Archive for the ‘Fragmente din alte carti’ Category

Despre reincarnare (I)

„Cea mai mare contributie a Indiei adusă lumii este să îi ofere o viziune spirituală a omului. Iar lumea face bine dacă se deschide de bunăvoie acestei străvechi întelepciuni ca să dobândească prin ea o îmbogătire pentru viata omenească” [36;139].

– Papa Ioan Paul al II-lea –

Părintele Cleopa Ilie mărturisea că „cea mai mare nebunie, păgânătate si rătăcire de la adevăr este de a crede cineva că după moarte sufletul omului intră în alte trupuri de oameni, dobitoace…” [40;325]. Această afirmatie poate părea cam aspră, dar este cât se poate de adevărată, este exprimarea concisă a modului în care Biserica lui Hristos priveste teoria reîncarnării.

Stim că unul dintre elementele cele mai importante ale credintei crestine este Citește în continuare

Marturii despre Parintele Arsenie Boca: Pictat din pantecele maicii sale

Ne spunea Părintele: “Când eram copil, în casa mamei mele era o icoana a Maicii Domnului care-mi plăcea, foarte mult. Odată am întrebat-o pe mama:

– De ce îmi place aşa de mult acea icoană? Iar ea mi-a spus:

– Ei, dragul meu, cât te-am purtat în pântece, foarte mult m-am uitat şi m-am rugat la această icoană”.

Altădată ne-a spus: “Mama mea când a rămas însărcinată cu mine, s-a uitat la icoana Maicii Domnului şi a pictat-o în inima ei. A pictat-o rugându-se la Maica Domnului, cum se rugau Sfinţii Ioachim şi Ana: “Maica Domnului, îţi cer au copil, fie parte bărbătească, fie parte femeiască, care să îţi slujească ţie, Maicii Domnului şi Domnului Iisus Hristos. Nu pentru mine îl cer”. Eu deja am fost pictat din pântecele maicii mele. Când mama mea mergea să lucreze la câmp, înaintea ei apărea icoana Maicii Domnului datorită rugăciunilor ei. După ce-am terminat studiile Citește în continuare

Minunile Sfintilor de la Aiud (Marturisitorii – fragment)

Camelia 33 ani:

În vara anului 2005 a trebuit să urmez o operaţie pentru îndepărtarea unor veruci (negi) de pe talpă şi de pe mâini. Procedura în sine este foarte invazivă şi dureroasă, deşi se face sub anestezie locală (se arde ţesutul afectat – veruca – dar şi în jurul ei o porţiune suplimentară, aşa-numita zonă de siguranţă), iar în cazul meu suprafaţa care a trebuit să fie electrocauterizată pe talpă a fost destul de extinsă (negii fiind foarte răspândiţi şi de profunzime), motiv pentru care a rezultat o rană care s-a cicatrizat în aproximativ două luni de zile. Durerile provocate de rană nu mi-au permis în cele două luni de cicatrizare să pot merge normal; a trebuit să mă sprijin mai mult pe partea exterioară a tălpii, iar rezultatul a fost afectarea articu­laţiei piciorului. Articulaţiile inflamate şi dureroase au necesitat aplicaţii de unguent antiinflamator timp îndelungat.

Negii au recidivat la scurt timp, în vara anului 2008 am sacrificat vacanţa pentru a suporta o nouă electro­cauterizare (diatermocoagulare) în talpă pe o suprafaţă de două ori mai mică decât cea anterioară. De data aceasta cicatrizarea a durat o lună. Între 2005 şi 2008 am folosit o serie de substanţe chimice speciale Citește în continuare

Sfintii de la Aiud (fragment din cartea Marturisitorii)

Un părinte din Satu Mare a primit binecuvântare de la Preasfinţitul Justinian de a aduce sfinte moaşte de la Aiud la biserică şi să le păstreze în sfântul altar. Şi mi-a spus că, până să aducă sfintele moaşte, în parohie erau totdeauna neînţelegeri şi tensiuni între credincioşi. Dar, de când au venit sfintele moaşte, s-a aşternut pace şi linişte peste tot. Un alt lucru extraordinar pe care l-a spus părintele a fost că au început să vină oameni care până atunci nu cercetaseră deloc biserica. Pur şi simplu se vedea că erau parcă chemaţi şi aduşi în biserică de o forţă nevăzută, de harul lui Dumnezeu, şi voiau să caute ceva în biserica respectivă. Şi părintele, văzându-i aşa porniţi, le-a spus despre sfinţii de la Aiud – la care s au închinat cu multă evlavie şi cu lacrimi în ochi. Şi, mai mult, părintele, având şi ceva construcţii de făcut, a început să primească donaţii datorită acestui har pe care îl au sfinţii şi datorită liniştii pe care o primesc oamenii atunci când se închină la aceste sfinte moaşte.
O fiică duhovnicească din Aiud, având mari probleme cu sarcina din cauza unei infecţii urinare de care nu a scăpat cu niciun medicament, s-a închinat la sfintele moaşte, a luat din untdelemnul sfinţilor şi, înainte de naştere cu vreo patru luni de zile, după ce a repetat analizele, medicii i-au spus că nu mai are deloc acea infecţie Citește în continuare

Parintele Arsenie Boca despre vise si despre sora vieţii

„Nu suntem născuţi de timp, ci de veşnicie. Aşa se face, că avem într-o fărâmă de ţărână şi celălalt tărâm. Deşi trăim o vreme îmbrăcaţi de lumea aceasta, totuşi ni se întâmplă clipe când fratele vis şi sora moarte ne dau târcoale şi ne despică făptura în două.
Avem clipe în care scăpăm de sub chingile celor patru dimensiuni ale lumii văzute şi ne trezim deodată într-un alt mod de a fi şi pătrundem într-un alt mod de-a cunoaşte. Întâmplările următoare ne pot pune pe cale:
Povestea cineva zicând: „Se făcea că eram un om sărac, cu nevastă şi copii şi n-aveam nicio avere. Lumea se-nrăise şi nimeni nu mă ajuta; drept aceea, m-am gândit să mă fac şi eu la fel şi să merg să fur. Deci într-o noapte am plecat să fac isprava ce o plănuisem. Dar, nefiind un priceput în meserie, mi s-a întâmplat să fiu prins de paznici care m-au legat şi m-au băgat în temniţă. După mai multă vreme m-au chemat la judecată pentru tâlhărie. M-au judecat şi m-au osândit la moarte. Drept aceea, ducându-mă afară din cetate Citește în continuare

Minuni in Romania Sfantul Nectarie

Sfinţii sunt prietenii lui Dumnezeu şi mijlocitorii mântuirii noastre înaintea Preasfintei Treimi. Orice rugăciune a noastră şi orice lacrimă ieşită dintr-un suflet deznădăjduit sunt ascultate de Dumnezeu şi de sfinţii Lui. De multe ori nu primim răspunsul rugăciunilor noastre imediat, dar dacă stăruim şi avem credinţă, Dumnezeu ne împlineşte cererile cu iubire de oameni, dacă ne sunt de folos şi spre mântuirea sufletului nostru.

Am cunoscut puterea rugăciunilor Sfântului Nectarie. Am văzut vindecări miraculoase prin ajutorul sfântului; am văzut tămăduiri sufleteşti ale oamenilor deznădăjduiţi, care au cerut ajutorul lui, dar totodată eu însumi am fost subiectul unei asemenea minuni.

Aveam de mai multă vreme o problemă dermatologică Citește în continuare

Parintele Arsenie Boca despre duhovnic

Pe calea mântuirii nimeni nu poate merge singur de nu se va lăsa condus de mâna nevăzută a Mântuitorului, prin preoţii Bisericii, slujitorii Săi văzuţi. Căci zice: ,,Cine vă primeşte pe voi pe Mine mă primeşte” (Evanghelia dupa Matei).

Deci, în calea Duhului, nu poţi merge fără ucenicie la duhovnic. Mulţimea ispitelor, vicleniile protivnicului nevăzut, războindu-ne prin lucrurile sau oamenii văzuţi, oricând ar putea scoate pe ucenicul Domnului din calea mântuirii şi să-l rătăcească, dacă duhovnicul n-ar meşteşugul, ştiinţa şi puterea de la Dumnezeu, ca să împrăştie şi mereu să strice lucrăturile potrivnicului.

