Archive for septembrie 2010

Solilocvii de Mircea Eliade

Nu ştiu daca faptul că Solilocvii este o lucrare din tinereţea autorului are vreo legătură cu faptul că intuieşti greu despre ce vorbeşte şi ce doreşte să comunice Eliade mai exact în acest demers eseistic. Spiritul, Dumnezeu, omul, dansul mitic, mântuirea şi karma, cercul ursit!!!, formează un amalgam derutant pentru cititorul obişnuit cu lucrări care să sistematizeze, nu să împrăştie. Dar, poate că tocmai aici este farmecul acestei lucrări. Este dezbrăcată de convenţii. Pe autor il trădează fascinaţia pentru India şi la doi paşi de considerente creştine găseşti referiri la magi, zei şi nirvana. Solilocvii nu e o carte care iniţiază. Trebuie să ai lecturi solide în spate, ca să priceapă şi ,,neuronul interconfesional” cam ce a vrut Eliade să spună. Nu neg că într-o carte scrisă totuşi de un savant sunt şi pasaje de te apucă instant căscatul. Intăresc aceasta prin afirmaţia eliadescă pe marginea iubirii: ,,Singurele modele in dragoste sunt Don Quijote si Beatrice”. Citește în continuare

Parintele Cleopa despre grija pentru suflet

Fragment din ,,Ne vorbeste Parintele Cleopa vol. 16″

Vezi ce fac doctorii prin spitale când au cazuri grave cu un bolnav sau au de făcut operaţii grele? Se adună în comisii mai mulţi şi se sfătuiesc cu mare grijă pentru a salva viaţa trupească a oamenilor bolnavi. Au cât mai mult ar trebui să ne adunăm şi să ne sfătuim noi, care avem mare răspundere nu de cei bolnavi trupeşte, ci de sufletele cele rănite de moarte şi bolnave? Şi dacă pentru sănătatea trupului este nevoie de atâta grijă şi sfătuire, oare câtă grijă şi sfătuire nu ne trebuie nouă pentru a ne îngriji Citește în continuare

Cat de bun este extremismul? Evrei: neonazisti

Doi polonezi, care au fost prieteni din copilărie şi au devenit ulterior neo-nazişti, au decoperit cu stupoare că sunt evrei, după care au trecut la credinţa strămoşilor. Informaţia apare într-un documentar realizat de CNN despre polonezii care îşi redescoperă originile evreieşti, după ce strămoşii lor şi-au ascuns identitatea religioasă pentru a scăpa de peresecuţii, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Pawel şi Ola (ambii au 33 de ani) Citește în continuare

Parintele Arsenie Boca – 100 de ani de la nastere

In foto: Chilia Parintelui de la Sambata de Sus

Părintele Arsenie Boca s-a născut la 29 septembrie 1910 din părinţi creştini ortodocşi, Iosif şi Creştina, în satul Vaţa de Sus din Ţara Zarandului, în partea de sud a Munţilor Apuseni, sat ce aparţine comunei Vaţa de Jos.

Aceştia au dat fiului lor numele de Zian Vălean. Zian, un nume rar, vine probabil de la Sânzian, ziua naşterii Sfântului Ioan Botezătorul, sărbătorită la 24 iunie.

Iosif Boca, născut la Brad pe 24 februarie 1881, din părinţii Petru şi Teodora Boca, exercita meseria de pantofar. Creştina, născută la Vaţa de Sus pe 30 octombrie 1892, din părinţii Gligor Popa Citește în continuare

Lansare ,,Robiti de fenomenul Da Vinci” de Cristi Serban


Minime explicatii Citește în continuare

Scrisoare catre fata din film (fragment din cartea Tinerii si ispitele xxx)

Draga mea,

De multe ori te-am visat! De multe ori poate m-ai visat şi tu! Există o teorie fantezistă conform căreia nu noi dorim unele lucruri, ci acele lucruri ne doresc pe noi. Poate înarmat cu acest gând mi-am permis să te caut pe ecranul televizorului, pe coperţi de revistă, pe CD-uri, DVD-uri sau pagini de Internet. Da! Şi mereu te-am găsit acolo! Înconjurată de bărbaţi, protagonistă, star, semizeiţă.  Ai fost mereu acolo pentru mine! Blondă, brunetă, roşcată, tânără, matură, albă, galbenă, mulatră, neagră, fardată strident, veselă şi ţipând poate de fericire, poate de durere! Aproape m-am îndrăgostit de tine! Veneai uneori şi nopţile şi îmi ţineai de urât! Atât că mi-era greu să-ţi reţin faţa, fizionomia. Nu ştiu cum de mă îndrăgosteam de tine, pe când tu fugeai ca vântul! Cu cât fugeai mai repede cu atât eram mai îndrăgostit!

Şi când nu te găseam în revistele pe care le-am pus pe foc de ruşinea rudelor, te căutam cu ochii minţii. Şi când nu te găseam pe CD-uri sau DVD-uri, fiindcă le-am pus pe foc de ruşinea duhovnicilor, te căutam cu ardoare în fetele îmbrăcate sumar pe stradă. Şi când nu te găseam pe pagini de Internet, pentru că am aflat că aceste pagini sunt înţesate de viruşi, te căutam în adâncuri de gând. Şi când nu te caut, tot te caut, fiindcă am aflat de la un mare sfânt că instinctul sexual este cel mai adânc înrădăcinat în om. Dar chiar dacă am luat pofta de la Adam şi Eva, după ce aceştia au călcat porunca şi au fost izgoniţi din Rai, oare de le ei nu avem de învăţat nimic? Ce a făcut Eva după ce a păcătuit? Ea nu şi-a dezgolit trupul, ci dimpotrivă s-a îmbrăcat…. Citește în continuare

Leul cel credincios (Nestemate duhovnicesti vol 1)

Poti comanda cartea ,,Nestemate duhovnicesti” aici

Întâlnind, pe malul Iordanului, un leu care era înţepat în laba unui picior, rană ce se infectase cumplit, avva Gherasim a fost rugat de fiară – care îi arăta, cu lacrimi, piciorul cu pricina – să-i dea ajutor. Gherasim i-a scos spinul, a curăţat rana şi a legat laba leului cu o pânză, după care l-a îndemnat să plece. Animalul a rămas însă lângă sfânt, ,,ca un adevărat ucenic”, însoţindu-l pretutindeni.

În scurt timp, leul s-a integrat în comunitate, fraţii îndatorându-l, în schimbul mâncării, cu slujbe, printre care şi aceea de a duce un măgar la apă. Odată, nefiind leul atent, nişte negustori arabi au luat măgarul. Animalul s-a întors la avva cu capul plecat. Crezând că leul a mâncat măgarul, Citește în continuare

Sfantul Siluan Athonitul: Marturisirea din Manastirea Sf. Pantelimon

În primul an al vieţii mele în mânăstire, sufletul meu a cunoscut pe Domnul prin Sfântul Duh. Mare este iubirea cu care ne iubeşte pe noi Domnul. Ştiu aceasta de la Duhul Sfânt pe Care Domnul mi l-a dat prin milostivirea Sa. Sunt un om bătrân şi mă pregătesc de moarte, şi scriu adevărul din dragoste de oameni. Duhul lui Hristos pe Care mi l-a dat Domnul vrea mântuirea tuturor, doreşte ca toţi să cunoască pe Dumnezeu. Domnul a dat tâlharului Raiul : la fel îl va da oricărui păcătos. Pentru păcatele mele sunt mai rău decât un câine râios; dar l-am rugat pe Dumnezeu să mi le ierte şi El mi-a dat nu numai iertarea dar încă şi Duhul Lui. Şi în Duhul Sfânt am cunoscut pe Dumnezeu. Vezi iubirea lui Dumnezeu faţă de noi ? Şi cine ar putea tâlcui milostivirea Sa ? Fraţii mei, în genunchi vă rog : credeţi în Dumnezeu, credeţi că Duhul Sfânt e Cel ce dă mărturie despre El în toate bisericile şi în sufletul meu. Duhul Sfânt este Iubire şi această Iubire se revarsă în sufletele tuturor sfinţilor care sunt în cer, şi acelaşi Duh Sfânt este viu pe pământ în sufletele celor ce iubesc pe Dumnezeu. Domnul este milostiv; sufletul meu ştie aceasta, dar nu o poate tâlcui în cuvinte. El este nesfârşit de blând şi smerit Citește în continuare

Ganduri despre Nae Ionescu de Dan Ciachir

,,Gânduri despre Nae Ionescu” îşi merită pe deplin titlul, pentru că Dan Ciachir este în această carte mult mai prieten cu panseul, cu excursul, decât cu personalitatea lui Nae Ionescu. Spun asta fiindcă citind această carte am avut impresia că prea adesea Ciachir ne arată glazura, dar mai deloc ciocolata. Aş fi preferat ca lucrarea domniei sale să aibă mai multe ,,năisme” (expresie a autorului), ca acestea de pildă: ,,Noi punem într-o realitate ceea ce este în noi înşine” sau ,,La noi cartea nu reuşeşte să fecundeze viaţa publică”. Există însă şi multe puncte forte în această lucrare dedicată singurului filosof ortodox, aşa cum îl prezenta Părintele Galeriu. Dan Ciachir face o excelentă pledoarie pro teologumene, şi în acelaşi timp vine cu o reuşită apologie a teologului nespecialist (adică a mireanului care scrie şi cunoaşte teologie). Descrie mai apoi atmosfera interbelică pomenind adesea de Iorga, Noica, Eliade, M. Vulcănescu, Cioran, N. Crainic (aici arătând fascinaţia unui ev plin de intelectuali care trăiau şi respirau cultural la nivelul  cel mai înalt posibil), dar punctul cel mai tare al năistului Ciachir este invitaţia la lectură. ,,Te mănâncă” să-l citeşti şi să-l cunoşti pe Nae Ionescu din lucrările sale Citește în continuare

Parintele Nicolae Tanase – Hristos si idolii secolulului XXI

„Hristos sau idolii secolului al XXI-lea. Tinerii la răscruce“ (Editura Agaton) este o carte de o oralitate specială dintr-un registru deloc mimetic, ci mai de grabă viu, original şi intens duhovnicesc. Cititorul de proză şi „lirisme“ într-un exerciţiu nihilist ar putea spune că nu poţi găsi cine ştie ce într-o carte scrisă ca summum şi rezultat al unor conferinţe susţinute prin ţară de un cleric. Surpriza de a găsi o forţă a cuvântului de-a dreptul prometeică în această colecţie de conferinţe este cu atât mai placută, cu cât nimic nu este spus sau scris întâmplător. Sfântul Duh pare că grăieşte prin vocea părintelui Nicolae Tănase, în cuvinte simple, dar totuşi de o greutate duhovnicească incontestabilă şi irepresibilă.

„Hristos sau idolii secolului al XXI-lea“ este o lucrare vie în primul rând pentru că apără viaţa. Într-o pildă din istorioarele duhovniceşti, hrană spirituală pentru cei de vârsta abecedarului, se spune despre un tânăr care a îndrăznit să facă o scară până la Dumnezeu, ajungând pe această scară direct în Rai. Dumnezeu, privind la dânsul, Citește în continuare

Bunavestire in anul de gratie 1993 la Ploiesti

Ieri in jurul orei 16 puteai sa te plimbi cu rolele, cu bicicleta, cu scuterul sau chiar cu un ,,Smart” printre standurile de carte de la Salonul de carte presă şi muzică Ploieşti 2010. Lipsa de apetit cultural a prahovenilor am pus-o pe seama festivalurilor de toamnă: micul, caşcaveaua, cârnatul la grătar şi mustul fiind probabil mai tentante decât Cărtărescu, Pleşu, Paraschivescu sau laureaţi de Nobel traduşi în limba română. Plimbându-mă pe holurile instituţiei care a găzduit salonul cu pricina am descoperit un afiş care mi-a arătat că în alte vremuri apetitul cultural era cu totul altul. Ne hrăneam cu cultură şi spiritualitate, acum aruncăm cărţile la gunoi. (Dacă debarasatorii aceştia ar şti foamea de carte din unele zone rurale sau din Republica Moldova Citește în continuare

Nevoia de catehizare a Romaniei

România trebuie catehizată. Ştiu, sună scandalos. E ca şi cum un doctor te-ar anunţa brutal că ai o boală incurabilă. Însă, fără să ştii de ce suferi, nu te poţi vindeca. Aşa că mai bine să ţi se dea diagnosticul fără menajamente. Mai ales dacă mai există o şansă. Din fericire, noi, ca popor, mai avem una: întoarcerea la credinţa adevărată. Pînă atunci, să nu ne mirăm de nenorocirile pe care le trăim.

Dumnezeu a rînduit ca, în ultimii ani, să mă documentez îndelung despre cît şi cum cred românii. Am cunoscut sute de comunităţi, parohii şi mănăstiri, cu preoţi, stareţi şi credincioşi, oameni de toată mîna, de la vlădică Citește în continuare

Adrian Cioroianu vrea in iad

La Salonul de carte PLOIESTI 2010, am fost prezent la lansarea volumului Visul lui Machiavelli al charismaticului istoric si publicist Adrian Cioroianu (apropos, unii din mania ploconelii încă i se adresează cu ,,D le ministru”). Acolo am aflat că distinsul autor este un admirator al lui Machiavelli. Visul premonitoriu al lui Machiavelli din preziua morţii sale constituie sursa de inspiraţie pentru titlul noii cărţii semnate A. Cioroianu.

 Oameni luminoşi şi liniştiţi mergeau pe un drum, iar Machiavelli ii privea de pe marginea unui drum. Aceştia i-au spus că sunt sfinţii acestei lumi şi că merg spre Rai. Urmează o mulţime pestriţă şi gălăgioasă care gesticula şi polemiza. Această ,,turmă” care îi cuprinde şi pe Platon, Aristotel Citește în continuare

Biserica dintre munti

Dintre toate satele prahovene, Trăisteni, din comuna Valea Doftanei, are unul dintre cele mai frumoase monumente religioase. Încă de la intrarea în curtea bisericii, te întâmpină o alee de brazi, ce deschide apoi priveliştea, îţi arată biserica în toată splendoarea ei. De zeci de ani, acest loc este sufletul părintelui Ion Albu. „Păstoresc această biserică de 44 de ani. Este un monument între munţii Văii Doftanei, construit între anii 1926 – 1942”, spune preotul. Construcţia face, de mulţi ani, cinste acestui sat, ce încă mai păstrează din tradiţiile la care cei bătrâni ţin atât de mult. Anii 1931-1932 au însemnat aducerea mobilierului şi realizarea picturii. Sfinţirea acestei biserici a avut loc pe 30 iunie 1942. Pictura, în ciuda anilor Citește în continuare

Postul si neascultarea

Spuneau părinţii că ori de câte ori cineva călca cuvântul stareţului pătimea multe ispite. Căci el cerea ca toate să se facă cu binecuvântare.

Odată, doi fraţi s-au sfătuit să postească şi să se roage într-un beci, neştiuţi de nimeni. După o săptămâna au venit la egumen şi i-au zis:

– Părinte, va rugăm să ne spovediţi, că mâine vrem să ne împărtăşim.

– Da’ unde aţi fost până acum?

– Am postit şi ne-am rugat în beci.

– Cine v-a dat binecuvântare să faceţi aceasta?

– Dar pentru post şi rugăciune mai trebuie binecuvântare?

– Eu nu va mărturisesc Citește în continuare

Parintele Cleopa despre iubirea de arginti

E greu să crezi că omul e atât de tare ca să nu se lase biruit măcar o dată de pofta de a avea bani, de iubirea de arginţi. Mânăstirea Sihăstria un bastion vechi al iubirii de Dumnezeu, un adevărat Munte Athos al dreptei credinţe, a avut de-a lungul vremii vieţuitori cu viaţă sfântă ştiuţi şi neştiuţi, duhovnici renumiţi, stareţi cu viaţă sfântă şi mulţi împlinitori ai Legii. Mânăstirea Sihăstria a fost înalţată în anul 1655 cu hramul “Nasterea Maicii Domnului”. Anul 1734 este anul în care episcopul Ghedeon de Huşi construieşte o noua biserica pe locul celei vechi. Foarte aproape de manastirea Sihastria se afla Schitul Sihla si Pestera Sfintei Cuvioase Teodora.

La Sihăstria în secolul al-XX-lea au trăit părinţi luminaţi şi învăţători cu har de la Dumnezeu precum Ioanichie Moroi, Paisie Olaru sau Ilie Cleopa Citește în continuare

Salon de carte Ploiesti (23-26 septembrie 2010)

Ploieştiul şi-a adus aminte de faptul că îşi leagă numele de Nichita sau Caragiale. Zilele acestea urbea respiră aer cultural în cadrul Salonului de carte presă şi muzică, ediţia a II a. Pînă pe 26 septembrie îţi poţi procura cărţi, CD uri şi DVD uri la preţuri reduse. Am aruncat un ochi şi peste programul manifestării:

Joi –  23 septembrie

14.00 – 15.00  DESCHIDEREA OFICIALA Citește în continuare

Parintele Nicodim Mandita

,,Aiasta-i treabă mântuitoare!”

