Archive for the ‘Articolele mele’ Category

Uite mami: ,,Doamne – Doamne!”

Astazi pe holurile unui cabinet medical am asistat la o scena care m-a uimit, desi pentru multi nu ar trebui sa fie mirarea asa de mare. Un copilas de vreun an si jumatate a vazut la o tanara o carte cu Parintele Arsenie Boca pe coperta. A exclamat copilul privind spre acea coperta de carte: Uite, mami! Doamne-Doamne!…Sfinte Parinte Citește în continuare

Ajuta si tu sinistratii! Sa facem o fapta buna…

Prefectura Prahova a anunţat că va organiza un transport de ajutoare umanitare către românii din Buzău şi Vrancea, sechestraţi din cauza ninsorilor puternice şi a viscolului. Cei interesaţi să ofere donaţii pot face acest lucru până luni dimineaţă

De sâmbătă, 11 februarie, până în dimineaţa zilei de luni, un camion al Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă se găseşte în parcarea dintre Palatul Administrativ şi Palatul Culturii din municipiul Ploieşti, în vederea primirii de la populaţie de donaţii constând în alimente neperisabile Citește în continuare

Generatia in adidasi

Ma uit la adolescentii de pe strada si vad ca sunt cam certati cu încălţămintea de iarnă. Pe un strat de zapadă substanţial ei alunecă graţios în tradiţionalii ,,adidaşi”. Nu sunt chiar atât de bătrîn încât să încep cu sfaturi ,,mamaistice”, dar nici într-atât de tânăr încât să tac. Mi amintesc doar că în generaţia adolescenţei mele, bocancii erau nelipsiţi, chiar şi în mijlocul verii, pentru că se asortau cu blugii rupţi şi cu muzica Pink Floyd, Phoenix sau Iris. Acum, ca puştii patinează graţios în încălţăminte uşoară, n-o fi aşa o mare tragedie, că doar răcesc pe tălpile lor. Tragedie, mai mică sau mai mare, este pe partea de climă, care a luat-o zdravăn razna. Mă gândeam, mai în glumă, mai în serios, ce ar fi făcut firavii adidaşi îtr-o bătălie de anii 80 în care zăpezile depăşeau frecvent 70 de centimetri. Aşadar ,,papuceii” ori fi ei comici, dar sunt exact semnul că Citește în continuare

Mahrama Veronicai

Sfânta Veronica era de loc din Cezareea. Dupa o veche tradiţie, Veronica a fost femeia care a şters faţa însângerată a Domnului, când Îşi purta El Crucea spre Golgota. Chipul Domnului ar fi rămas imprimat pe mahramă, care a fost considerată astfel o icoană ,,nefăcută de mâna omenească”. După alte surse antice, ea a fost cea tămăduită de Domnul nostru Iisus Hristos de curgerea de sânge care o chinuia de mulţi ani (cf. Matei 9, 20).
Procesiunea credincioşilor ce se face de multe sute de ani pe Via Dolorosa, spre Muntele Golgota unde S-a răstignit Mântuitorul, impresionează şi astăzi. Oameni cu cruci în spate străbat drumul făcut de Iisus acum 2000 de ani, drumul spre crucea unde urma să fie pironit. Procesiunea începe la Pretorium, are 14 opriri, inclusiv una la Poarta Leilor şi se încheie la mormântul lui Iisus, în Biserica Sfântului MORMÂNT.

Faptul că a şasea oprire se face în locul întâlnirii lui Iisus cu Veronica, cea care i-a şters cinstita faţă, atestă veridicitatea acestei întâlniri şi veridicitatea mahramei, considerată ,,icoană nefăcută de mâini omeneşti”.

Pe Via Dolorosa, la popasul al şaselea:

De la paraclisul franciscan se urca pe o straduţă îngusta, pavată cu mari lespezi de piatră, parcă uitate de vreme, şi se ajunge la Biserica Sfintei Veronica. Această biserică păstrează multe dintre rămăşitele unei mănăstiri cruciate – Mănăstirea Sfântul Cosmos. Sub această biserică se afla o criptă închinată Sfântului Chip al lui Hristos.


Mănăstirea micilor surori ale lui Iisus (rit grecesc) se înalţă astăzi pe acest loc, unde Veronica a şters sudoarea de pe faţa Mântuitorului. Chipul Domnului Iisus, de pe mahrama Sfintei Veronica, este socotit a fi cea dintâi icoană, nefăcută de mâna omenească, ci de dragostea unei tinere Fecioare.

Numele Veronicăi se crede că poate veni de la cuvintele latine ,,vera icon”, care se traduc prin ,,icoana adevărată”. De la această biserică, drumul Citește în continuare

Blestemarea smochinului

Episodul cu blestemarea smochinului face parte din contextul misionar al lui Iisus Hristos. Acest eveniment biblic s-a petrecut în conformitate cu tradiţia în apropiere de localitatea Betfaghe (după toponimie se arată abundenţa smochinelor în zonă). Fiind blestemat smochinul s-a uscat pe loc , iar acest lucru poate fi considerat o minune.

Se admite că din Betfaghe Citește în continuare

Minunea inmultirii pestilor si a painilor

Înmulţirea peştilor şi a pâinilor, una dintre cele mai răsunătoare minuni făcute de Iisus în epocă, este de asemenea una care a stârnit curiozitatea cercetatorilor. Vedem piatra pe care, conform mărturiei evanghelistului Luca, Iisus a aşezat peştii şi pâinile cu care a săturat 5000 de bărbaţi. Această piatră este reală, există şi se află în zilele noastre sub altarul bisericii din localitatea Taphau, sub muntele cunoscut cu numele de cel al Fericirilor.

Iisus a înmulţit hrana din 5 pâini şi 2 peşti. A aşezat lumea pe grupuri de către 50 de oameni (Luca 9,14) şi a săturat 5000 de oameni. După ce mulţimile au mâncat, s-au strâns 12 coşuri. Ioan Gură de Aur leagă numărul coşurilor de numărul ucenicilor lui Hristos spunând şi că cinci pâini din această minune şi şapte coşuri din alta înmulţire a pâinii prezentată de evanghelii, dau tot 12. Caracterul mistic al acestei adunări rezidă chiar din întrebările pe care Iisus le pune ucenicilor pe seama acestor cifre, atunci când vorbeşte de aluatul fariseilor .

Dincolo de aspectul mistic există dovada palpabilă a minunatei pietre, loc care atestă minunea înmulţirii peştilor şi pâinilor, dar şi locaşul sfânt construit pe acest loc.

Biserica din Taphau aflată pe muntele cunoscut ca fiind Muntele Fericirilor. Aici a rostit Iisus Predica de pe Munte:

Fericiţi cei săraci cu duhul, că Citește în continuare

Minunea lui Iisus din Cana – adevar nu legenda

În Cana Galileii a fost pentru prima dată când Fecioara Maria, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, a mijlocit înaintea lui Dumnezeu pentru oameni. Maica Domnului ştia că Hristos nu poate rămâne indiferent la necazul cuiva, că El este gata să schimbe lucrurile în bine. Maica Domnului credea în dumnezeirea Fiului Său înainte chiar ca El să-Şi dovedească dumnezeirea prin minuni.

„Ce ne priveşte pe mine şi pe tine, femeie? Încă n-a venit ceasul Meu.” Aşa a răspuns Mântuitorul cererii maicii Sale, pe care o iubea nespus. Poate ne miră aceste cuvinte, dar ele ne arată faptul că Mântuitorul nu s-a grăbit cu facerea de minuni, din smerenie, ci numai fiind rugat a făcut-o, şi pentru că o faptă aduce mai multă bucurie când nu se dăruieşte îndată celor ce o cer.

Minunea este un fapt extraordinar, supranatural, o lucrare divină. Iată câteva exemple de minuni: vindecări, alungări de demoni din cei îndrăciţi, învieri din morţi etc.

Evreii aveau obiceiul de a se spăla pe mâini înainte şi după mese, servind mâncarea cu mâinile. De aceea Evanghelia ne relatează faptul că erau pregătite pentru nuntaşi şase vase de piatră, cu o capacitate totală de 120 – 150 litri, din moment ce un vas avea 2-3 vedre (20-30 litri). Ei deja se spălaseră pe mâini şi vasele nu mai erau pline. Însă Hristos porunceşte slugilor să le umple cu apă până sus.

Transformarea apei în vin reprezintă un semn al sfinţirii căsătoriei. Căsătoria fusese sfinţită încă din Rai, de când a fost creat omul: bărbat şi femeie. Dar după căderea în păcat a membrilor primii familii (Adam şi Eva), căsătoria s-a degradat, încât femeia a ajuns sclavă la păgâni, fiind cumpărată de bărbat de la părinţi. Nici la evrei situaţia nu era mai bună pentru femeie, căci fetele puteau fi vândute ca sclave de taţii lor, şi nu se puteau căsători decât cu aprobarea tatălui sau a fratelui mai mare; în plus, femeile evreice căsătorite trebuiau să facă toată treaba în gospodărie. Mântuitorul a eliberat femeia din starea de sclavie şi a înnoit căsătoria, făcând-o Sfântă Taină, întemeiată prin libera consimţire a soţilor şi sfinţită de Biserică. Minunea din Cana Galileii se citeşte de aceea la Slujba Sfintei Taine a Cununiei. După cum se deosebeşte apa de vinul de bun soi, tot astfel s-a deosebit iubirea dintre soţii de dinainte de Hristos şi cea ajutată de harul lui Dumnezeu de după sfinţirea nunţii în Cana Galileii.

În Cana Galileii, Iisus a făcut prima Sa minune atestată istoric; este vorba de prefacerea apei în vin. O puternică mărturie a realităţii acestei minuni înfăptuite de Hristos este ridicarea bisericii creştine din satul Cana, care adăposteşte şi nişte vase antice din piatră. Sunt mai multe mărturii cum că aceste vestigii sunt autentice, creştinii sărutându-le în semn de preţuire pentru minunea de acum 2000 de ani.

Biserica din satul Cana (Galileea), dovadă palpabilă a faptului că într-adevăr comunitatea de aici cinsteşte prima minune a Mântuitorului Citește în continuare

Parintele Nicolae Tanase: Musafirii vin si pleaca, dar copiii raman

Părinte Nicolae Tănase, ce ar trebui să înţeleagă românii, oamenii în general din tot ce se întâmplă aici la Valea Screzii?

Ce se întâmplă la Valea Screzii este o demonstraţie că românii pot să-ţi crească copii…Şi că nu au nevoie să exporte copii, adică să recurgă la adopţii internaţionale…Urmăm de fapt o tradiţie de veacuri în care se păstrează o filiaţie faţă de copiii care nu sunt dintr-o familie obişnuită, o tradiţie a poporului român de a-şi creşte orfanii…Şi cam atât!

Ce răspuns aveţi pentru cei care se interesează de un copil sau altul pentru a-l adopta?

Este cunoscut că asociaţiile sau fundaţiile, în aspectele lor particulare nu au dreptul să dea copii spre adopţie. Toate adopţiile se fac prin Direcţia pentru Protecţia Copilului şi prin Agenţia Naţională pentru Adopţii…Atunci noi putem spune că nu avem copii de adoptat, pe de o parte, dar pe de altă parte, dacă am avea Citește în continuare

Lumea de aici si lumea de dincolo

Misiunea de a scrie ceva despre lucruri care se află în contraste evidente nu e tocmai uşoară. Ca să găseşti şi echivalenţe între două lumi care nu au multe în comun este şi mai dificil. Am însă credinţa că Dumnezeu este Cel care spune multe oamenilor numai că noi din fuga cotidianului şi a preocupărilor mundane uităm unde să cerem informaţia care ne trebuie. Am mai spus-o şi cu alte ocazii, rugăciunea nu este unidirecţională, ea este un flux de energie care mişcă ceva. Acel ceva are întotdeauna ceva dumnezeiesc în el şi înseamnă de multe ori lumina cunoştinţei. Multora ne lipseşte această lumină a cunoştinţei. Dacă am avea-o am renunţa cu bună ştiinţă la toate cele ale lumii acesteia, nu neapărat fiindcă ce este al lumii este de multe ori nefolositor, ci mai ales pentru că lumescul este de multe ori căsătorit pe vecie cu efemerul. Sunt sfinţi care nu au deschis în viaţa lor o carte sau care n-au citit Scriptura. Asta nu i-a împiedicat să cunoască şi să trăiască, să gândească în spiritul Sfintei Scripturi. Este cazul luminatei de Dumnezeu, Maria Egipteanca, femeia care Citește în continuare

Despre Apocalipsa

Exista tendinţa pentru mulţi de a arunca pe Dumnezeu vina pentru sfârşitul lumii care – potrivit alarmiştilor din linia întâi (gen OTV) – ar fi foarte aproape. Eu aş spune că e o direcţie greşită. Vina pentru sfârşitul mai mult sau mai puţin sumbru al omenirii este a noastră a oamenilor, a noastră a tuturor. Am avut în copilărie şi mai apoi în adolescenţă o frică de cutremur aşa de mare încât am pierdut şirul nopţilor nedormite şi tresăritul la fiecare lătrat mai straniu al unui câine. Frica s-a mai estompat odată ce am ajuns la o vârstă mai matură, dar tot o port în mine ca reverberaţie la ce am trăit în ‘77 Citește în continuare

Paula Seling: In tot ceea ce fac ma las in mainile lui Dumnezeu

În contextul Târgului de carte Libris Braşov 2011 am avut ocazia să stau de vorba circa 10-15 minute cu Paula Seling, discutând chestiuni care ţin de credinţă şi suflet. Paula a acceptat destul de greu acest dialog spunându-mi că ea nu obişnuieşte să vorbească pe aceste teme. Direcţia acestui ,,nu vorbesc în general pe aceste teme” trebuie înţeleasă nu ca un refuz în a mărturisi credinţa şi în a-L mărturisi pe Hristos, ci ca o normală sfială ori stânjeneală în a vorbi cuvinte mari despre Dumnezeu. Din ce am înţeles pentru ea este mai simplu şi mai eficient să facă fapte ale credinţei decât să vorbească ,,despre”. În concertele sale Paula Seling (e adevărat nu în toate, ci doar când există un context adecvat) mărturiseşte credinţa ei prin cântece duhovniceşti, pricesne, dar nu numai, piese de mare forţă şi sensibilitate. De notat că nu cântă piese de această factură decât după ce cere binecuvântare preotului duhovnic, lucru care ar trebui să-i îndemne pe mulţi creştini practicanţi – inclusiv pe mine – la reflecţie. Alt aspect demn de remarcat este că piesele de factură religioasă ale artistei pot fi descărcate gratuit de pe site-ul http://www.paulaseling.ro. Materialul oferit pentru download gratuit de Paula Seling conţine 15 cântări bisericeşti adunate sub titulatura ,,La umbra Crucii Tale” Citește în continuare

Cutremur in Japonia si tsunami

Majoritatea celor care au vizionat imaginile cutremurătoare de la ravagiile făcute de tsunami în zona de coastă a Japoniei, au avut tendinţa să exclame instantaneu: Ia uite, Apocalipsa!
Imaginile cu adevărat sunt apocaliptice şi chiar dacă nu avem contextul biblic indicat pentru un sfârşit al lumii, cred că ar trebui să luăm acestea ca un avertisment. Am văzut aceste imagini din fotoliu sau cocoţaţi în pat, să ne gândim, dacă eram acolo, în mijlocul iadului, aşteptând sfârşitul, cum şi ce ar fi fost cu noi?…

Pregustarea asta a vremurilor de apoi ar fi bine să ne pună pe gânduri Citește în continuare

Maica Siluana despre muzica rock

Adevărul de la capătul celălalt este legat de frică, de aceeaşi deznădejde care face nişte copii să strige după ajutor. E şi un adevăr în această muzică. Şi anume adevărul că în această realitate trăiesc milioane de tineri, de oameni, de suferinzi. Sunt sute, mii de tineri care trăiesc în această viaţă şi în violenţa ei. De aceea ei strigă după mamă, după tată, după un pic de iubire. Strigătul se transformă în acorduri muzicale şi dintr-o dorinţă de a te dărui răului de care te simţi strivit. Ei trebuie înţeleşi, fiindcă nu ştiu că există iubire, scăpare, mântuire. Atunci în momentele de mare durere, ei strigă. Dar să nu facem confuzii! Aceşti oameni care doresc iadul şi îl cheamă pe satana, nu sunt draci. Ei sunt tot oameni! Ştim, trebuie să ştim că un om oricât ar fi de căzut, oricât ar fi de îndrăcit, de strivit de răutate, de violenţă şi de ură, în el nu moare scânteia divină. Citește în continuare

Mesaje de ziua femeii

Să nu-ţi iubeşti mama e ca şi cum nu ai iubi viaţa. Fără mamă şi fără planul tainic al Tatălui ceresc tu n-ai fi existat. Te-ai gândit la asta? Dragostea de femeia care ţi-a dat viaţă este ca şi dragostea de Dumnezeu, adică imanentă. Nu ai cum să uiţi şi să omiţi că ea şi tu aţi fost o dată, în cele nouă luni miraculoase, fiinţă în fiinţă, un tot. Ieri am condus un orb de mână păna la uşa tramvaiului. În forul interior am fost zguduit de faptul că am o viaţă, am sănătate şi potenţa de a mă bucura din plin de darurile lui Dumnezeu şi totuşi adeseori sunt nemulţumit. Să nu fim orbi Citește în continuare

Cum percepe copilul axa timpului

Am plecat in această prezentare de la ideea filosofului Constantin Noica împărtăşită discipolilor săi Andrei Pleşu si Gabriel Liiceanu: ,,În fiecare dintre noi se află un Zeus care vrea să l înlănţuie pe Cronos” şi mi-a fost de folos cartea intitulată Jurnalul de la Păltiniş.
Trebuie ştiut că problema timpului şi a măsurării lui nu este una de doar câteva mii de ani, este o problemă care i-a preocupat pe oameni încă de când aceştia au conştientizat ce se întâmplă în jurul lor
– cu sucesiunea anotimpurilor,
– cu alterananţa noapte zi
– cu procesul de îmbătrânire.
O dovadă a vechimii preocupării pentru timp este existenţa zeului mitologic Cronos la vechii greci. Este cunoscută legenda lui Cronos care îşi mânca nou născuţii, copiii săi Citește în continuare

Mesaje de Ziua Indragostitilor Valentine’s day

Adorarea, venerarea şi exacerbarea importanţei acestei sărbători sunt dăunătoare omului, prin aceea că aşa cum Crăciunul s-a transformat în obiecte; moşul, bradul, globuleţul, ,,zorzoneaua”, la fel şi Valentine-ul (luat de la americani) s-a transformat nu în sărbătoare, ci în felicitare, inimioară, acadea şi alte nimicuri de la magazine de ,,treişopt”. Noi, românii am luat ,,valăntainu” de la americani, dar trebuie să spunem că şi americanii au preluat ; au fost destul de dezgheţaţi şi au valorificat legenda unui creştin catolic pe nume Valentin, despre care se spune că unea cupluri în secret Citește în continuare

De ce BLACK SWAN nu este un film crestin

Consider că mult lăudatul şi mult premiatul BLACK SWAN, film care a obţinut recent mai multe distincţii la GLOBURILE DE AUR nu este un film creştin. Drumul spre perfecţiune al artistei nu are nicio proptea duhovnicească, ci doar impulsuri şi imbolduri omeneşti. Setea de perfecţiune a balerinei chinuite de gândul succesului este pusă în legătură cu crima şi sinuciderea, de unde cineva mai puţin instruit ar putea conchide – în mod eronat, fireşte – că sinuciderea este un apogeu, o culme a reuşitei.

Un profesor teolog spunea că odată ce ajungi pe vârful cel mai înalt (în cercetare, în muzică, în sport), dincolo nu mai e nimic. Însă, în cazul omului care crede în Dumnezeu, pentru omul duhovnicesc ascensiunea aceasta pînă la Everest înseamnă a învăţa câte ceva, a învăţa, citi şi rosti cuvinte despre Dumnezeu. Înseamnă abia urcarea primei trepte spre Dumnezeu. Ce este de la Everest în sus înseamnă saltul de la cuvânt la lucrare, la împroprierea Luminii. Dincolo de cel mai înalt vârf este aşadar lumina lui Dumnezeu Citește în continuare

Stirile PRO TV – Mizerie nu stiri

Nu sunt un fan înfocat al ştirilor, dar prin natura profesiei este obligatoriu să ştiu ce se întâmplă în ţara aceasta. Aşa că la ora ştirilor răspund prezent volens nolens. Nu ştiu să folosesc astăzi cuvinte prea moi la adresa buletinelor de ştiri. Pot doar să remarc că celebrele ,,ştiri de la ora cinci” s-au mutat cu brio şi pe segmentul de seară. Bătăi, violuri, sinucideri, piromaniaci, spargeri, furăciuni, elodii, nichite, sexi brăilenci…Buuuun! E bine pentru coloratură…Pentru bârfa zilnică…Dar, dragii mei jurnalişti…Dragă prezentatoare, şcolită ,,CNN istic” si ,,americanistic”, unde e informatia?…Că un om a vrut sa-şi dea foc înţeleg că e o chestie, dar informaţia unde este? Dacă e post naţional nu trebuie să fie şi ceva de interes naţional?….Ce daţi voi ţine de particular, de o drama familială, de o dramă locală cel mult… Aia nu e informaţie…Înţeleg că pe la şcolile de jurnalism se insistă pe ideea că o ştire este cea care răspunde la întrebarea ,,În ce fel îmi schimbă această informaţie viaţa?”. Poate şi-or pune şi jurnaliştii de la PRO această întrebare. Nu cumva din tenta această apocaliptică pe care aţi dat-o ştirilor se nasc noi sinucigaşi, etnobotanişti, piromaniaci, spărgători, hackeri, hoţi, Citește în continuare

Spectacol ,,Poveste de iarna” si un interviu extraordinar cu Prof Dr V.Gruescu

Sâmbătă, 11 decembrie 2010, ora 19:00, la Casa de Cultură a Sindicatelor din Ploieşti are loc concertul “Poveste de Iarnă“.
Invitaţi speciali: Alexandra Velniciuc şi Horia Moculescu.

Dirijor: Valentin Gruescu.

Intrarea este liberă.
Spectacolul este susţinut de corala ,,Ioan Cristu Danielescu”

 

 

 

 

 

 

 ,,De la gingăşie la covârşire, de la suav la maiestuos, de la tristeţea cea mai adâncă la strigătul bucuriei supreme – interviu cu Prof. DR. VALENTIN GRUESCU – Dirijorul coralei I.C.DANIELESCU PLOIEŞTI

Deşi arătaţi foarte tânăr, aveti o cariera îndelungată si prodigioasa ca profesor, dirijor si compozitor, iar in contextul acesta v-as intreba dacă mai simţiţi emoţia sarbatorilor de iarna, emotia Nasterii Domnului?

Abia acum, când, dacă înţeleg bine, nu arăt vârsta, ceea ce nu înseamnă că nu o am, abia acum, deci, mai conştient ca oricând de semnificaţiile acestei mari Sărbători, le înţeleg reverberaţiile dinlăuntrul sufletelor noastre, însetate de frumos, de sensibilitate şi de în-Dumnezeire. Şi dacă toate acestea sunt înveşmântate în cea mai sensibilă şi cea mai luminoasă muzică, odată cu gingăşia sentimentelor şi efluviul general uman de căldură sufletească a tuturor creştinilor, mai mult ca oricând în asemenea momente, se înţelege că pentru oricine emoţia Crăciunului, întâmpinarea minunii Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos devin tradiţional evenimente ce ţin de inefabil.
 

Pe holurile Casei de Cultura a Sindicatelor Ploiesti am vazut afisul unei manifestari artistice fara egal cu Parintele Staniloae invitat, cu Parintele Galeriu si poetul Ioan Alexandru tot printre invitati si bineinteles cu Corala I.C. Danielescu Citește în continuare

Cinci zile de dezlegare la peşte (3 dec – 7 dec)

Nu am iubit istoria într-atât încât să pot afirma cu tărie că acesta este un fapt fără precedent în istoria creştinismului de la noi. Cinci zile de dezlegare la peşte mi se pare exagerat, nu neaparat prin prisma faptului că omul este în pericol să se ghiftuiască (ceea ce numai post nu se cheamă), ci prin prisma posibilităţii de a se crea un precedent. Logica după care înaintestătorii noştri au pus aceste dezlegări în calendarul creştin ortodox este legată de sărbătorirea sfinţilor români. Se poate uşor conchide că şi pe viitor de sfinţii români vom avea peşte pe masă. Logic se vor adăuga alţi sfinţi, după ce alţi români cu viaţă cuvioasă vor fi canonizaţi. Scenariul e simplu! De exemplu doar prin canonizarea Părinţilor Cleopa şi Arsenie Boca Citește în continuare

Parintele Cleopa si Parintele Tanase despre pacatul avortului

P.C. : Nu vezi mata că şi o furnică şi un ţânţar şi o muscă , o jivină cât de mică, vrea să-şi salveze viaţa. Fuge, aleargă, se păzeşte să nu o omori. Dar omul, care este chip şi asemănarea lui Dumnezeu!? Cât de scumpă este viaţa lui în faţa Tatălui ceresc!? Avortul e grozăvie fiindcă omul distruge chipul lui Dumnezeu pe pământ, icoana Preasfintei Treimi. De aia, avortul este foarte mare păcat.

P.N. : Deh, noi am făcut întâmpinări mai demult şi pe la preşedinţii Iliescu şi Constantinescu, Asociaţia Pro-vita Brâncoveanu a făcut în trei rânduri scrisori către preşedinţi, propunându-le să se delimiteze de legea care permite avortul. Oamenii politici evită să-şi exprime părerea, chiar dacă au o părere. Referitor la cler – e aceeaşi situaţie tristă. Sunt preoţi care spun: nu putem predica contra avortului prea mult, pentru că ne pierdem femeile din biserică.

P.C. : S-a înmulţit păcatul avortului mămucă, şi este strigător la cer! Aduce şi osândă vremelnică, dar şi veşnică.

P.N.: Oamenii au ajuns într-un stadiu în care nu mai au o atitudine faţă de viaţă. Suntem contra vieţii, contra naşterii, contra creaţiei – că noi prin asta ne asemănăm cu Dumnezeu, când dăm viaţă, procreând. Dacă am întrerupt asta, deja i-am spus lui Dumnezeu, stai în ale tale, ca şi cum am putea limita acţiunea Lui.

P.C.: Atunci femeia i-a zis soţului: ,,Măi criminalule Citește în continuare

Avortul ca boala a natiunii

În primul rând aş recunoaşte cu francheţe că este foarte uşor să scrii despre un subiect pe care nu l-ai ,,trăit”. Ca să înţelegi mai bine ce este avortul ar trebui să fii femeie, să fi trecut prin tristeţea şi zbaterile unei astfel de experienţe. Sau să fii un tată iresponsabil care în faţa întrebării – fac sau nu avort, nu are ca răspuns decât o ridicare din umeri. Am încercat zilele acestea să fac un sondaj printre câteva reprezentante ale sexului frumos, dorind să obţin o mărturie despre o astfel de experienţă. Niciuna dintre femei nu mi-a răspuns concret, aceasta constituind o dovadă că avortul nu este deloc o joacă. Mai degrabă este o experienţă dureroasă, traumatizantă. Doar una dintre femei a fost mai curajoasă şi a mărturisit că a făcut două avorturi. Acestea punând capac unei vieţi neîmplinite şi mai anunţând două păcate grave au avut întru târziu ca efect trezirea conştiinţei femeii. ,,După o viaţă nu tocmai cuvioasă şi două avorturi, la varsta de 30 de ani m-am întors la Hristos. Aş vrea să spun tuturor povestea convertirii mele. Citește în continuare

Minunile Maicii Domnului la Manastirea Ghighiu (Prahova)

Icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Ghighiu este obiect de patrimoniu şi era cunoscută încă de la aducerea ei din Siria ca fiind aducătoare de fapte minunate şi vindecări. Ninel Toma, fotograf amator din Ploieşti a trecut de mai multe ori prin întâmplări minunate legate de icoana făcătoare de minuni de la Ghighiu. Mai întâi s-a străduit din răsputeri să fotografieze icoana, dar chipul Maicii Domnului nu a apărut în nicio poză. A revenit în mănăstire cu aparatură mai sofisticată, dar tot nu a reuşit să scoată chipul Maicii Domnului în vreo poză. Abia după ce a ţinut post şi a făcut un canon de metanii a făcut primele fotografii ale icoanei, cunoscute imediat după aducerea ei în ţară. Acelaşi Ninel Toma a mai avut parte şi de o vindecare minunată a fiului său în vârstă de şase ani, care a căzut lovindu-se grav la cap. Tomograful arăta o fisură grozavă în craniul celui mic, fisură care a dispărut prin minune după ce fotograful s-a rugat Citește în continuare

Parintele Nicolae Tanase – Hristos si idolii secolulului XXI

„Hristos sau idolii secolului al XXI-lea. Tinerii la răscruce“ (Editura Agaton) este o carte de o oralitate specială dintr-un registru deloc mimetic, ci mai de grabă viu, original şi intens duhovnicesc. Cititorul de proză şi „lirisme“ într-un exerciţiu nihilist ar putea spune că nu poţi găsi cine ştie ce într-o carte scrisă ca summum şi rezultat al unor conferinţe susţinute prin ţară de un cleric. Surpriza de a găsi o forţă a cuvântului de-a dreptul prometeică în această colecţie de conferinţe este cu atât mai placută, cu cât nimic nu este spus sau scris întâmplător. Sfântul Duh pare că grăieşte prin vocea părintelui Nicolae Tănase, în cuvinte simple, dar totuşi de o greutate duhovnicească incontestabilă şi irepresibilă.

„Hristos sau idolii secolului al XXI-lea“ este o lucrare vie în primul rând pentru că apără viaţa. Într-o pildă din istorioarele duhovniceşti, hrană spirituală pentru cei de vârsta abecedarului, se spune despre un tânăr care a îndrăznit să facă o scară până la Dumnezeu, ajungând pe această scară direct în Rai. Dumnezeu, privind la dânsul, Citește în continuare

Obiceiuri de nunta

Se va putea observa că în vremurile noastre nunta se desfăşoară mult mai adesea conform cu obiceiurile şi tradiţiile; nunta făcută potrivit prevederilor cultice fiind mult mai rară şi semnalată doar în cadrul comunităţilor religioase restrânse sau în comunităţi aparţinând minorităţilor naţionale. La obiceiurile păgâneşti, creştine şi tradiţionale s-au adăugat în ultima vreme într-un mod aproape obscen, oricum impropriu, obiceiuri de nuntă care dau un aer de cosmopolitanism atât nunţii cât şi societăţii ca atare. E suficient să amintim închirierea unor autoturisme de lux, focurile de artificii sau includerea Citește în continuare

M-au ajutat mult Parintele Cleopa si Parintele Arsenie Papacioc…

 (interviu cu Claudia Facalet – administratorul Librariei Epifania Brasov din Brasov )

Cum este să conduci o librărie de carte ortodoxă în aceste vremuri în care toată lumea invocă existenţa unei crize economice dar şi a unei crize a cărţii? 

Avem o colaborare şi susţinere bună din partea furnizorilor de carte, din toate punctele de vedere, iar cei interesaţi de carte care calcă pragul librăriei noastre, pe lângă faptul că devin clienţi fideli, ne recomandă şi altora; astfel că de datoria mea este să menţin şi să îmbunătăţesc Citește în continuare

Parintele Arsenie Boca – O taina nedescifrata a Ortodoxiei

– interviu cu preotul Lucian Răzvan Petcu, paroh al Bisericii Drăgănescu, pictată în întregime de cel supranumit ,,Sfântul Ardealului”-

 Pe urmele părintelui Arsenie Boca, afli un om care a cunoscut sfinţenia călăuzind mii de oameni spre bucuria pe care ţi-o dau credinţa şi privilegiul de a fi în marea familie a lui Hristos. Despre Arsenie Boca s-a spus că este unul dintre cei mai mari sfinţi români, mulţi au vrut să–i scoată în evidenţă darul înaintevederii şi al proorociei, alţii aşteaptă canonizatea sfântului de la Prislop; peste toate astea rămâne însă dragostea specială pe care acest părinte a purtat-o fiilor şi fiicelor sale duhovniceşti. Mustra uneori, mai dădea câte un canon, era uneori exigent, aspru cu pacatul, dar niciodată nu s-a dat în lături în a pansa rănile duhovniceşti ale celor care îi cereau ajutorul. O carte deschisă despre acest minunat părinte este Biserica „Drăgănescu”, situată nu departe de capitala României şi cunoscută ca fiind Capela Sixtină a ortodoxiei româneşti. Am vizitat in două nduri acest sfânt locaş şi bineînţeles nu am scăpat ocazia de a realiza un scurt interviu cu preotul paroh Lucian Răzvan Petcu, un părinte care l-a cunoscut personal pe Arsenie Boca şi căruia i-a fost proorocit de către sfântul de la Prislop că va sluji aici. Misiunea de a sluji la „Drăgănescu” nu este tocmai uşoară în condiţiile în care biserica este vizitată şi de turişti veniţi chiar din Japonia. Părintele paroh nu-şi face un titlu de glorie din a vorbi despre pictura lui Arsenie Boca şi nici nu pomeneşte des de minunile care s-au întâmplat aici, în vremea în care sfântul a lucrat la pictura bisericii. Părintele Arsenie a lucrat la această pictură vreme de 15 ani. Pe lângă scenele consacrate în pictura bisericească, dar interpretate într-un stil personal, Părintele Arsenie a introdus aici şi compoziţii întru totul originale, cu un vădit rol catehetic. Practic, vorbim de o predică vie în culori.

 – Părinte Lucian Răzvan Petcu, este adevărat, sfântul locaş de la Drăgănescu are acest Citește în continuare