Pricepem prin urmare Citește în continuare

Cugetari despre stiinta si religie – Petre Tutea (IV)

31. Eu cred cã omul e fãcut de Dumnezeu si cred cã Dumnezeu n-a instalat nici un drac în el. Nu pot sã spun cã Dumnezeu a fãcut un om purtãtor de drac. Dacã omul e fãptura lui Dumnezeu, dracul intrã ocolit acolo, nu intrã cu voia Lui.

32. Un filozof care se zbate fie sã gãseascã argumente pentru existenta lui Dumnezeu, fie sã combatã argumentele despre inexistenta lui Dumnezeu reprezintã o poartã spre ateism. Dumnezeul lui Moise este neatributiv. Cînd îl întreabã Moise pe Dumnezeu: Ce sã le spun ãlora de jos despre Tine? – Dumnezeu îi spune: Eu sînt cel ce sînt.

33. În fata lui Dumnezeu, geniul e vãr primar cu idiotul.

34. Binele si rãul sînt conceptele Citește în continuare

Cugetari despre stiinta si religie – Petre Tutea (II)

11. Existã o carte a unui savant american care încearcã sã motiveze stiintific Biblia. Asta e o prostie. Biblia are nevoie de stiintã cum am eu nevoie de Securitate.
12. Luther, cît e el de eretic si de zevzec, a spus douã lucruri extraordinare: cã creatia autonomã e o cocotã si cã nu existã adevãr în afarã de Biblie. Mie mi-a trebuit o viatã întreagã ca sã aflu asta. El nu era asa bãtrîn cînd a dibãcit chestia asta, cã era cãlugãr augustin… Mie mi-a trebuit o viatã ca sã mã conving cã în afarã de Biblie nu e nici un adevãr.
13. Shakespeare, pe lîngã Biblie, – eu demonstrez asta si la Sorbona – e scriitor din Gãesti.
14. În afara slujbelor bisericii, nu existã scarã cãtre cer. Templul este spatiul sacru, în asa fel încît si vecinãtãtile devin sacre în prezenta lui.
15. Stii unde poti cãpãta definitia omului Citește în continuare

Parintele Arsenie Boca despre Semnul Crucii

Creştinismul nostru ar fi în mare parte de neînţeles, dacă n-am considera şi realitatea personală a demonului, a îngerilor căzuţi. Credinţa noastră ar fi incompletă şi s-ar dizolva cu uşurinţă, dintr-o religie revelată, într-o doctrină umanitară, sau, în cazul cel mai bun, într-un raţionalism protestant, fără nimic supranatural şi personal. Dar nu e bună nici extrema cealaltă, care, fie că admite răul ca principiu paralel cu Dumnezeu, fie că vorbeşte de demoni mult prea mult decât merită în realitate. A nu admite existenţa Citește în continuare

Minuni Sfantul Nectarie in Romania

Povestea mea începe în 2008, când Dumnezeu mi-a purtat paşii către Mănăstirea Radu Vodă, în căutarea unui duhovnic. Bătusem o săptămână întreagă zeci de biserici din Bucureşti, căutând nici eu nu ştiam ce anume şi nici de ce, aveam sufletul împovărat de viaţa mea rătăcită în religiile orientale şi meditaţiile transcendentale, amestecate cu tehnici de dezvoltare personală din categoria „pseudo-psihologie”. Viaţa mea era un talmeş balmeş în interior. Nicio biserică nu m-a făcut să simt că acolo ar fi locul meu sau că acolo aş găsi omul (duhovnicul) pe care îl caut. Aşa că, într-un final, am ajuns la Mănăstirea Radu Vodă, aproape fără să mai am vreo dorinţă de a găsi ceva, aproape renunţasem…

Am stat pasivă să ascult Citește în continuare

Parintele Arsenie Boca despre rabdare, iertare si rugaciune

Cine vrea să biruie această primă piedică în calea mântuirii, are la îndemână aceste trei: răbdarea, iertarea şi rugăciunea. Cu arătarea răbdării suntem datori în primul rând pentru că, mai înainte de a veni la calea lui Dumnezeu sau la ostenelele mântuirii, făceam şi noi ale lumii, umblând în fărădelegi şi chinuind pe alţii, şi astfel ne-am băgat datori; deci acum trebuie să plătim ale noastre cele de atunci, ca pentru răbdare să dobândim mântuirea de la Dumnezeu.

Aşa trebuie să plătim acum cu durere cele ce le-am făcut odinioară cu plăcere. Gândul acesta iată cum îl exprimă Sf. Maxim Mărturisitorul, definind virtutea răbdării Citește în continuare

Minuni ale Sfintilor de la Aiud

Fragment din cartea MARTURISITORII

Părintele Augustin de la Aiud spunea: „Mai ales noi, preoţii, suntem datori să facem cunoscută credincioşilor jertfa mucenicilor noştri. Propovăduirea sfinţeniei acestor martiri ne va întări în credinţă şi ne va ajuta foarte mult la mântuirea sufletelor noastre.”[1] Materialul care urmează[2] este important întrucât este chiar o mărturie a părintelui Augustin de la Aiud, care a auzit multe dintre minunile noilor mucenici. El strânge material pentru a realiza o carte despre aceste minuni…

 

Un părinte din Cluj, care avea probleme foarte mari în parohie cu privire la o bucată de teren care aparţinea bisericii, i-a dat în judecată pe cei care au luat acest teren. Şi mulţi ani de zile s-a tot judecat şi nu şi-a rezolvat această problemă. Dar, venind la Aiud, i-am dăruit un femur din osuarul de la Aiud. L‑a primit cu lacrimi în ochi Citește în continuare

Parintele Cleopa despre fuga de vedenii

Sfintii Parinti ai Patericului, marii sihastri care traiau numai cu radacini in pustie, aveau adesea lupta cu diavolii.
La unul a venit diavolul in chipul lui Hristos si el isi cauta de lucru, ca lucra la coşniţe. Acela stralucea ca soarele iar batranul inchidea ochii. Si-a strigat :
– Batranule, da uita-te la mine !
– Dar cine esti tu ?
– Dar nu vezi ca eu sunt ” Hristos ” ?
Si acela inchidea ochii mai tare ;
– Eu sunt pacatos, a zis el, si nu sunt vrednic sa vad pe Hristos.
– Ei, batranule blestemat, m-ai cunoscut Citește în continuare

Parintele Arsenie Boca despre consecintele desfranarii

Doctorii sfătuiesc: femeile sau căsătoria. Fireşte, un viciu nu va ieşi cu alt viciu, – chestiunea rămâne mereu într-un cerc vicios. Dar căsătoria, chiar dacă se face, poartă ponoasele trecutului şi mustrările viitorului. Astfel bărbatului, de pe urma viciilor de tot felul şi de pe urma dezechilibrării funcţionale totale sau locale a sistemului său nervos, i se întâmplă că pierde frâna nervoasă a ritmului său funcţional şi nu se va potrivi poate niciodată cu ritmul femeii sale – neostenită în astfel de vicii. Osteneala şi scârba ei abia acum începe, căci mereu va rămâne nemulţumită, ceea ce îi va pricinui nevroze, dureri regionale şi gânduri de căutare în altă parte. Nu e ea de vină că-1 va părăsi, ci trecutul bărbatului se răzbună. Bărbatul, aşa cum l-au desfrânat viciile, nu mai corespunde instinctului maternităţii femeii sale, şi aşa trebuie să-şi tragă plata: rămâne fără urmaşi sau şi tară soţie.

Dar să presupunem că, totuşi-totuşi, i se va nimeri ca să aibă şi urmaşi. Aceştia vor purta următoarele poveri părinteşti: o sănătate şubredă, un chip îmbătrânit, diferite neputinţe fără leac, iar de scapă cu zile vor fi nişte chinuiţi ai soartei şi slabi de minte. Cum şi de ce ? Citește în continuare

