Intalnirea mea cu Parintele Teofil Paraian (marturie)

Vineri, 29 octombrie, s-a împlinit un an de la trecerea la Domnul a părintelui arhimandrit Teofil Paraian, duhovnicul Mânăstirii Brancoveanu de la Sambata de Sus. A trecut la cele veşnice la varsta de 80 de ani, in noaptea de miercuri spre joi, 29 octombrie 2009. Obişnuia să spună: ,,Eu sunt sigur că merg in Rai. Cineva poate să spună că sunt mândru. Dar nu pentru faptele mele cred că merg in Rai, ci pentru bunătatea lui Dumnezeu. Nu se poate să fi facut Dumnezeu Raiul ca să-l ţină gol. Trebuie să ne potrivim cu Raiul, să ne placă în Rai şi să ne silim să-l câştigăm, si-l vom câştiga. Căci Dumnezeu este Dumnezeul milei si al îndurărilor. La slujbe auzim mereu ca Dumnezeu bun si iubitor de oameni este. Păi, de ce să nu credem că e bun şi iubitor, şi de ce să mă îndoiesc că mă va milui şi mântui şi pe mine?”

Părintele era nevăzător, dar avea harul extraordinar de a vedea cu ochii sufletului la propriu. Sunt mărturii cum că slujea în Altar la Sfânta Liturghie fără să aibă nevoie de ajutor. De asemenea părintele avea darul special de a vedea pănă în adâncimea sufletului omului, cunoscându-i păcatul chiar dacă acesta i se înfăţişa prima dată. Eu l-am cunoscut în chilia de la Sâmbăta unde spovedea, dorind la vremea aceea să-i iau un interviu. Două lucruri m-au zguduit. Unul a fost acela că înainte de a intra în chilie am dat drumul reportofonului digital şi părintele m-a întrebat: De ce mă înregistrezi!(reportofonul nu face nici măcar cel mai mic zgomot). Apoi părintele m-a mustrat pentru păcatul pe care îl aveam la vremea aceea – de a trăi cu o fată necununat – şi mi-a spus că e bine că scriu cărţi pentru tineri, dar trebuie să am grijă şi de sufletul meu să nu cad din rău în mai rău. Interviul a fost unul în care părintele mi s-a părut radical şi exagerat în afirmaţii. Acum constat că severitatea lui ţinea tot de dragoste, fiindcă – din cauza vremurilor, pefacerilor zilnice şi campanie susţinute antiDumnezeu – tinerii din ziua de azi dacă nu sunt scuturaţi un pic nu conştientizează pe ce lume sunt şi ce trebuie să facă pentru starea de bine a sufletului.

Iată ce notam la doar o zi după întâlnirea cu părintele: ,, Aproape uitasem că duhovnicii noştri mari văd şi prin carne. Aproape că începusem să ignor faptul că unii oameni duhovniceşti fiind, pătrund în cugetul şi sufletul altor oameni pe făgaşul unor prospecţii divine. Deunăzi însă, în chilia părintelui Teofil Pârâian de la Mănăstirea Sâmbăta, m-am trezit…Zece minute cât am respirat aerul sfânt din preajma acestui mare duhovnic au fost suficiente pentru a se crea în mine la nivel de suflet un seism eshatologic. Părintele a ştiut de când am intrat în chilie că port cu mine un păcat şi că am tendinţa să mă prefac că acest păcat nu există …şi în plus m-a întrebat de ce înregistrez convorbirea cu el. Pentru cine nu ştie, vă reamintesc că părintele Teofil de la Sâmbăta este orb. Cum mi-a ,,văzut” reportofonul şi mai ales cum a văzut acest părinte păcatul care mi-a făcut o carie serioasă pe suflet rămâne un mister…Un mister care se deschide numai cu cheia marii iubiri a lui Dumnezeu către oameni…”

Ca un Post Sriptum si pentru a nu sminti, doresc să specific că persoana cu care la vremea aceea nu eram căsătorit, era logodnica mea, legământul fiind făcut în prezenţa unui preot, iar la scurtă vreme a devenit soţia mea.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: