Archive for aprilie 2011

Rugaciunea staretilor de la Optina

Doamne dă-mi sa întâmpin cu linişte sufletească tot ce-mi va aduce ziua de azi.

Doamne, dă-mi întru totul să mă supun voii Tale Sfinte.

 În tot ceasul acestei zile povăţuieşte-mă şi ajută-mă în toate. Toate câte le voi auzi şi mi se vor întâmpla în această zi, învaţă-mă să le primesc cu sufletul liniştit şi cu credinţă tare, că pentru toate este Sfântă voia Ta.

 În toate cuvintele şi faptele mele călăuzeşte-mi gândurile şi simţămintele. În toate întâmplările neprevăzute, fă să nu uit că totul este trimis de către Tine.

Doamne, învaţă-mă să mă port cu dreptate şi înţelepciune cu toţi fraţii mei, să nu tulbur şi să nu supăr pe nimeni.

 Doamne, dă-mi putere să duc povara zilei Citește în continuare

Izvorul tamaduirii

Vineri, in Saptamana Luminata, ortodoxia sarbatoreste Izvorul Tamaduirii, un mare praznic ce dateaza din a doua jumatate a primului mileniu crestin. Se face referire la o vindecare minunata a unui orb ce si-a recapatat vederea dupa ce si-a udat fata cu apa unui izvor situat intr-o padure din apropierea Constantinopolului. Biserica zidita din ordin imparatesc pe locul unde era situat acel izvor a primit hramul „Izvorul Tamaduirii”.

La sarbatoarea de astazi mergem cu gandul si cu inima mai ales spre Maica Domului, cea care s-a dovedit izvor al dumnezeirii, prin nasterea Mantuitorului.

In toate bisericile si manastirile, dupa Sfanta Liturghie, se savarseste slujba de sfintire a apei (aghiasma mica), dupa o randuiala adecvata Saptamanii Luminate.

Hristos Cel inviat, Citește în continuare

Cum impartasim copiii

Copiii între 1-7 ani se împărtăşesc fără Spovedanie şi e bine ca să se împărtăşească cât mai des, spre sănătate şi înţelepciune. Prin împărtăşanie, mulţi copii s-au vindecat de boli grele. Mama îl învaţă pe copil cum să facă Sfânta Cruce, îngeraşul, Tatăl nostru, îi arată cum să se închine la icoane, îl duce la preot, iar preotul va vorbi cu el cu blândeţe. Primul preot este mama, care-i învaţă acasă pe copii apoi îi învăţăm noi preoţii. Mama vine cu copilul la Biserică la Catehizare, Duminica la Vecernie, iar preotul îi învaţă pe copii catehismul, rugăciuni, poezii, colinde, cântări şi cum să facă metanii. Copilul să poarte la gât o cruciuliţă, iar în buzunar o iconiţă cu lisus sau cu Maica Domnului. lisus Hristos iubea copiii. Oare de ce-L iubeau şi copiii pe El? Copilul fiind curat, simte curat şi când vede pe cineva curat ca şi el, acela îl atrage, de aceea zicea lisus Citește în continuare

Meteora in varianta buzoiana

Munţii Buzăului poartă cu ei de mii de ani curiozităţi ale naturii şi monumente de un autentic incontestabil. Paşii ne-au purtat recent spre Aluniş-Colţi, într-un loc mai puţin mediatizat, dar care, apreciat la justa sa valoare, ar putea fi denumit aşa cum o fac mulţi dintre localnicii de aici: ,,Mica Meteora” sau ,,Athosul românesc”.

 Spre „Agatoane”

 Este drept, să ajungi la ,,minunile” locului reprezintă o aventură demnă de transpus într-un jurnal de călătorie Citește în continuare

Doua carti noi la Editura Cristimpuri

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

La Editura Cristimpuri au apărut două cărţi noi. Una dintre ele se adresează copiilor şi este în acelaşi timp carte de colorat, abecedar duhovnicesc şi un mic îndrumar catehetic. Cartea ÎNVĂŢĂM LITERELE ŞI COLORĂM face parte din colecţia Micul creştin, colecţie care mai cuprinda şi CARTE DE RUGĂCIUNI PENTRU COPII.

  Cealaltă apariţie editorială este o carte de mărturii despre Părintele Arsenie Boca, supranumit ,,Sfântul Ardealului”. Cartea cuprinde pe lângă mărturii despre sfinţenia Părintelui şi interviuri inedite realizate într-o atmosferă duhovnicească la Prislop, Mănăstirea Ghighiu sau la Biserica Drăgănescu unde pictura este executată de Pr. Arsenie Boca. PĂRINTELE ARSENIE BOCA. MĂRTURIA PĂRINTELUI PANTELIMON este o carte uşor de citit; cele 100 de pagini de mărturii constituind totodată un excelent îndrumar spre o viaţă de sfinţenie. Preturile cele mai mici la cele două cărţi le găsiţi pe site ul Citește în continuare

Iisus este victoria de fiecare zi a Luminii asupra intunericului – interviu cu Anca Parghel

V-am văzut în mai multe rânduri vorbind cu curaj despre credinţă chiar în medii mai neprietenoase. Prea puţini au în ziua de azi curajul mărturisirii! Spuneţi-ne de unde vă vine această credinţă şi ce reprezintă Dumnezeu pentru dumneavoastră?

Nu pot să spun că sunt o persoană foarte religioasă, sunt însă credincioasă. Cred, şi în ce cred investesc! Mi se întâmplă ceea ce cred ca mi se mi se întâmplă. Forţa divină divina este în noi, învăţ să lucrez cu Ea. Ne-am obişniuit să Îi spunem Dumnezeu, putem să Îi spunem şi Marele Infinit, Marele Creator sau Unicul Infinit.

Aţi avut momente mai grele în viaţă, vorbim de lupta pe care aţi purtat-o cu o boală cumplită care de obicei nu iartă. Cu credinţă, cu curaj, cu nădejde şi cu mult echilibru interior aţi biruit cancerul. De ce credeţi că aţi fost pusă la încercare?

Am fost pusa la ,,probe” pentru a ma armoniza cu Citește în continuare

Sfanta zi de Vineri

Biserica Ortodoxă se află astăzi în Sfânta şi Marea Zi Vineri. Conform Sinaxarului citit la această slujbă, „în Sfânta şi Marea Zi Vineri se prăznuiesc sfintele şi mântuitoarele şi înfricoşătoarele Patimi ale Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos: scuipările, lovirile peste faţă, palmele, insultele, batjocurile, haina de porfiră, trestia, buretele, oţetul, piroanele, suliţa şi înainte de toate Crucea şi moartea, pe care le-a primit de bunăvoie pentru noi”. Se mai face încă pomenire de mărturisirea mântuitoare făcută pe cruce de tâlharul recunoscător, care a fost răstignit împreună cu El.

 

 Prezentând semnificaţiile acestei zile din Săptămâna Patimilor, sinaxarul rezumă conţinutul celor 12 Evanghelii: „După ce Domnul a fost vândut de Iuda cu treizeci de arginţi, a fost dus mai întâi la Ana arhiereul. Acesta L-a trimis la Caiafa Citește în continuare

Sfanta zi de joi

În Sfânta şi Marea Joi, dumnezeieştii Părinţi, care au rânduit pe toate bine, armând predaniilor dumnezeieştilor Apostoli şi Sfintelor Evanghelii, ne-au pre­dat să prăznuim patru lucruri: sfânta spălare a picioarelor, Cina cea de taină, adică predarea înfricoşatelor Taine, rugă­ciunea cea mai presus de fire şi vânzarea Domnului.

 Paştile evreiesc avea să se serbeze Vineri; era deci potrivit ca adevărul să urmeze preînchipuirii, adică atunci să se jertfească Paştile nostru, Hristos. După cum spun dumnezeieştii Părinţi, Domnul a luat-o înainte şi a sărbătorit Paştile iudaic împreună cu ucenicii Săi Joi seara. Într-adevăr la evrei se socoteşte o singură zi şi seara de Joi şi toată Vinerea. După cum au spus unii, Domnul a sărbătorit atunci împreună cu ucenicii Lui Paştile Legii Vechi. Unul din cei care susţin aceasta este şi dumnezeiescul Hrisostom.

 

Ucenicii au stat mai întâi în picioare încinşi la brâu, încălţaţi, cu toiegele în mână, gata de drum; şi au îndeplinit şi toate celelalte porunci ale Legii, pentru ca nu cumva Domnul să pară că este un călcător de lege. Zevedeu a pregătit tot ce trebuia pentru sărbătorirea Paştelui. Ma­rele Atanasie spune, deşi alţii sunt de altă părere, că Zevedeu era acela care ducea ulciorul cu apă. în urmă, arătând ucenicilor Săi cele mai înalte porunci, a predat în foişor, pe când se lăsa noaptea, taina Paş­telui nostru. «Iar dacă s-a făcut seară, Iisus S-a aşezat Ia masă cu cei doisprezece uce­nici».