Biserica, pornografia, prostitutia si educatia sexuala

Trupul omenesc este creaţia minunată a lui Dumnezeu şi este menit să devină templu al Duhului Sfânt (I Cor. 6, 19-20). Condamnând pornografia şi desfrâul, Biserica nu îndeamnă nicidecum la scârba faţă de trup sau faţă de intimitatea sexuală fiindcă relaţia trupească dintre bărbat şi femeie este binecuvântată de Dumnezeu în căsătorie unde ea devine izvorul perpetuării neamului omenesc şi exprimă iubirea castă, comuniunea deplină şi armonia între sufletele şi trupurile soţilor, pentru care se roagă Biserica în slujba de celebrare a Cununiei. Din contră, condamnare merită transformarea acestor relaţii caste şi cuviincioase potrivit planului lui Dumnezeu, şi a însuşi trupului omenesc în obiectele unei exploatări umilitoare şi într-un comerţ pentru obţinerea de plăceri egoiste, impersonale, lipsite de iubire şi degenerate. Din acest motiv, Biserica condamnă invariabil prostituţia şi propovăduirea aşa-zisei iubiri libere, în care intimitatea fizică este cu desăvârşire ruptă de Citește în continuare

Confesiuni de Fericitul Augustin

,,Dumnezeule eşti mai în adâncul meu decât cea mai lăuntrică parte a mea, dar şi mult deasupra celor mai înalte gânduri ale mele”

,,Prin desfrâu siluim comuniunea pe care trebuie să o avem cu Dumnezeu”

,,Oamenii sunt atraşi de o simplă parte din întreg, ca şi cum această parte ar fi întregul însuşi”

,,Preferam ca Tu, Dumnezeule atotputernic Citește în continuare

Parintele Arsenie Boca despre Spovedanie

Când David şi-a înţeles greşeala şi urmările ei, a spus celui ce a venit la el sau, mai bine-zis, Celui ce i l-a trimis, mărturisindu-şi vinovăţia şi zicând: „Am păcătuit înaintea Domnului”. Iată smerenia împăratului. De la această înţelegere şi recunoaştere a păcatului, făcută înaintea duhovnicului, atârnă şi începe îndreptarea. Aceasta e mărturisirea după voia lui Dumnezeu. Şi, fiindcă degrabă şi-a mărturisit greşeala, de îndată i-a venit şi iertarea de la Dumnezeu. Iar proorocul care-l înfricoşase, zise îndată: „Şi Domnul a ridicat (acum) păcatul de deasupra ta şi tu nu vei muri” (2 Regi 12, 12) Citește în continuare

Sfantul Nectarie: Minuni in Romania

(fragment din cartea cu acelasi titlu)

Florina:
Aş vrea să povestesc şi eu una din minunile pe care Sfântul Nectarie le-a făcut pentru familia mea şi totodată să îndeplinesc promisiunea făcută Sfântului Nectarie de a povesti altora despre ajutorul dat. Am simţit întotdeauna mângâierea Maicii Domnului, deşi nu am fost şi nu sunt vrednică de asta. Acum un an de zile am primit vestea că starea de sănătate a soţului meu nu este tocmai bună. M-am rugat Maicii Domnului să îmi arate ce să fac, unde să mă duc, la cine să cer ajutor. Atunci am găsit un articol despre Sfântul Nectarie şi ajutorul pe care îl dă celor ce se roagă lui. M-am rugat împreună cu soţul meu Sfântului Nectarie la Mănăstirea Radu-Vodă, am cumpărat acatistul sfântului, pe care soţul meu l-a citit. După puţin timp am aflat că nu este atât de grav şi este într-o fază bună a bolii. La o lună de zile de la aceasta mi-a apărut la sân un nodul mare cât o minge de ping-pong. Era chiar înaintea sărbătorilor de iarnă şi nu m-am putut programa la doctor decât la jumătatea lunii ianuarie. Deşi îmi era teamă să simt aşa ceva la sân (şi acum mă îngrozesc când îmi aduc aminte) am simţit că totul o să fie bine. M-am rugat Sfântului Nectarie şi Maicii Domnului să aibă grijă de mine. În ianuarie, la început, acel nodul a dispărut de la sine. La doctor totul a fost bine. Doctoriţei nu-i venea să creadă că a fost ceva atât de mare şi acum nu mai este nimic. I-am promis Sfântului Nectarie că voi spune Citește în continuare

Parintele Arsenie Boca despre manie si ocara (Cararea Imparatiei)

Să zicem că, după părerea ta, ai avea o viaţă bună după voia lui Dumnezeu, soţ şi copii cumsecade şi, totuşi, aşa din senin, la o întâmplare oarecare, un vecin sau propriul tău copil sau soţ, să-ţi ardă obrazul zvârlindu-ţi vorbe grele: prăpădită, ucigaşă, hoaţă. Iar tu, neştiindute de vină cu nici una din acestea şi nepricepând ce se lucrează la mijloc, se poate întâmpla să sari, ca muşcată de şarpe, cu şi mai grele vorbe, apărându-te şi îndreptându-te, iar pe cel ce te cearcă, apăsându-1 şi ucigându-1 cu mânia.