Viaţa părintelui Nicodim Mândiţă este un reper pentru oricine râvneşte să urmeze calea cea bună, calea împărătească . Lucrarea duhovnicească a părintelui moldovean, iscusit apărător al Ortodoxiei, duhovnic la mânăstirile Agapia şi Văratec, reprezintă un model solid pentru toţi cei care doresc să-şi dedice viaţa lui Hristos. Părintele trăia în duh, respira, mânca, vorbea, scria în duh. Grija deosebită în a urma pilda semănătorului, în a împărţi cuvântul de învăţătură către cât mai mulţi credincioşi a fost zeci de ani principala sa  preocupare. Nicodim Mândiţă a iubit cărţile, dar şi cărţile l-au iubit pe el, căci olarul dacă nu are lutul bun nu face vase alese. La fel şi creaţiile sale având în ele sămânţa harului lui Hristos, au îmbrăcat omul nu numai cu darul cunoştinţei şi al luminii din cuvânt, ci au îmbrăcat inimile multora cu plante-ornament purtând mirosul fin al înduhovnicirii.

            Îngrijorat de soarta unor cărţi pe care le-a încredinţat unui librar din Piatra Neamţ, părintele a făcut un drum spre a colecta şi banii ce i se cuveneau din vânzarile de carte. Nu cumva să credem că părintele Nicodim era iubitor de arginţi! Ba dimpotrivă. Precupeţea fiecare bănuţ spre a scoate noi ediţii la cărţile sale întăritoare pentru suflet, asemănându-se astfel doctorilor fără de Citește în continuare

Artisti cu suflet de crestin

Când am postat în urmă cu ceva timp câte ceva despre artiştii români credincioşi am fost luat la şuturi: ,,Că de ce ma apuc eu sa nominalizez, fiindcă ştie Dumnezeu mai bine cine e credincios şi cine nu!…” Nu! Nu am greşit când am nominalizat, fiindcă nu mai sunt vremuri de întors, ci trebuie să fie vreme de mărturisire şi de întărire a credinţei. Globalizarea, ecumenismul, ateismul promovat asiduu de tv, răcirea credinţei, alarmele privind sfârşitul lumii, ,,cipmania” ar trebui să ne pună în postura de a ne bucura că sunt şi in lumea artei copii ai lui Dumnezeu. Cel mai tare m-a certat Maica Ecaterina (fosta actrita Monica Fermo) care mi-a reprosat asocierea dansei cu alti artisti sau fosti artisti, asociere pe care a gasit o nefericită. Respect dorinţa dansei şi n-am să o mai pomenesc ca fost artist care a ales calea credinţei…Timpul mi-a demonstrat nu că sunt vreun deştept cu acte, dar că am intuiţii bune… Zilele acestea am descoperit o comunitate de artişti credincioşi, aceştia se ocupă de înregistrarea unor audiobookuri, cu care merg apoi prin instituţii de îngrijire a copiilor necăjiţi. Titulatura ,, Grupul artiştilor creştin ortodocşi” – vezi aici – ar putea să ne ducă cu gândul că mulţi dintre noi, ăştia care ne dăm credincioşi, bisericoso-evlavioşi nu avem lucrarea acestor oameni care trudesc în ograda lui Dumnezeu, de multe ori doar pentru un pahar cu apă sau nici pentru acela. Mai mult decât atât, doi dintre aceşti artişti au participat recent la inregistrarea unui audiobook ,,Viata Maicii Domnului” Citește în continuare

Grupul Anatoly

O sa prezint pe episoade, grupurile si ansamblurile corale care au participat la proiectul TATAL NOSTRU. Rugaciunea Domneasca in 7 graiuri, proiect multimedia, care cuprinde o carte si un CD care reuneşte 10 ansambluri corale din Romania si un cor din Suedia. Astăzi grupul Anatoly. Vezi produsul multimedia aici

Grupul vocal Anatoly s-a constituit în anul 2000 la initiativa celor trei tineri care-l alcătuiesc, uniţi fiind de o singură pasiune, muzica.

Repertoriul grupului este variat şi cuprinde peste 300 de lucrări á capella şi cu acompaniament, preclasice, clasice şi romantice, religioase, prelucrări folclorice, colinde şi cântece de Crăciun cât şi lucrări din literatura Citește în continuare

Zicale haioase: Spoturi publicitare de zi cu zi

Pentru o viaţă sănătoasa, faceti cel putin 30 de minute de sport pe zi…

 Si daca fac 25, mă îmbolnăvesc???

 Pentru o viaţă sănătoasa, respectaţi mesele principale ale zilei…

 Eu le respect, dar ele mă respectă pe mine???

 Pentru o viaţă sănătoasa, consumaţi Citește în continuare

Citatele ca arma alba (Andrei Plesu)

De obicei, a fi un autor des citat e un simptom al gloriei, o încununare. În literatura de specialitate, numărul lucrărilor în care apari ca referinţă a devenit chiar un criteriu de validitate ştiinţifică. Există o mare cantitate de site-uri care te introduc într-o junglă practic infinită de „vorbe celebre“. S-ar zice că, dacă le citeşti, înţelegi tot: sînt ample compendii de înţelepciune, care acoperă întreaga problematică a lumii şi adună laolaltă toată floarea aforisticii, de la Platon la Valeriu Butulescu. Am cunoscut o mulţime de inşi care ţin în buzunar caieţele dolofane pline de sentinţe solemne, bune de plasat în felurite conversaţii de salon. Alţii răspund oricărei Citește în continuare

Parintele Gherontie Puiu (Manastirea Caraiman)

(fragment din cartea ,,Intre rock si iubirea fara sfarsit”, mai multe carti de Cristi Serban aici, in curand ,,Viata Maicii Domnului”)

20 noiembrie 2003

Am vizitat împreună cu nişte cunoştinţe un alt colţ de rai, pe pământ. Mănăstirea Caraiman de sub crucea de la Buşteni. Doamne, câtă frumuseţe şi câtă sfinţenie! Aici s-a arătat Maica Domnului în bradul cu şase braţe, care acum este transformat în agheasmatar. Muncitorii au tăiat ramurile mai groase, ca să dea o formă coroanei bradului şi minune!!!… Pe cioturile rămase au apărut icoane ale Maicii Domnului cu Pruncul, nepictate de mână omenească, ci de mână îngerească…

Muntele îmi face bine. Mă simt bine la munte, fie şi pentru faptul că măcar matematic sunt mai aproape de cer, mai aproape de Dumnezeu. Citește în continuare

Obiceiuri de nunta

Se va putea observa că în vremurile noastre nunta se desfăşoară mult mai adesea conform cu obiceiurile şi tradiţiile; nunta făcută potrivit prevederilor cultice fiind mult mai rară şi semnalată doar în cadrul comunităţilor religioase restrânse sau în comunităţi aparţinând minorităţilor naţionale. La obiceiurile păgâneşti, creştine şi tradiţionale s-au adăugat în ultima vreme într-un mod aproape obscen, oricum impropriu, obiceiuri de nuntă care dau un aer de cosmopolitanism atât nunţii cât şi societăţii ca atare. E suficient să amintim închirierea unor autoturisme de lux, focurile de artificii sau includerea Citește în continuare

Viata Maicii Domnului (inceputul)

Fragment din CD ul audio care va însoţi cartea ,,Viaţa Maicii Domnului”, produs multimedia adresat copiilor şi adolescenţilor.

Distribuţia:

Maica Domnului si Sfânta Ana: Afrodita Androne (actor la Teatrul National Bucureşti)

Povestitor: Florin Nan (actor liber profesionist)

Copil: Marius Mihai Bujoreanu

Scenariu si ilustratia muzicală: Cristian ŞERBAN Citește în continuare

Tanarul care era invidios pe print

Mai multe povestiri duhovnicesti  aici

Un tânăr care locuia într-un sat nu departe de curtea unui împărat era invidios pe prinţ, un tânăr care era exact de vârsta lui, motivul fiind; viaţa de huzur a fiului de împărat. El auzea de la oamenii din sat sau chiar de la părinţii săi ce isprăvi a mai făcut micul prinţ la nu ştiu ce bal, ori la o partidă de călărie, ori prin bâlciuri sau târguri.

Tânărul de la ţară muncea cam toată săptămâna ajutându-şi părinţi la gospodărie şi se odihnea sâmbăta după amiaza şi duminica după amiaza. El ar fi vrut aşa, după mintea lui, ca în timpul acesta când nu muncea să aibă şi el activităţi ca ale prinţului. Dar nu putea avea acestea; odată, fiindcă era sărac şi a doua; fiindcă nici timp nu avea prea mult duminica dimineaţă, fiind dus de părinţii săi la Biserică. Citește în continuare

Trezire duhovniceasca

De multe ori spun: ,,Gata astăzi este ziua cea mare a începutului bun!”. Pun carevasăzică începutul bun, dar am senzaţia aşa în general că încă ceva doarme în mine. Am entuziasmul începutului bun, dar nu am cu adevărat starea de trezire duhovnicească. Şi atunci entuziasmul se stinge după o zi, două, trei. Şi iar cad în păcate şi iar încerc să pun început bun. Şi iar cad şi iar pun ,,început”..Şi iar cad…Într-o discuţie cu un prieten, îi povesteam acestuia că: ,,de mâine am să las cutare păcat…”. La care el îmi spune ,,pentru începutul bun <mâine> este departe, chiar <azi>, dacă poţi renunţă la păcatul acela”. În viaţa duhovnicească ,,astăzi” este cuvântul proxim. Ştim noi oare cu adevarat ce ne aşteaptă mâine? De exemplu aseară am fost invitat la ,,un bătut de brazi”. Ce simplu ar fi fost să stau deoparte de păcat, dar nu…Masa plină Citește în continuare

M-au ajutat mult Parintele Cleopa si Parintele Arsenie Papacioc…

 (interviu cu Claudia Facalet – administratorul Librariei Epifania Brasov din Brasov )

Cum este să conduci o librărie de carte ortodoxă în aceste vremuri în care toată lumea invocă existenţa unei crize economice dar şi a unei crize a cărţii? 

Avem o colaborare şi susţinere bună din partea furnizorilor de carte, din toate punctele de vedere, iar cei interesaţi de carte care calcă pragul librăriei noastre, pe lângă faptul că devin clienţi fideli, ne recomandă şi altora; astfel că de datoria mea este să menţin şi să îmbunătăţesc Citește în continuare

Nicolae Steinhardt – Jurnalul Fericirii (despre stapanire)

Demonul simplificării vrea să ne împingă pe una din căi, deşi numai prin folosirea amândurora putem spera şi birui. De vreme ce facem parte ca mădulare din corpul mistic al Domnului Hristos, de vreme ce, întotdeauna, duhul precumpăneşte litera, de vreme ce nici un text biblic nu poate fi interpretat desprins de conţinutul Scripturii întregi, de vreme ce legea supremă e dragostea, de vreme ce trebuie să fim oameni, iar nu copii la minte, de vreme ce împărăţiile lumii acesteia nu sunt decât deşertăciune şi aparţin diavolului (Luca 4, 6), înseamnă că ori de câte ori dreptul natural intră în conflict cu legile şi regulamentele lumeşti şi mai ales când legile şi regulamentele emană de la un pseudo-Cezar care de fapt e însuşi Mamona ori de la slujitorii lui, când sfidează în mod vădit morala naturală, textul de la Romani 13, 1—2 trebuie aplicat cu înţelepciune şi măsură. El în orice caz nu poate voi a spune că suntem datori a executa orbeşte şi neghiobeşte ordine potrivnice bunului simţ şi poruncilor divine. Romani 13 nu poate acoperi laşitatea şi nu scuteşte de îndatorirea de a judeca şi cumpăni ce facem.

