalpnic. Despre acesta putem spune ca el, de mic copil postea impreuna cu pustnicii si inca mai mult decat acestia. De la 7 ani el s-a rugat Citește în continuare

Sfantul Ioan Gura de Aur – Despre iubire

Iubirea nu ştie de vrăjmaş, duşman nu are, aduce o cunună de pace; iubirea îmblânzeşte sufletele pornite spre ucidere şi slăveşte mulţimile înţelegătoare; iubirea, care nu încape în lumea <întreagă>, dar care se sălăşluieşte în inima smerită; iubirea-i mai dulce decât mierea şi laptele, având dulceaţa nu numai în gură, ci şi în adâncul inimii; iubirea se armonizează cu toate, prin ea s-au întemeiat cele e pământeşti, prin ea sporesc cele cereşti; iubirea, pentru care Dumnezeu Şi-a trimis Fiul în lume: „căci într-atât a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat” în lume pentru noi; iubirea ne-a învăţat să îndurăm cele din primejdii şi pe uscat, şi pe mare; pe mucenici iubirea îi desăvârşeşte, îi fericeşte, îi încununează; iubirea îl priveşte pe aproapele ca pe sine, iar pe cele ale sale le socoteşte comune tuturor; iubirea îşi asumă suferinţa aproapelui; iubirea găteşte masă de obşte tuturor, bogatului şi săracului, înţeleptului şi omului simplu; iubirea îndulceşte sufletul amărât, pe cel zdrobit îl tămăduieşte, iar pe cel umilit Citește în continuare

Sfantul Serafim de Sarov si icoana Umilenie

Cuviosul Serafim de Sarov (sărbătorit pe 2 ianuarie), marele sfânt al Rusiei, care ne învaţă că scopul vieţii creştine este dobândirea darului Duhului Sfânt, ajunsese la o aşa măsură duhovnicească încât Maica Domnului i s a arătat aievea de mai multe ori în timpul vieţii sale. Cuviosul a avut o evlavie deosebită pentru Pururea Fecioara Maria, care l a salvat de la moarte, l a ocrotit şi l a povăţuit mereu.
Icoana Maicii Domnului în faţa căreia se ruga Sfântul Serafim şi în faţa căreia, aşezat în genunchi, a şi adormit întru nădejdea Învierii, se numeşte Umilenie, care se tâlcuieşte „Înduioşarea”, iar Sfântul a botezat o „Bucuria tuturor bucuriilor”. Ea a fost pictată pe o pânză întinsă pe o scândură de chiparos şi are o iconografie mai deosebită. Mai întâi este o reprezentare cu trăsături realiste şi nu bizantine. Apoi, spre deosebire de majoritatea celorlalte reprezentări, aici Maica Domnului este singură, fără a L purta în braţe pe Pruncul Hristos. Mâinile fiind deci libere, le ţine încrucişate pe piept, iar privirea este plecată, plină de smerenie. Împrejurul aureolei, care are forma unei cununi de raze strălucitoare, este scris: „Bucură te, Mireasă, pururea Fecioară!”.

După mutarea Sfântului Serafim la Domnul, icoana a ajuns la Mânăstirea de maici Diveevo, pe care chiar Citește în continuare

Sfantul Stefan 27 decembrie

Peste 400.000 de români îşi sărbătoresc, luni, onomastica de sărbătoarea Sfântului Apostol, Întâiul Mucenic şi Arhidiacon Ştefan, în cea de a treia zi a Crăciunului.

Din cei 417.516 de români aniversaţi la sărbătoarea Sfântului Ştefan, 310.428 sunt bărbaţi, iar 107.088 sunt femei, informează Ministerul Administraţiei şi Internelor.

Statisticile arată că majoritatea românilor care îl au că patron spiritual pe Sfântul Ştefan, respectiv 262.848 de persoane, poartă numele de Ştefan, alţi 33.295 Istvan, iar 8.809 Fănel Citește în continuare

Sfantul Stefan: Doamne nu le socoti lor pacatul acesta!

S-a făcut odată întrebarea între iudei, saduchei, farisei şi elini despre Domnul nostru Iisus Hristos. Unii spuneau că este prooroc, alţii că este înşelător, iar alţii că e Fiul lui Dumnezeu. Atunci Ştefan a stat pe loc înalt şi a binevestit tuturor pe Domnul nostru Iisus Hristos, zicând: „Bărbaţi fraţi, pentru ce s-au înmulţit răutăţile voastre şi s-a tulburat tot Ierusalimul? Fericit este omul care nu s-a îndoit în Hristos. El este Cel ce a plecat cerurile şi S-a pogorât pentru păcatele noastre şi S-a născut din Sfânta şi curata Fecioara, cea aleasă înainte de întemeierea lumii. El a luat neputinţele noastre şi a purtat slăbiciunile noastre. Pe orbi i-a luminat, pe leproşi i-a curăţit, pe demoni i-a izgonit”. Când l-au auzit grăind aşa, l-au dus în sinedriu la arhierei, că nu puteau să stea împotriva înţelepciunii şi duhului cu care grăia.

Intrând înăuntru au adus nişte bărbaţi care au zis: „L-am auzit că a grăit cuvinte de hulă împotriva locului celui sfânt şi a Legii” şi alte cuvinte, aşa precum se scrie în Faptele Apostolilor. Şi când s-au uitat la el au văzut faţa lui ca faţa de înger. N-au mai putut răbda ruşinea biruinţei; l-au lovit cu pietre şi l-au omorât. Iar sfântul se ruga pentru ei zicând: „Doamne, nu le socoti lor Citește în continuare

Minuni ale Sfantului Nicolae in zilele noastre

CASA NEÎNCUIATĂ

O femeie s-a dus în pelerinaj la o mănăstire şi abia la sfârşitul zilei şi-a amintit că lăsase uşa casei descuiată. Casa era la capătul oraşului Kirov şi, în afară de ea, nu mai locuia nimeni acolo. Ce să facă? Toţi o sfătuiau să se întoarcă. Însă ea le-a spus:

– Nu, nu mă voi întoarce, facă-se voia Domnului.

Şi, rugându-se Sfântului Nicolae, şi-a continuat drumul. Peste o săptămână, s-a întors acasă. Uşa era larg deschisă. A înţeles că înăuntru era cineva. S-a oprit speriată în prag. Intrând în casă, a venit înaintea ei un bărbat tânăr, care s-a aruncat la picioarele ei.

–  Lasă-mă să plec, striga el, în numele lui Dumnezeu, lasă-mă să plec! Îţi întorc tot ce-am luat, numai lasă-mă să plec!

–  Uşa este deschisă, pleacă!

–  Nu pot! Bătrânul nu mă lasă.

–  Care bătrân?

–  Unul… aşa mic de statură. Eu am intrat în casa ta, am golit frigiderul, am mai luat câte ceva, uite, nici nu le-am atins şi am dat să ies, dar în uşă stătea el. Nu scotea un cuvânt. Mi s-a făcut frică! Am încercat să ies noaptea – el tot acolo stătea. Dacă vrei, poţi să mă duci la miliţie!

–  Ia uite ce-ţi mai trece prin cap! Pleacă! Nu ai dat foc casei şi îţi mulţumesc pentru asta!

–  Mi-e frică de bătrân.

Femeia s-a rugat Sfântului Nicolae şi apoi l-a slobozit pe hoţ. Dacă femeia l-a iertat, l-a iertat şi Sfântul Nicolae.

O credincioasă din oraşul Suzdal, Rusia

Sfantul Siluan Athonitul: Marturisirea din Manastirea Sf. Pantelimon

În primul an al vieţii mele în mânăstire, sufletul meu a cunoscut pe Domnul prin Sfântul Duh. Mare este iubirea cu care ne iubeşte pe noi Domnul. Ştiu aceasta de la Duhul Sfânt pe Care Domnul mi l-a dat prin milostivirea Sa. Sunt un om bătrân şi mă pregătesc de moarte, şi scriu adevărul din dragoste de oameni. Duhul lui Hristos pe Care mi l-a dat Domnul vrea mântuirea tuturor, doreşte ca toţi să cunoască pe Dumnezeu. Domnul a dat tâlharului Raiul : la fel îl va da oricărui păcătos. Pentru păcatele mele sunt mai rău decât un câine râios; dar l-am rugat pe Dumnezeu să mi le ierte şi El mi-a dat nu numai iertarea dar încă şi Duhul Lui. Şi în Duhul Sfânt am cunoscut pe Dumnezeu. Vezi iubirea lui Dumnezeu faţă de noi ? Şi cine ar putea tâlcui milostivirea Sa ? Fraţii mei, în genunchi vă rog : credeţi în Dumnezeu, credeţi că Duhul Sfânt e Cel ce dă mărturie despre El în toate bisericile şi în sufletul meu. Duhul Sfânt este Iubire şi această Iubire se revarsă în sufletele tuturor sfinţilor care sunt în cer, şi acelaşi Duh Sfânt este viu pe pământ în sufletele celor ce iubesc pe Dumnezeu. Domnul este milostiv; sufletul meu ştie aceasta, dar nu o poate tâlcui în cuvinte. El este nesfârşit de blând şi smerit Citește în continuare

Cum sa te mantuiesti (Decalogul mantuirii)

 

Decalogul mântuirii, alcătuit de Sf. Teofan Zăvorâtul

1.Pocăieşte-te, şi fii întărit de puterea harului din Sfintele Taine, păşeşte pe calea poruncilor dumnezeieşti, sub îndrumarea pe care Sfânta Biserică ţi-o dă 

2. Pocăieşte-te şi întoarce-te către Domnul, recunoaşte-ţi păcatele, plângi pentru ele, cu strângere de inimă, şi mărturiseşte-le în faţa părintelui duhovnicesc. Jură-te cu vorba şi cu inima înaintea feţei Domnului să nu îl mai superi de acum înainte cu păcatele tale.

3. Apoi, statornicind cu Dumnezeu în minte şi în inimă, năzuieşte să Citește în continuare