Nu e bine, nu te grăbi, ci socoteşte cum trebuie: poate că nu ţi-ai mărturisit, asupra ta, vreo greşeală cu propriul tău soţ, înainte de vreme, iar soţul tău îţi aduce aminte acum, într-un şuvoi de mânie, fără să ştie că păcatul odată tot răbufneşte, oricâtă uitare s-ar fi aşternut peste el. Poate că şi copilul îşi strigă în ocara sa vreun păcat al părinţilor, de care trebuia cruţat, fie cu fapta, fie cu gândul. Poate că, pentru vreun gând rău asupra vieţii sale, el la vreme îţi aduce aminte, sub formă de necuviinţă, greşeala ce era s-o faci asupră-i. Uitaseşi să ţi le mărturiseşti, să te dezlegi de vina lor, şi iată, ţi se aduc aminte. Căci prin cei apropiaţi primim arsurile Citește în continuare

Sfantul Iustin Popovici si ofiterul

Din viaţa Cuviosului Părinte Iustin Popovici petrecută în vremea Iugoslaviei comuniste, relatată în cartea “Cuviosul Iustin Popovici. Viaţa şi minunile”:

Odată părintele călătorea cu trenul, împreună cu câteva maici din mânăstirea sa. La o staţie a urcat un ofiţer cu nişte soldaţi şi le-a poruncit:
– Coborâţi din vagon, aici este rezervat pentru soldaţi!
– Nu coborâm. Şi noi suntem armată, şi noi am luptat, a răspuns părintele.
– Dar, tovarăşe… – a ameninţat ofiţerul
– Eu nu sunt tovarăşul tău, nu s-a lăsat părintele.
– Ce-ai spus?
– Ce-ai auzit.

Ofiţerul însă nu voia să se arate violent de faţă cu călugăriţele. Până la urmă s-a aşezat şi au început să discute. Părintele Iustin îi spunea:
– Sârbii ortodocşi sunt adevăraţii sârbi.
– Nu, tovarăşe, eu sunt sârb, dar nu sunt ortodox, a replicat ofiţerul Citește în continuare

Parintele Arsenie Boca – Despre post (Cararea Imparatiei)

Cu tot dinadinsul se atrage luarea aminte că toată lupta aceasta să nu se ducă fără îndrumarea unui duhovnic iscusit care ştie cumpăni pentru fiecare ins aparte: măsura, trebuinţa şi putinţa fiecăruia. Postul adică să fie măsurat după vârstă, după sănătatea rămasă – deşi postul pe mulţi i-a făcut sănătoşi – şi după tăria şi felul ispitelor. Aşa cere dreapta socoteală. Cei ce s-au grăbit fără sfatul dreptei socoteli, toţi au întârziat sau, îndărăptând, au pierdut. De aceea au zis Părinţii, gândindu- se la cei grăbiţi să stingă patimile, că mai mulţi s-au păgubit din post, decât din prea multa mâncare, şi preamăreau dreapta socoteală, ca virtutea cea mai mare. Preţuirea pătimaşă a trupului pe mulţi îi întoarce împotriva duhovnicului, deşi învrăjbirea nu-i ţine mult, boala îi întoarce; pe alţii, însă, muşcaţi la minte de mândrie, nici nu-i lasă să meargă vreodată la duhovnic, deşi le tânjeşte cugetul. La vreme Citește în continuare

Minuni ale Sfântului Nectarie in Romania (fragment)

Sfântul Nectarie ne-a salvat,  pe mine şi pe copilul meu!

 Mă numesc Mija Constantin şi sunt preot în comuna Crucea, judeţul Constanţa. Ceea ce urmează să citiţi este povestea naşterii fiului nostru Nectarie-Emanuel care are acum 8 luni. Am promis Sfântului Nectarie că vom spune această poveste tuturor celor care sunt deznădăjduiţi şi care nu mai au puterea să creadă în ajutorul lui Dumnezeu şi al sfinţilor. Soţia mea, presbitera Mihaela, este cea care a scris povestea.