Romani 13, 1-2: Tot sufletul să se supună înaltelor stăpâniri, căci nu este stăpânire decât de la Dumnezeu; iar cele ce sunt, de Dumnezeu sunt rânduite. Pentru aceea, cel ce se împotriveşte stăpânirii Citește în continuare

Printesa cu haine de aur (fragment)

Poti comanda CARTEA si CD CU POVESTEA (film artistic) aici

Prinţesa era de acum, mută de uimire, căci nu mai văzuse oameni ca aceştia în viaţa ei. Vorbind cu cei doi şi-a dat seama, că rar va mai putea găsi oameni cu o aşa mare dragoste de Dumnezeu. Începu să înţeleagă că zadarnic s-au străduit mulţi profesori aduşi de departe spre a-i preda ştiinţele, artele sau dansul, dacă nimeni nu-i spusese despre Hristos şi iubirea Sa de oameni. Căci de acum ea văzuse şi ştia că oamenilor pe care îi iubeşte, Hristos le face din colibe, palate aurite.

– Vreau să veniţi cu mine la palat! Parcă mă simt uşoară şi mai plăcută lui Dumnezeu când vă simt în preajmă.

– Nu putem veni fată dragă, spuse femeia. Noi deja am locuit în lume Citește în continuare

Efectele televizorului asupra copilului

Deunăzi, o voce tunătoare izbucnind din interiorul cutiei pe care îndeobşte o numim televizor, anunţa: ,,Urmăriţi programul nostru! Noi facem irealul să pară cât se poate de real!’’.

Este evident vorba de un slogan publicitar, un promo agresiv pentru un film de acţiune. De când televiziunea se manifestă în procente îngrijorătoare, mai mult ca un instrument de manipulare, ca instrument al satanei, ci nu ca un paliativ, astfel de manifestări agresive, menite să scuture fiinţa să o descentralizeze şi să o înrobească, se fac simţite zilnic la orice oră, pe orice program, fie el Citește în continuare

Lady Gaga: avatarurile unei noi vedete de tip Michael Jackson

Am aşa un presentiment că parcă am mai vazut filmul ăsta. Madonna, Cher, Michael Jackson au fost artişti care au explodat de tineri. Numai că aceştia au fost cât de cât longevivi, în vreme ce Lady Gaga sau mai precis Stefani Germanotta pare ca este precum nişte artificii care fac un show exploziv, spectaculos, dar de scurtă durată. Când am urmărit o înregistrare din timpul liceului cu Stefani Germanotta (actuala Lady Gaga) pe cuvânt că am avut un gâdilici pe la mărul lui Adam şi cât pe aici să vărs o lacrimă de ciudă. De ce ciudă? Fiindcă un talent uriaş, s-a lăsat pe mâna unui impresar (sau ce o fi el) şi se pare că şi-a vândut Citește în continuare

Cristi Serban le arata tinerilor calea spre credinta

Cristi Şerban deţine prima editură ortodoxă din Prahova. Tânărul a înfiinţat singura editură ortodoxă pentru copii şi tineri din ţară, fiindcă a observat că prea puţine cărţi bisericeşti se adresează acestui segment de cititori.

„Cristimpuri” este prima editură ortodoxă care funcţionează în Prahova şi singura din ţară specializată numai în publicarea cărţilor pentru copii şi tineri.

Cristi Şerban, proprietarul acestei edituri Citește în continuare

Minunea bucatii de lemn din Sfanta Cruce

(Nestemate duhovnicesti vol.1)
Poti comanda aici

 Un prieten al unui paralitic trebuia să facă un drum la Ierusalim. Aflând aceasta, paraliticul l-a rugat aşa:

– Dacă mergi acolo, negreşit să-mi iei o bucată din Sfânta Cruce, că am auzit că prin acesta s-au făcut mii şi mii de minunate vindecări…

– Sigur prietene, voi căuta să-ţi aduc, i-a spus tânărul, după care a plecat la drum.

Citește în continuare

Hramul Inaltarea Sfintei Cruci la Manastirea Caraiman Busteni

Cum a fost pus acest hram mănăstirii?

,,Făceam toată pravila călugărească, aşa cum o învăţasem la mănăstire, povesteşte Părintele Gherontie, stareţul mănăstirii. Închipuisem un altar în piatră şi slujeam Sfântă Liturghie. Mă îmbrăcăm cu zdrenţe de la ciobani, mâncam ce găseam şi învăţasem să vorbesc cu urşii, cu jderii. Un şir de nopţi fără sfârşit, am privit crucea cea mare de pe Caraiman. Atunci i-am jurat Măicuţei Domnului că, dacă mă voi întoarce cu bine în lume, jos, voi construi o mănăstire cu hramul Înălţarea Sfintei Cruci, din curtea căreia să poată fi privită marea cruce din vârful Caraimanului, pe care am stat cu ochii pironiţi vreme de zece ani”.
O nouă vedenie a Maicii Domnului îi spune sihastrului să se întoarcă acasă. A coborât din munte, a mers pe jos până la Todireşti, vreme de o săptămâna. Dormea prin fâneţe, căci era tot vară, bea apă din fântânile de la marginea drumului şi se hrănea cu mere pădureţe.