 

Vedeţi deci că acesta nu era Paştile iudaic, căci era cină, pâine, băutură şi sta jos la masă şi toate mâncărurile erau pregătite la foc? înainte de a începe cina, aşa spune dumnezeiescul Hrisostom, «s-a sculat de la cină şi-a dezbrăcat haina cea de dea­supra şi a turnat apă în vasul de spălat». Şi El singur a spălat picioarele tuturor. Prin aceasta a vrut să-l facă pe Iuda să se ruşineze, iar celorlalţi să le aducă aminte să nu umble după întâietăţi. După ce le-a spă­lat picioarele, îi îndemna la aceasta zicând: «Cel care vrea să fie întâiul să fie în urma tuturor», dându-se El însuşi pildă. Se pare că Hristos a spălat picioarele lui Iuda înain­tea celorlalţi Apostoli. În urma tuturor a venit şi la Petru.

 

Acesta, având mai multă dragoste de Hristos, nu L-a lăsat să-i spele picioarele; dar în urmă îi îngăduie să-i spele nu numai picioarele, ci şi mâinile şi capul. Aşadar după ce le-a spălat picioarele, arătând prin smerenia Sa o înălţime sufle­tească neobişnuită, S-a îmbrăcat din nou cu haina Sa. S-a aşezat la masă şi-i sfătuieşte pe ucenici să se iubească unii pe alţii şi să nu umble după întâietăţi. La sfârşitul mesei aminteşte şi despre vânzare. Iisus îi spune încet numai lui loan: «Acela este căruia Eu întingând pâinea i-o voi da». Mântuitorul i-a spus în şoaptă lui loan, căci dacă ar fi aflat Petru, ca unul ce era mai înflăcărat decât toţi ceilalţi, ar fi ucis pe Iuda. Iar Matei spune: «Cel ce a întins mâna odată cu mine în blid». Şi aşa s-a întâmplat. După puţin timp, luând pâinea a zis: «Luaţi, mâncaţi»; la fel şi paharul, zicând: «Beţi din acesta toţi, acesta este sângele Meu al Legii celei Noi. Aceasta s-o faceţi întru pomenirea Mea».

 

Cu toate că a făcut acestea, totuşi a mâncat şi a băut cu ei. Observăm că Dom­nul numeşte trupul Lui pâine, şi nu azimă. Să se ruşineze cei care folosesc azimă la sfânta jertfă. După cină a intrat Satana în Iuda; mai înainte îl încercase numai, dar acum s-a sălăşluit de tot în el. Şi dumneze­iasca Scriptură spune că s-a dus şi s-a tocmit cu arhiereii să-L vândă pe treizeci de arginţi.

 

La sfârşitul cinei S-a dus cu ucenicii în Muntele Măslinilor, într-un loc numit Ghetsimani. Printre multe altele Iisus le-a spus: «Voi cu toţi vă veţi sminti în noaptea aceasta». Petru a zis: «Dacă se vor sminti cu toţii, eu nu mă voi lepăda de tine!». Era întuneric, adică în puterea nopţii. Şi Hristos i-a răspuns lui Petru: «înainte de a cânta cocoşul a doua oară, te vei lepăda de Mine de trei ori!». în adevăr, cocoşul, ca să dea de ştire, nu cântă numai o dată, ci de două şi de trei ori. S-a şi întâmplat asta, căci Dum­nezeu vădind slăbiciunea firii omeneşti, Petru a fost cuprins de o frică nemăsurată.

 

Pentru aceasta Domnul i-a încredinţat lui Petru lumea, ca să fie iertător cu cei păcătoşi o dată ce el, însuşi, a cunoscut cât de uşor este plecată firea omenească spre păcat, întreita lepădare a Iui Petru închipuieşte păcatul tuturor oamenilor înaintea lui Dumnezeu. Prima lepădare înfăţişează porunca pe care a călcat-o Adam; a doua, călcarea Legii scrise; iar a treia, însăşi întru­parea Cuvântului. Mântuitorul a iertat lepădările lui Petru, mai târziu, prin întrei­ta lui pocăinţă, prin întreita întrebare ce i-a pus: «Petre, Mă iubeşti?».

 

În cele din urmă, Hristos ca om, spune ucenicilor: «întristat este sufletul Meu până la moarte!». S-a depărtat apoi de ei la o mică distanţă şi S-a rugat, zicând de trei ori: «Părinte, dacă este cu putinţă, să treacă paharul acesta de la Mine; dar nu cum vreau eu, ci cum vrei Tu. Facă-se voia Ta!». A spus aceste cuvinte ca om, iar pe de altă parte ca să înşele pe diavol, pentru ca diavolul să-L socotească numai om, temân-du-se ca nu cumva prin moartea pe Cruce să zădărnicească taina. Când S-a întors la ucenicii Săi, i-a găsit cufundaţi în somn. îndreptându-se către Petru, i-a spus aşa: «Nici un ceas n-aţi putut să privegheaţi împreună cu Mine?», ceea ce înseamnă cu alte cuvinte: «Dormi şi tu împreună cu ceilalţi, tu, care ai spus că ai să lupţi pentru Mine până la moarte?». Trecând apoi dincolo de pârâul Cedrilor, unde era o grădină, s-a aşezat acolo împreună cu ucenicii Lui.

 

Domnul obişnuia să vină adeseori aici. De aceea Iuda cunoştea locul. Iuda luând câţiva soldaţi din cohortă, urmat de mul­ţime, a venit la Iisus. Ca semn de recu­noaştere le-a dat sărutarea. Iuda a dat acest semn pentru că de multe ori când iudeii încercau să-L prindă, El pleca nevăzut din mijlocul lor. Dar acum Iisus mai întâi a mers la ei şi le-a spus: «Pe cine căutaţi?». Şi nu-L recunoşteau, deşi nu-i împiedica noaptea, pentru că Scriptura spune că erau luminaţi şi aveau făclii aprinse. De frică au căzut la pământ şi s-au dat înapoi. Ei s-au apropiat din nou şi Hristos iar i-a întrebat. Iuda L-a sărutat, dar Iisus i-a zis: «Prietene, pentru ce ai venit?». Cu alte cuvinte, i-a zis: «Po­trivită vreme este pentru ceea ce ai venit». Apoi spune din nou: «Ca la un tâlhar aţi venit să Mă prindeţi cu săbii şi cu beţe».

 

Toate acestea s-au petrecut noaptea, ca să nu se facă răscoală în popor. Atunci înflăcăratul Petru şi-a scos cuţitul – şi aveau la ei cuţite, căci erau după cină – a lovit pe Malh, sluga arhiereului, şi i-a tăiat urechea dreaptă. Tăierea urechii drepte a slugii arhiereului lasă să se înţeleagă că arhiereul nu asculta de lege şi nici nu învăţa bine legea. Hristos îl ruşinează pe Petru, spunându-i că nu stă bine ca un bărbat duhovnicesc să folosească cuţitul, şi vindecă urechea lui Malh. Prinzându-L deci pe Iisus L-au dus legat la curtea arhiereului Ana, care era socrul Iui Caiafa. Acolo erau adunaţi toţi cei care cugetau împotriva lui Hristos, farisei şi cărturari. Aici a avut loc convorbirea dintre Petru şi servitoare, precum şi lepădarea lui Petru. între timp, trecând noaptea, cocoşul a cântat a treia oară. Petru şi-a adus aminte şi a plâns cu amar. La ivirea zorilor L-au dus pe Hristos de la Ana la arhiereul Caiafa;

 

Aici a fost scuipat în faţă şi au fost trimişi martori mincinoşi. Când s-a luminat bine de ziuă, Caiafa L-a trimis Ia Pilat. Iar cei care L-au adus, spune Scriptura, «n-au intrat în pretoriu ca să nu se spurce, ci să poată mânca Pastile». Rezultă deci că arhiereii şi fariseii au săvârşit atunci o încălcare a Legii, după cum spune dumnezeiescul Hrisostom, mutând Paştile, căci ei trebuiau să mănânce Paştile în noaptea aceea; l-au amânat însă pentru a ucide pe Hristos. Hristos a arătat înainte de Cina cea de taină că atunci tre­buia să mănânce Paştile. Şi a mâncat Paştile Legii noaptea, şi apoi a făcut cunoscut Paştile cel desăvârşit. Şi în adevăr, după cum s-a spus, trebuia ca adevărul să vină după preînchipuirea Legii. Ioan spune că toate acestea s-au întâmplat Joi şi Joi noaptea înainte ca ei să prăznuiască Paştile. Pentru aceasta şi noi tot Joi prăznuim şi facem pomenire de acele fapte înfricoşă­toare şi cu neputinţă de rostit prin cuvinte.

 

Cu nespusa Ta milostivire, Hristoase Dumnezeule, miluieşte-ne pe noi. Amin.

 

 

Sursa: Ortodoxia tinerilor

 

Sfanta zi de Miercuri

Ultima Liturghie de pocăinţă din Miercurea cea Mare este o încheiere şi pecetluire a întregii lucrări de pocăinţă a postului, arătându-ne ce minuni poate săvârşi ea când se lucrează şi câtă pagubă aduce când lipseşte.

 Cumpăna celor două prăznuiri ale zilei: păcătoasa – uce­nicul Iuda, este răsturnată de pocăinţă. Păcătoasa se află în sta­rea cea mai de jos a căderii: desfrânarea, iar Iuda, în starea cea mai de cinste: ucenic al Stăpânului. Pe aceea, pocăinţa o ridică şi o face mironosiţă; pe acesta, lipsa ei, îl coboară la cea mai de jos cădere, îl face trădător şi-1 duce la spânzurătoare. Această răsturnare ne umple de teamă şi îngrijorare pentru mântuirea noastră, dar totodată şi de mare încredere şi nădejde, pentru puterea cea mare a pocăinţei, ce ne stă la îndemână.