„Trebuia să-mi vină sorocul să nasc în perioada 3-6 iunie 2008, dar am hotărât împreună cu doamna doctor Belcin Anca de la Spitalul Municipal Medgidia, judeţul Constanţa, să nasc (să-mi facă operaţia de cezariană – a treia) pe 22 mai. Cu toate acestea, băieţelul meu s-a hotărât să vină pe lume mai devreme cu 9 zile.

În seara zilei de 11 mai, după o duminică liniştită, deodată a început să-mi crească tensiunea (cu toate că nu am avut niciodată probleme cu tensiunea). Eram în săptămâna a 37-a Citește în continuare

Cuviosul Paisie Aghioritul: Despre copiii mari si mici

– Părinte, am observat ca pruncii zâmbesc în timpul Sfintei Liturghii.

 – Asta nu o fac numai în timpul Sfintei Liturghii. Pruncii sunt într-o permanenta legatura cu Dumnezeu, deoarece nu au griji. Ce a spus Hristos despre ei? „Ingerii lor în ceruri pururea vad fata Tatalui Meu, Care este în ceruri”‘. Copiii mici au comuniune cu Dumnezeu si cu îngerul lor pazitor, care este mereu lânga ei. In somnul lor uneori râd, alteori plâng, pentru ca vad diferite lucruri. Deseori îl vad pe îngerul lor pazitor, care îi mângâie, îi prinde de mânute, iar acestia râd, alteori vad pe diavolul Citește în continuare

Care este cararea Imparatiei de Arsenie Boca

De la început e bine să plecăm cu câteva lucruri ştiute şi anume: că toţi oamenii, fară deosebire, suntem în aceeaşi vreme şi fiii oamenilor şi fiii lui Dumnezeu. Adică, după trup suntem făpturi pământeşti, iar după duh, făpturi cereşti, care însă petrecem vremelnic în corturi pământeşti. De la Dumnezeu ieşim, petrecem pe pământ o vreme şi iarăşi la Dumnezeu ne-ntoarcem. Fericit cine se-ntoarce şi ajunge iar Acasă, rotunjind ocolul. Aceasta e cărarea.

Unii însă nu se mai întorc… Sunt cei ce ascultă de o vrajă vrăjmaşă, care îi scoate din cale şi, cu pofte pieritoare, îi încâlceşte în lume. Vraja aceea, a păcatului, cu vremea le slăbeşte mintea şi în aşa fel le-o întoarce, încât ajung să zică binelui rău şi răului bine şi din fiii lui Dumnezeu se fac vrăjmaşii lui Dumnezeu. Vremea li se gata, lumina minţii li se stinge… şi aşa îi prinde noaptea Citește în continuare

Jurnalul Fericirii: Smerenia si Don Quijote

Credinţa în Dumnezeu îmi pare în deplinul înţeles al cuvântului actul cel mai realist ce poate fi: este acceptarea adevărului şi lepădarea iluziilor. De aceea şi cere smerenie, de aceea pune biserica atât de mult accentul pe smerenie: nimic nu ne vine mai greu decât de a renunţa la închipuiri.

Când Don Quijote le spune ţăranilor din cârciumă că sunt cu adevărat într-un castel, el e smintit pentru că ţăranii sunt în cârciumă cât timp se socotesc a fi acolo; iar cuvântul omenesc fiind şi el „creator”, ca şi al Tatălui (Facerea 2, 19), castelul circiumă s-a şi făcut. Cârciumă l-ai numit, cârciumă e, în virtutea dumnezeieştii puteri concedată omului de a defini lucrurile. Don Quijote, prin urmare, neagă o realitate a planului, a nivelului unde şi el se află şi în consecinţă e nebun. E însă şi realist, zdravăn Citește în continuare

Raluca Toderel si povestile ei minunate

Vă recomand să cunoaşteţi un om care are ceva de spus pe linie editorială a cărţilor ortodoxe, dar şi în ceea ce priveşte scrisul, creaţiile de autor. Raluca a intrat fulminant în lumea cărţii ortodoxe ca editor şi corector de texte, contribuind la acurateţea mai multor lucrări, aplicand o gramatică ,,nemţească”, adică la sânge, scrierilor unor autori tineri…Eu personal ii datorez, corecturile şi micile adaosuri de la Între rock si iubirea fără sfârşit sau la Robiţi de fenomenul Da vinci…Actualmente Raluca este editor cu acte în regulă, contibuind la apariţia cărţilor sub semnătura KLAUS KENNETH…(ca o paranteză,  ştiu că acest Klaus este bălăcarit pe mai multe site uri de unele persoane, despre care din păcate nu am auzit că ar fi in stare sa conferentieze la acest nivel, cu săli pline)…Ea traduce cărţile germanului, iar în conferinţe este translator…Să recunoaştem că pentru cineva care de abia a depăşit 20 de ani acestea sunt adevărate performanţe. Eu vă invit să cunoaşteţi sensibilitatea de autor a Ralucăi, propunându-vă lectura unei poveşti din proiectul – care mie mi se pare minunat şi binevenit – Poveşti cu sfinţi pentru fiecare zi a anului, pe care sper că prietena noastră să-l ducă la bun sfârşit, astfel încât să vedem cartea tipărită.

Mai multe pe

http://domnitaralu.wordpress.com/

  1 septembrie ,,Un nou început!”

 Licurici, spălaţi dinţişorii, rugăciunea şi apoi fuga la culcărică!” a strigat mama din bucătărie, ocupată să spele ultimele vase rămase de la cină.
În prag a apărut Damian, cu periuţa de dinţi în mână şi cu o sprânceană ridicată, semn al unei mari probleme de neînţelegere:
– „Eu nu stiu ce vlei să zici. Adică spălalea, lugăciunea şi culcalea. Dal în pijămăluţe nu ne îmblăcăm? Sau plima oală vlei să ne culcăm? Cum să ne culcăm fălă pijămăluţe??”
– „Ştii că ai dreptate?” a întrebat mama râzând, în timp ce i-a pus o ştampilă de spumă băieţelului pe nas. „Copii, spălarea pe dinţişori, rugăciunea, îmbrăcarea în pijămăluţe şi fuga la culcuş! E bine acum, Dami?” Citește în continuare

Carte noua la Editura Cristimpuri: Viata Maicii Domnului

Comanda cu mult sub pretul de librarie aici

O nouă apariţie editorială: Viaţa Maicii Domnului, Editura Cristimpuri, 2010. Produsul se adresează copiilor şi adolescenţilor şi cuprinde şi un CD audio realizat împreună cu Grupul Artiştilor Creştini Ortodocşi Citește în continuare

Nicolae Steinhardt – Jurnalul Fericirii (despre stapanire)

Demonul simplificării vrea să ne împingă pe una din căi, deşi numai prin folosirea amândurora putem spera şi birui. De vreme ce facem parte ca mădulare din corpul mistic al Domnului Hristos, de vreme ce, întotdeauna, duhul precumpăneşte litera, de vreme ce nici un text biblic nu poate fi interpretat desprins de conţinutul Scripturii întregi, de vreme ce legea supremă e dragostea, de vreme ce trebuie să fim oameni, iar nu copii la minte, de vreme ce împărăţiile lumii acesteia nu sunt decât deşertăciune şi aparţin diavolului (Luca 4, 6), înseamnă că ori de câte ori dreptul natural intră în conflict cu legile şi regulamentele lumeşti şi mai ales când legile şi regulamentele emană de la un pseudo-Cezar care de fapt e însuşi Mamona ori de la slujitorii lui, când sfidează în mod vădit morala naturală, textul de la Romani 13, 1—2 trebuie aplicat cu înţelepciune şi măsură. El în orice caz nu poate voi a spune că suntem datori a executa orbeşte şi neghiobeşte ordine potrivnice bunului simţ şi poruncilor divine. Romani 13 nu poate acoperi laşitatea şi nu scuteşte de îndatorirea de a judeca şi cumpăni ce facem.

Romani 13, 1-2: Tot sufletul să se supună înaltelor stăpâniri, căci nu este stăpânire decât de la Dumnezeu; iar cele ce sunt, de Dumnezeu sunt rânduite. Pentru aceea, cel ce se împotriveşte stăpânirii Citește în continuare