Archive for the ‘Articolele mele’ Category

Uite mami: ,,Doamne – Doamne!”

Astazi pe holurile unui cabinet medical am asistat la o scena care m-a uimit, desi pentru multi nu ar trebui sa fie mirarea asa de mare. Un copilas de vreun an si jumatate a vazut la o tanara o carte cu Parintele Arsenie Boca pe coperta. A exclamat copilul privind spre acea coperta de carte: Uite, mami! Doamne-Doamne!…Sfinte Parinte Citește în continuare

Anunțuri

Ajuta si tu sinistratii! Sa facem o fapta buna…

Prefectura Prahova a anunţat că va organiza un transport de ajutoare umanitare către românii din Buzău şi Vrancea, sechestraţi din cauza ninsorilor puternice şi a viscolului. Cei interesaţi să ofere donaţii pot face acest lucru până luni dimineaţă

De sâmbătă, 11 februarie, până în dimineaţa zilei de luni, un camion al Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă se găseşte în parcarea dintre Palatul Administrativ şi Palatul Culturii din municipiul Ploieşti, în vederea primirii de la populaţie de donaţii constând în alimente neperisabile Citește în continuare

Generatia in adidasi

Ma uit la adolescentii de pe strada si vad ca sunt cam certati cu încălţămintea de iarnă. Pe un strat de zapadă substanţial ei alunecă graţios în tradiţionalii ,,adidaşi”. Nu sunt chiar atât de bătrîn încât să încep cu sfaturi ,,mamaistice”, dar nici într-atât de tânăr încât să tac. Mi amintesc doar că în generaţia adolescenţei mele, bocancii erau nelipsiţi, chiar şi în mijlocul verii, pentru că se asortau cu blugii rupţi şi cu muzica Pink Floyd, Phoenix sau Iris. Acum, ca puştii patinează graţios în încălţăminte uşoară, n-o fi aşa o mare tragedie, că doar răcesc pe tălpile lor. Tragedie, mai mică sau mai mare, este pe partea de climă, care a luat-o zdravăn razna. Mă gândeam, mai în glumă, mai în serios, ce ar fi făcut firavii adidaşi îtr-o bătălie de anii 80 în care zăpezile depăşeau frecvent 70 de centimetri. Aşadar ,,papuceii” ori fi ei comici, dar sunt exact semnul că Citește în continuare

Mahrama Veronicai

Sfânta Veronica era de loc din Cezareea. Dupa o veche tradiţie, Veronica a fost femeia care a şters faţa însângerată a Domnului, când Îşi purta El Crucea spre Golgota. Chipul Domnului ar fi rămas imprimat pe mahramă, care a fost considerată astfel o icoană ,,nefăcută de mâna omenească”. După alte surse antice, ea a fost cea tămăduită de Domnul nostru Iisus Hristos de curgerea de sânge care o chinuia de mulţi ani (cf. Matei 9, 20).
Procesiunea credincioşilor ce se face de multe sute de ani pe Via Dolorosa, spre Muntele Golgota unde S-a răstignit Mântuitorul, impresionează şi astăzi. Oameni cu cruci în spate străbat drumul făcut de Iisus acum 2000 de ani, drumul spre crucea unde urma să fie pironit. Procesiunea începe la Pretorium, are 14 opriri, inclusiv una la Poarta Leilor şi se încheie la mormântul lui Iisus, în Biserica Sfântului MORMÂNT.

Faptul că a şasea oprire se face în locul întâlnirii lui Iisus cu Veronica, cea care i-a şters cinstita faţă, atestă veridicitatea acestei întâlniri şi veridicitatea mahramei, considerată ,,icoană nefăcută de mâini omeneşti”.

Pe Via Dolorosa, la popasul al şaselea:

De la paraclisul franciscan se urca pe o straduţă îngusta, pavată cu mari lespezi de piatră, parcă uitate de vreme, şi se ajunge la Biserica Sfintei Veronica. Această biserică păstrează multe dintre rămăşitele unei mănăstiri cruciate – Mănăstirea Sfântul Cosmos. Sub această biserică se afla o criptă închinată Sfântului Chip al lui Hristos.


Mănăstirea micilor surori ale lui Iisus (rit grecesc) se înalţă astăzi pe acest loc, unde Veronica a şters sudoarea de pe faţa Mântuitorului. Chipul Domnului Iisus, de pe mahrama Sfintei Veronica, este socotit a fi cea dintâi icoană, nefăcută de mâna omenească, ci de dragostea unei tinere Fecioare.

Numele Veronicăi se crede că poate veni de la cuvintele latine ,,vera icon”, care se traduc prin ,,icoana adevărată”. De la această biserică, drumul Citește în continuare

Blestemarea smochinului

Episodul cu blestemarea smochinului face parte din contextul misionar al lui Iisus Hristos. Acest eveniment biblic s-a petrecut în conformitate cu tradiţia în apropiere de localitatea Betfaghe (după toponimie se arată abundenţa smochinelor în zonă). Fiind blestemat smochinul s-a uscat pe loc , iar acest lucru poate fi considerat o minune.

Se admite că din Betfaghe Citește în continuare

Minunea inmultirii pestilor si a painilor

Înmulţirea peştilor şi a pâinilor, una dintre cele mai răsunătoare minuni făcute de Iisus în epocă, este de asemenea una care a stârnit curiozitatea cercetatorilor. Vedem piatra pe care, conform mărturiei evanghelistului Luca, Iisus a aşezat peştii şi pâinile cu care a săturat 5000 de bărbaţi. Această piatră este reală, există şi se află în zilele noastre sub altarul bisericii din localitatea Taphau, sub muntele cunoscut cu numele de cel al Fericirilor.

Iisus a înmulţit hrana din 5 pâini şi 2 peşti. A aşezat lumea pe grupuri de către 50 de oameni (Luca 9,14) şi a săturat 5000 de oameni. După ce mulţimile au mâncat, s-au strâns 12 coşuri. Ioan Gură de Aur leagă numărul coşurilor de numărul ucenicilor lui Hristos spunând şi că cinci pâini din această minune şi şapte coşuri din alta înmulţire a pâinii prezentată de evanghelii, dau tot 12. Caracterul mistic al acestei adunări rezidă chiar din întrebările pe care Iisus le pune ucenicilor pe seama acestor cifre, atunci când vorbeşte de aluatul fariseilor .

Dincolo de aspectul mistic există dovada palpabilă a minunatei pietre, loc care atestă minunea înmulţirii peştilor şi pâinilor, dar şi locaşul sfânt construit pe acest loc.

Biserica din Taphau aflată pe muntele cunoscut ca fiind Muntele Fericirilor. Aici a rostit Iisus Predica de pe Munte:

Fericiţi cei săraci cu duhul, că Citește în continuare

Minunea lui Iisus din Cana – adevar nu legenda

În Cana Galileii a fost pentru prima dată când Fecioara Maria, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, a mijlocit înaintea lui Dumnezeu pentru oameni. Maica Domnului ştia că Hristos nu poate rămâne indiferent la necazul cuiva, că El este gata să schimbe lucrurile în bine. Maica Domnului credea în dumnezeirea Fiului Său înainte chiar ca El să-Şi dovedească dumnezeirea prin minuni.

„Ce ne priveşte pe mine şi pe tine, femeie? Încă n-a venit ceasul Meu.” Aşa a răspuns Mântuitorul cererii maicii Sale, pe care o iubea nespus. Poate ne miră aceste cuvinte, dar ele ne arată faptul că Mântuitorul nu s-a grăbit cu facerea de minuni, din smerenie, ci numai fiind rugat a făcut-o, şi pentru că o faptă aduce mai multă bucurie când nu se dăruieşte îndată celor ce o cer.

Minunea este un fapt extraordinar, supranatural, o lucrare divină. Iată câteva exemple de minuni: vindecări, alungări de demoni din cei îndrăciţi, învieri din morţi etc.

Evreii aveau obiceiul de a se spăla pe mâini înainte şi după mese, servind mâncarea cu mâinile. De aceea Evanghelia ne relatează faptul că erau pregătite pentru nuntaşi şase vase de piatră, cu o capacitate totală de 120 – 150 litri, din moment ce un vas avea 2-3 vedre (20-30 litri). Ei deja se spălaseră pe mâini şi vasele nu mai erau pline. Însă Hristos porunceşte slugilor să le umple cu apă până sus.

Transformarea apei în vin reprezintă un semn al sfinţirii căsătoriei. Căsătoria fusese sfinţită încă din Rai, de când a fost creat omul: bărbat şi femeie. Dar după căderea în păcat a membrilor primii familii (Adam şi Eva), căsătoria s-a degradat, încât femeia a ajuns sclavă la păgâni, fiind cumpărată de bărbat de la părinţi. Nici la evrei situaţia nu era mai bună pentru femeie, căci fetele puteau fi vândute ca sclave de taţii lor, şi nu se puteau căsători decât cu aprobarea tatălui sau a fratelui mai mare; în plus, femeile evreice căsătorite trebuiau să facă toată treaba în gospodărie. Mântuitorul a eliberat femeia din starea de sclavie şi a înnoit căsătoria, făcând-o Sfântă Taină, întemeiată prin libera consimţire a soţilor şi sfinţită de Biserică. Minunea din Cana Galileii se citeşte de aceea la Slujba Sfintei Taine a Cununiei. După cum se deosebeşte apa de vinul de bun soi, tot astfel s-a deosebit iubirea dintre soţii de dinainte de Hristos şi cea ajutată de harul lui Dumnezeu de după sfinţirea nunţii în Cana Galileii.

În Cana Galileii, Iisus a făcut prima Sa minune atestată istoric; este vorba de prefacerea apei în vin. O puternică mărturie a realităţii acestei minuni înfăptuite de Hristos este ridicarea bisericii creştine din satul Cana, care adăposteşte şi nişte vase antice din piatră. Sunt mai multe mărturii cum că aceste vestigii sunt autentice, creştinii sărutându-le în semn de preţuire pentru minunea de acum 2000 de ani.

Biserica din satul Cana (Galileea), dovadă palpabilă a faptului că într-adevăr comunitatea de aici cinsteşte prima minune a Mântuitorului Citește în continuare