 Dar să ne oprim mai stăruitor asupra Citește în continuare

Sfanta zi de Marti

În Sfânta şi Marea Marţi se face pomenire de cele zece fecioare din Sfânta Evanghelie.

Pe când Domnul nostru Iisus Hristos Se suia la Ierusalim şi Se ducea la Patimă, a spus ucenicilor Săi mai multe pilde. Unele dintre ele sunt îndreptate către iudei. Pilda celor zece fecioare însă a spus-o pentru a ne îndemna spre milostenie, şi în acelaşi timp, spre a ne învăţa să fim pregătiţi oricând înainte de sfârşitul vieţii.

Domnul a vorbit mult despre fecioare şi despre femei – şi fecioria are mult merit şi este într-adevăr cinstită; dar pentru ca nu cumva cineva trăind în feciorie să nu se îngrijească şi de celelalte virtuţi şi mai cu seamă de milostenie, prin care se vădeşte strălucirea fecioriei, Domnul spune pilda aceasta. Pe cinci dintre ele Ie numeşte înţelepte, căci împreună cu fecioria au avut şi îmbelşugatul untdelemn al milosteniei.

Pe celelalte cinci le numeşte nebune, căci, deşi ele aveau virtutea fecioriei Citește în continuare

Sfanta zi de Luni

In Sfanta si Marea luni se face pomenire de fericitul Iosif cel preafrumos si de smochinul care s-a uscat prin blestemul Domnului.

De astazi incep Sfintele Patimi ale Domnului nostru Iisus Hristos. Inainte de altele, este luat ca preinchipuire a Domnului, Iosif cel preafrumos. Iosif a fost un fiu mai mic al patriarhului Iacov, nascut din Rahila. Invidiat de fratii sai din pricina unor visuri, a fost ascuns mai intai intr-o groapa. Tatal lui este inselat de fiii lui printr-o haina muiata in sange, spunandu-i-se ca a fost rapit si a fost mancat de fiare salbatice. In urma a fost vandut ismailitilor cu treizeci de arginti, iar acestia la randul lor il vand lui Putifar, mai-marele eunucilor faraonului Egiptului.

Pentru ca stapana lui s-a maniat pe el din cauza curateniei tanarului, ca n-a voit sa savarseasca nelegiuirea, a fugit lasand in mana ei haina sa. Ea l-a grait de rau stapanului sau, asa ca Iosif a capatat temnita grea si lanturi. Apoi, in urma talmacirii unor visuri, a fost scos din inchisoare, infatisat faraonului si a fost pus domn peste tot Egiptul Citește în continuare

Castigatorii concursului Editurii Cristimpuri

Pe 17 aprilie, in dimineata zilei de FLORII au fost desemnati castigatorii concursului EDITURII CRISTIMPURI. Chiar daca metoda desemnarii castigatorilor a fost tragerea la sorti, trebuie sa stiti ca am facut o rugaciune ca pachetele de carti sa fie spre binecuvantare si folos duhovnicesc. Am confectionat biletele pentru fiecare participant care a raspuns corect la intrebari si am amestecat bine biletele cu numele pe ele într-o cutie. Am extras mai intai castigatorul premiului al III lea, apoi am extras un bilet pentru castigatorul premiului al doilea si la ultima extragere a iesit biletul pentru castigatorul premiului cel mare. Castigatorii sunt asadar:

1. Ionita Florentina – Mega Pack
2. Simona Petrule – 2 carti la alegere
3. Angheluta Daniela Valentina – 1 carte la alegere

Castigatorii vor fi contactati prin e mail si vor primi cartile in cel mai scurt timp posibil. Toti participantii la concurs vor primi o reducere de 20%, daca vor face o comanda de carti pe www.edituracristimpuri.ro pana in data de 1 iunie (data la care va demara un nou concurs al editurii).
De asemenea, Editura Cristimpuri acorda o reducere de 20% la toate comenzile primite in Saptamana Patimilor si in cea Luminata, respectiv 18 aprilie Citește în continuare

Copiii nu spun numai lucruri traznite

„Inima bate, bate pana se stinge, ca inima e ca lumanarea si daca tu crezi in Dumnezeu, El ti-o aprinde din nou in cer.” – Claudia Draghia, 9 ani

„Ca sa ne iubim semenii trebuie sa ne antrenam la nevorbit vorbe urate.” – Arcadie Martin, 8 ani

„La usa inimii cuiva nu trebuie nici sa ciocanesti, nici sa
navalesti, nici sa te rogi, ci trebuie doar sa canti.” – Florentina
Stoian, 11 ani

„Cand il ai pe Dumnezeu in suflet, toti oamenii din jurul nostru ne sunt rude.” – Catalina Opaina, 14 ani

„Umorul este vitamina de luat Citește în continuare

Cuviosul Paisie Aghioritul despre Parintele Tihon

De fiecare Crăciun, Stareţul își procura un hering, ca să aibă pește pentru toate cele 12 zile vesele până la Botez. Spinarea heringului n-o arunca, ci o agăţa de-o aţă și atunci când era vreun praznic împărătesc sau al Maicii Domnului și era dezlegare la pește, fierbea puţină apă într-o cutie de conservă, afunda spinarea de două-trei ori în apă, ca să ia puţin miros, după care punea puţin orez. Așa făcea dezlegare și se prihănea pe sine că mănâncă și supe de pește în pustie.
Spinarea aceea o agăţa iarăși în cui pentru altă dezlegare, până când se albea și atunci o arunca.
Când vedea pe oameni că se purtau faţă de el cu evlavie, se mâhnea și le spunea:
– Eu nu sunt pustnic, ci un pustnic mincinos.
Numai la sfârșitul său a primit să fie puţin îngrijit de oamenii ce îl iubeau în
mod deosebit, ca să-i nu-i mâhnească. Când îi dădea cineva mâncare de binecuvântare, o lua, dar după aceea o dădea la bătrâneii din Kapsala. Dacă-i trimeteau bani, îi dădea unui băcan evlavios ca să cumpere pâine și s-o împartă la Citește în continuare

Parintele Nicolae Tanase: Musafirii vin si pleaca, dar copiii raman

Părinte Nicolae Tănase, ce ar trebui să înţeleagă românii, oamenii în general din tot ce se întâmplă aici la Valea Screzii?

Ce se întâmplă la Valea Screzii este o demonstraţie că românii pot să-ţi crească copii…Şi că nu au nevoie să exporte copii, adică să recurgă la adopţii internaţionale…Urmăm de fapt o tradiţie de veacuri în care se păstrează o filiaţie faţă de copiii care nu sunt dintr-o familie obişnuită, o tradiţie a poporului român de a-şi creşte orfanii…Şi cam atât!

Ce răspuns aveţi pentru cei care se interesează de un copil sau altul pentru a-l adopta?

Este cunoscut că asociaţiile sau fundaţiile, în aspectele lor particulare nu au dreptul să dea copii spre adopţie. Toate adopţiile se fac prin Direcţia pentru Protecţia Copilului şi prin Agenţia Naţională pentru Adopţii…Atunci noi putem spune că nu avem copii de adoptat, pe de o parte, dar pe de altă parte, dacă am avea Citește în continuare

Minunile Sfantului Calinic de la Cernica

Din racla lui asezata in biserica Manastirii Cernica, Sfantul Calinic iradiaza inca putere divina asupra credinciosilor ingenuncheati in fata moastelor lui. Nenumarate sunt dorintele implinite prin lacrimi si rugaciuni. Pelerini din tot locul vin la el cu nadejdea ca ii va duce de mana spre mila lui Dumnezeu

 E multa liniste la Cernica. Zgomotul si aburii intunecati ai orasului par a se opri la portile manastirii. Inconjurata de ape, de stuf si stejari imensi, vechi de 800 de ani, obstea calugarilor se retrage in sine, in coc >hilia tainica a chiliilor si a cotloanelor de rugaciune. Prezenta sfantului e vie printre monahi. Ascunsa sub arcadele de umbra ale copacilor, casa in care Sfantul Calinic s-a rugat si-a trait exista inca. Batranii monahi tresar si-si fac o cruce adanca atunci cand trec pe poteca din fata ei. Il vad aievea in pridvor pe batranul si bunul sfant, adancit in lecturi filocalice, ii simt mireasma de smirna lasata de straiele lui cernite. Batranii locului nu l-au invatat din carti sau din icoanele zugravite cu chipul lui. Il stiu din povestirile altor calugari batrani – trei randuri suprapuse de amintiri Citește în continuare

Cuvioasa Maria Egipteanca (praznuita 1 aprilie)

Cuvioasa Maria Egipteanca a trăit în veacul al VI – lea, în anii împăratului Iustinian (527-565), în marea cetate pe care a zidit-o Alexandru cel Mare de la care se numeşte Alexandria. Există până astăzi şi este unul din cele mai mari porturi în Mediterana. Acolo s-a născut. Dar a deviat de mică. S-a încurcat în anturaje rele şi s-a stricat. A devenit o femeie comună multora. Din cauza frumuseţii ei câştigase mulţi admiratori şi dispunea de bani. Purta mătăsuri, era întotdeauna împodobită cu bijuterii scumpe. Devenise regina plăcerii, ispita, magnetul Alexandriei.
Aşadar, în timp ce îşi continua viaţa păcătoasă, într-o zi, cum istoriseşte viaţa ei, a coborât în port. A văzut acolo o corabie. L-a întrebat pe căpitan unde merge şi el i-a răspuns: la Sfintele Locuri. Maria s-a hotărât să călătorească cu acea corabie. Aşa s-a şi întâmplat. A ajuns la Sfintele Locuri şi s-a dus la biserică în ziua Înălţării Cinstitei Cruci ca să se închine. Dar în clipa în care a încercat să intre, o putere nevăzută a împiedicat-o. Atunci a conştientizat starea ei, a conştientizat că este păcătoasă, că nu este vrednică să intre în biserică. Citește în continuare