N-avusese de unde să afle că tatăl sau adoptiv, Ilie Puiu, fusese anchetat de Securitate, iar casa supravegheată ani de zile. Un văr din famile, ce devenise securist, le şoptise că Gheorghe s-ar ascunde prin munţi, deşi asta era doar o bănuiala citită într-un raport. Părintele istoriseşte cu Citește în continuare

Festival de cascavele / Mai mult bere, mici, manele…

Ai grija ce-ţi doreşti că s-ar putea să se ,,doftanizeze”!.. Cam aşa s-ar traduce un dor subit al meu după atmosfera de bâlci a târgurilor tradiţionale prahovene….Astfel că m-am trezit brusc, aproape luat pe sus şi dus la Valea Doftanei la celebrul ,,Festival al caşcavelei”!. Şi să vezi minune!… Folclorul era acolo la locul lui, numai solista lipsea. Adică ea era pe scenă săraca, dar nu ştia să lege două note şi nu ştiu a cui nepoată de consilier local era de o puseseră acolo să se dea în stambă…Bravos fătucă, felicitări pentru faptul că ai curajul să te cerţi cu întreaga familie semantică a cuvântului ,,penibil”…

Chiar şi noroiul era la locul lui, ce-i drept prietenos că nu prea se lipea de picioare (aveai impresia mergând printre tarabe că explorezi terenuri Citește în continuare

Profesor de religie

Poate în alte vremuri şi în alte circumstanţe aş fi fost onorat să constat că odată cu începerea noului an şcolar am şi eu ocazia să mă întorc la catedră, acolo unde cred totuşi că mi-e locul (că nu degeaba am umblat de bezmetic prin şcoli mai bine de două decenii, poate se vor fi lipit ceva aptitudini de profesor şi de mine, aşa sărăcuţ cu duhul cum sunt…). Recunosc, cu o oarecare mâhnire că pentru a nu ştiu câta oară sistemul m-a înfrânt. Boculicii, funeriii, Citește în continuare

Structura anului scolar 2010 2011

Anul şcolar are 36 de săptămîni de cursuri, însumînd 177 de zile lucrătoare. Anul şcolar începe pe data de 1 septembrie 2010 şi se încheie pe 31 august 2011 şi se structurează pe două semestre, ca şi pînă acum. Cursurile semestrului I încep în 13 septembrie 2010 şi se finalizează marţi, 21 decembrie 2010. În perioada 1 – 7 noiembrie 2010, clasele din învăţămîntul primar şi grupele din învăţămîntul preşcolar sînt în vacanţă. Vacanţa de iarnă începe miercuri, 22 decembrie 2010, şi se finalizează marţi, 4 ianuarie 2011, urmînd ca elevii să se întoarcă la şcoală pe 5 ianuarie 2011. Semestrul I se va încheia pe 28 ianuarie 2011. Din această dată pînă în 6 februarie 2011, elevii vor fi Citește în continuare

Lacrimile lui Hristos (Nestemate duhovnicesti vol. 1)

Mai multe filmulete (slideuri) ortodoxe, povesti audio-video ortodoxe, cantari ortodoxe gasesti aici:

Parintele Arsenie despre semnele vremurilor de pe urma

,,Îmi pare rău că voi sunteţi slăbiţi în credinţă. Veţi cădea din cauza fricii. Frica-i de la diavol; nu va fie frică pentru a va salva sufletele. Vor veni vremuri foarte grele, dar toate sunt îngăduite de Dumnezeu, care este tovarăşul de drum al fiecăruia, de la naştere până la moarte. Vor cădea şi cei aleşi, îmi pare rău că sunteţi cei de pe urmă. Vă vor cerne. Vă vor pune impozite, taxe şi îngrădiri. Vă vor lua totul” 

„Conducerii de astăzi Citește în continuare

O mana de malai (Nestemate duhovicesti vol.1)

Filmulete si postari noi si aici:

Filocalia pentru copii (1)

Orezul cel gustos 

Un tânăr de doar paisprezece ani, pe nume Veronel, citind Vieţile Sfinţilor s-a hotărât să postească şi el asemenea lui Antonie cel Mare. Aflând cât de multă sfinţenie l-a înconjurat pe Antonie după ce a postit îndelung, copilul şi-a pus în cap să nu mănânce decât orez fiert şi acela o singură dată pe zi.

Mama sa, care era foarte credincioasă, l-a înţeles o perioadă pe Veronel şi în fiecare zi îi oferea un castron cu orez şi nimic altceva. Veronel se trezea dimineaţa, lua anafură şi agheasmă şi toată ziua şi o petrecea rugându-se şi citind. Abia pe la ora trei după amiaza mânca din orezul gătit de mama sa.

Şi aproape a lună a trecut de când Veronel urma acest ritual şi slăbise şi se uscase ca frunza bătută de vânt, iar mama lui săturându-se să plângă în ascuns s-a dus la preot să îi dea un sfat Citește în continuare

Codul lui Oreste

Vă avertizez din start că despre cartea domniei sale, Oreste nu o să fac vreo referire din cel puţin două motive…Unul ar fi că foarte putin mă intersează pe moment, ezoterismul, teosofia, şamanismul, prelegeri despre zen, ,,dharme” sau ,,karme”, atâta vreme cât am lipsuri în ce priveşte cunoaşterea creştinismului şi a Ortodoxiei…Iar al doilea motiv, poate uşor ruşinos pentru mine, se leagă de preţul cărţii care înţeleg că a fost fixat undeva aproape de 9 euro, ceea ce mie mi se pare mult pentru buzunarul românului.

Cu toate astea, am vrut să fiu şi eu o mică parte din aventura lui Oreste pe meleagurile spiritualităţii şi am participat într-un anume context, nu contează care, la lansarea cărţii Codul lui Oreste…unde am îndrăznit să pun câteva întrebări.

Prima întrebare a mea adresată prezentatorului tv s-a referit la identitatea spirituală a lui Oreste. Ca şi în emisiunea Citește în continuare

Mesaje secrete pe Marte lasate de extraterestrii

 Presa a vuit zilele acestea, de-mi ţiuie urechile şi la această oră,  pe tema mesajelor de pe Marte aşa numite ,,scrieri ale extratereştrilor”. În fiecare zi trebuie să fie măcar într-un ziar ceva, un articol, un titlu, un rând anti-Dumnezeu. Ba că Stephen Hawking crede in Big Bang, nu în Dumnezeu…ba că nu ştiu ce stareţ s-a descărcat nervos, ba că univesul a fost creat într-un laborator etc. Cam ce vor să ne spună articolele aceastea ,,geneviste”:  ,,Vezi băi, că am găsit urme de extratereştii, să nu mai credeţi în Dumnezeu, omul este doar o maimuţă evoluată (care probabil aşteaptă klingonienii să-i înveţe mersul pe jos Citește în continuare

Viata Maicii Domnului (in curand la Editura Cristimpuri)

CAPITOL 2

Copila minunată în Templul Sfânt

 Dumnezeieştii Părinţi Ioachim şi Ana făcuseră dinainte promisiunea că vor dărui şi afierosi copilul lor lui Dumnezeu, astfel că atunci când prunca împlini trei ani, făcură un drum de la Nazaret către Ierusalim, pentru a încredinţa copila minunată arhiereilor din Templul Sfânt.