Cugetari Sfantul Ioan Scararul (III)

Blândeţea este stânca de care se sparg toate valurile grele ale vieţii. Prin ea se întăreşte răbdarea, uşa înţelepciunii duhovniceţti.

Smerită cugetare arată nu cel ce se defăimează pe sine; căci cum se va răbda pe sine? Ci cel care, ocărât fiind de altul nu-şi micşorează dragostea faţă de acesta.

Nu are, o, prieteni, Dumnezeu nevoie şi nici nu voieşte ca omul să plângă din durerea inimii, ci mai degrabă să se veselească din iubirea faţă de El, întru râsul sufletului.

Frica laşă este o simţire copilărească Citește în continuare

Pictura de la Biserica Draganescu

Pr. Arsenie Boca – pictura bisericii de la Draganescu from HarrDelos on Vimeo.

Pictura Citește în continuare

Sfânta Taisia

O poveste dedicata Sfintei Taisia gasiti si in FILOCALIA PENTRU COPII SI TINERI VOL 1, www.edituracristimpuri.ro

In partile Egiptului era o femeie cu obiceiuri rele, necurata si fara rusine. Femeia aceea avea o fiica pe care o chema Taisia, pe care a invatat-o aceleasi obiceiuri rele cu care se indeletnicea si ea. Ducand-o pe fiica ei intr-o casa de desfranare, a dat-o in slujba Satanei, ca sa duca la pieire multe suflete omenesti, inselandu-le, cu frumusetea pe care o avea, caci Taisia era foarte frumoasa si se vestise pretudindeni despre frumusetea fetei sale, incat multi, poftind-o, ii aduceau multe averi, aur si argint si haine scumpe si luxoase Citește în continuare

Rugaciunea Părintelui Arsenie Boca

Doamne Iisuse Hristoase,
ajută-mi ca astăzi toată ziua să am grijă să mă leapăd de mine însumi, că cine ştie din ce nimicuri mare vrajbă am să fac, şi astfel, ţinând la mine, Te pierd pe Tine.

Doamne Iisuse Hristoase
ajută-mi ca rugăciunea Prea Sfânt Numelui Tău să-mi lucreze în minte mai repede decât fulgerul pe cer, ca nici umbra gândurilor rele să nu mă întunece, că iată mint în tot ceasul.

Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi:
Că umblăm împiedicându-ne prin întunerec, patimile ne-au pus tină pe ochiul minţii, uitarea s-a întărit în noi ca un zid, împietrind inimile noastre şi toate împreună au făcut temniţa în care Te ţinem:
Bolnav, Flămând şi fără haină.
Şi aşa risipim în deşertăciuni zilele noastre,
umiliţi şi dosădiţi până la pământ Citește în continuare

Sfantuletul

Într-un sat cu câteva sute de familii, doar unui singur om i se spunea ,,Sfântuleţul”, asta pentru buna sa purtare, pentru înfăţişarea lui smerită, pentru bunătatea şi dărnicia lui. Într-o zi, pe când acest om se afla la rugăciune, auzi parcă o voce care îi şoptea că în satul vecin se află un om căruia nu i se spune ,,Sfântuleţul”, dar vrednicia sa este cu mult mai mare ca a lui.
Auzind acestea se nelinişti şi îşi făcu bagajul pentru a călători până în satul vecin. Acolo stătu mai multe zile şi neaflând de unul singur acel om care ar putea avea fapte mai vrednice decât ale lui, se hotărî să meargă la preotul satului care cunoştea fiecare om în parte.
Află de la acesta că niciun om din partea locului nu are fapte aşa vrednice să fie considerat un sfânt încă Citește în continuare

Lumea de aici si lumea de dincolo

Misiunea de a scrie ceva despre lucruri care se află în contraste evidente nu e tocmai uşoară. Ca să găseşti şi echivalenţe între două lumi care nu au multe în comun este şi mai dificil. Am însă credinţa că Dumnezeu este Cel care spune multe oamenilor numai că noi din fuga cotidianului şi a preocupărilor mundane uităm unde să cerem informaţia care ne trebuie. Am mai spus-o şi cu alte ocazii, rugăciunea nu este unidirecţională, ea este un flux de energie care mişcă ceva. Acel ceva are întotdeauna ceva dumnezeiesc în el şi înseamnă de multe ori lumina cunoştinţei. Multora ne lipseşte această lumină a cunoştinţei. Dacă am avea-o am renunţa cu bună ştiinţă la toate cele ale lumii acesteia, nu neapărat fiindcă ce este al lumii este de multe ori nefolositor, ci mai ales pentru că lumescul este de multe ori căsătorit pe vecie cu efemerul. Sunt sfinţi care nu au deschis în viaţa lor o carte sau care n-au citit Scriptura. Asta nu i-a împiedicat să cunoască şi să trăiască, să gândească în spiritul Sfintei Scripturi. Este cazul luminatei de Dumnezeu, Maria Egipteanca, femeia care Citește în continuare

Sfantul Ioan Scararul: Cugetari (II)

Cel ce speră este bogat cu mult înainte de a se îmbogăţi.

Rugăciunea este, după fiinţa ei, apropierea şi unirea omului cu Dumnezeu; iar după lucrare, rugăciunea este puterea susţinătoare a lumii, împăcarea cu Dumnezeu.

Aducerea aminte de moarte este o moarte de fiecare zi.

Ascultarea faţă de Dumnezeu este mormânt al voinţei şi înviere a smereniei.

Dumnezeu nu ne porunceşte şi nu doreşte să fim Citește în continuare

Despre Apocalipsa

Exista tendinţa pentru mulţi de a arunca pe Dumnezeu vina pentru sfârşitul lumii care – potrivit alarmiştilor din linia întâi (gen OTV) – ar fi foarte aproape. Eu aş spune că e o direcţie greşită. Vina pentru sfârşitul mai mult sau mai puţin sumbru al omenirii este a noastră a oamenilor, a noastră a tuturor. Am avut în copilărie şi mai apoi în adolescenţă o frică de cutremur aşa de mare încât am pierdut şirul nopţilor nedormite şi tresăritul la fiecare lătrat mai straniu al unui câine. Frica s-a mai estompat odată ce am ajuns la o vârstă mai matură, dar tot o port în mine ca reverberaţie la ce am trăit în ‘77 Citește în continuare

Dictionar de termeni teologici: antropologie

De la cuvintele greceşti anthropos (om) şi logos (cuvînt), adică învăţătură despre omenire. Antropologia, în general, se referă la orice studiu al statutului, al obiceiurilor, al datinilor, al relaţiilor şi al culturilor omenirii. în sens mai specific şi teologic, antropologia prezintă învăţătura biblică despre oameni ca fiinţe create de Dumnezeu. Antropologia creştină susţine că oamenii sînt creaţi după chipul lui Dumnezeu {„imago Dei), dar că păcatul a afectat negativ acest chip. Antropologia este interesată Citește în continuare

3 aprilie: Duminica Sfantului Ioan Scararul

Când dispare speranţa, dispare şi iubirea.

Mâniosul este un epileptic sufletesc.

Smerită cugetare arată cel care, ocărât fiind de altul, nu-şi micşorează dragostea faţă de acesta.

Să ne temem de Domnul ca de fiare. Căci am văzut oameni care, ducându-se să fure, nu se temeau de Dumnezeu, dar, auzind lătrat de câini în acel loc, s-au înapoiat îndată; şi ceea ce n-a făcut frica de Dumnezeu, a făcut frica de fiare.

Darul lacrimilor este mai mare Citește în continuare

Marturii despre Parintele Arsenie Boca: Pictat din pantecele maicii sale

Ne spunea Părintele: “Când eram copil, în casa mamei mele era o icoana a Maicii Domnului care-mi plăcea, foarte mult. Odată am întrebat-o pe mama:

– De ce îmi place aşa de mult acea icoană? Iar ea mi-a spus:

– Ei, dragul meu, cât te-am purtat în pântece, foarte mult m-am uitat şi m-am rugat la această icoană”.

Altădată ne-a spus: “Mama mea când a rămas însărcinată cu mine, s-a uitat la icoana Maicii Domnului şi a pictat-o în inima ei. A pictat-o rugându-se la Maica Domnului, cum se rugau Sfinţii Ioachim şi Ana: “Maica Domnului, îţi cer au copil, fie parte bărbătească, fie parte femeiască, care să îţi slujească ţie, Maicii Domnului şi Domnului Iisus Hristos. Nu pentru mine îl cer”. Eu deja am fost pictat din pântecele maicii mele. Când mama mea mergea să lucreze la câmp, înaintea ei apărea icoana Maicii Domnului datorită rugăciunilor ei. După ce-am terminat studiile Citește în continuare