S-a săvârşit astfel intrarea în Biserică a Preasfintei Fecioare, care şi-a petrecut prima parte a vieţii ei în Templu, în Sfânta Sfintelor, unde abia îngerii aveau curaj să intre. Aici a stat doisprezece ani, slujind mai-marilor templului, rugându-se şi primind hrană de la Sfinţii îngeri, aşa cum s-au învrednicit evreii odinioară să primească mană picată din Cer, pe când cereau hrană direct de la Dumnezeu.

Fecioara era iubitoare de învăţătură şi se ostenea cu citirea Sfintelor Scripturi, dar şi cu lucrul lânii, mătăsii şi inului, minunate lucruri ieşind din mâna ei, arătându-se în acea vreme, mai presus decât toate fecioarele de aceeaşi vârstă, atât cu înţelepciunea Citește în continuare

O mana de malai (Filmulet de animatie ortodox)

Doi hoţi fură aduşi la curtea regelui pentru a-şi primi pedeapsa după ce au fost prinşi asupra faptului. Unul furase o vită din şopronul unui om bogat, iar altul pătrunzând în casa unui om sărac, furase o traistă mică cu mălai. Cel care furase vita fu pedepsit să primească 20 de lovituri de bici, iar cel care furase mălaiul fu pedepsit să primească 100 de lovituri de bici. După ce-şi primiră fiecare loviturile, cel care furase vita se îndreptă spre casa lui, dar cel care furase mălaiul mai zăbovi, fiindcă el voia să intre la rege să afle de ce i s-a făcut nedreptate. Căci după mintea lui furând de o sută de ori mai puţin ca valoare decât celălalt, primise o pedeapsă de cinci ori mai mare.

Regele l-a primit cu îngăduinţă şi i-a spus.

– Da omule! Să ştii că aici la curte nu dau pedepsele după cum îmi vine mie, ci după dreptate.

– Păi ce dreptate este măria ta, că eu am Citește în continuare

Scrisoare catre Rafail de Constantin Noica

“Ce poate fi în lumea voastră, dragul meu, că te-ai gândit să pleci din ea? Şi sunt mulţi – mi se spune – care se despart de ea, chiar dacă nu intră în ordin, ca tine. V-a mâhnit peste măsură lumea de azi? Aţi găsit că o puteţi sluji de dincolo de ea? (…) În limba ta există o vorbă a trecutului care-mi pare, într-un fel, mai adevărată astăzi decât oricare alta.

Este cea a lui Augustin, “iubeşte şi fă ce vrei”. Căci dacă iubeşti cu adevărat – s-a spus – nu mai faci aceea ce vrei, doar ce trebuie. Poate că lumea de azi e uneori smintită pentru că a despărţit pe «fă ce vrei» de «iubeşte». Ea şi-a luat toate libertăţile şi face tot ce-i place, dar nu iubeşte întotdeauna. (…) S-a sfârşit cu lumea aproapelui; este o lume a departelui nostru, cea în care trăim şi se va trăi. Nu e o întâmplare că eu însumi îţi scriu de departe, dragul meu, şi că-ţi scriu pe departe, nu de-a dreptul, ca şi cum ai fi pentru mine doar unul din Rafailii lumii.

Dar nu te dezaprob şi nu i-aş dezaproba nici pe ceilalţi, chiar dacă ar fi oaste şi biserică, iar nu singurateci. Nu vă dezaprob, chiar dacă m-aş teme că trăiţi într- o lume gata făcută – şi care nu mai are ce face. (…) Eu nu am a-ţi da lecţii. Spre capătul vieţii, văd că nu Citește în continuare

Arhanghelul Mihail si minunea din Colose (6 septembrie)

Când a trecut prin Frigia ca să propovăduiască Evanghelia, Sfântul Apostol Ioan a prooocit o apropiată vizită providenţială a prinţului arhanghelilor, Mihail, în locul numit Heretopa. Şi într-adevăr, la puţin timp, în acel loc în mod minunat a izbucnit din pământ un izvor vindecător de toată boala. Unul din multii credincioşi care s-au perindat pe la acest izvor, a cărui fiică s-a vindecat prin această apa, a construit pe acel loc, în semn de recunoştiinţa, o mica biserică închinată Arhanghelului Mihail.

 

Nouăzeci de ani mai târziu, în această biserică s-a aşezat, spre a practica asceza şi a servi la altar, un tânăr numit Arhip, originar din Hierapolis. Pentru zelul şi dragostea acestui tânăr atlet al lui Hristos, Dumnezeu i-a dat harul de a face minuni şi vindecări. Dar oarecare elini, aprinşi de zavistie din pricina minunilor preamărite ce se făceau în biserica Arhistrategului Mihail, au vrut să abată râul care curgea acolo aproape şi să-l pornească asupra Bisericii, că să înece şi Biserică şi să piardă şi pe Arhip. Dar dumnezeiescul Arhistrateg, însuşi arătându-se şi poruncind lui Arhip să se îmbărbăteze, a lovit cu un toiag piatră, şi făcând cale apei printr-însă, de atunci până în ziua de astăzi, se vede cum acolo este înghiţită Citește în continuare

Viata Maicii Domnului

Cel mai recent proiect al Editurii Cristimpuri, carte în curs de aparitie (www.edituracristimpuri.ro)

Produsul va fi însoţit de un CD cu acelaşi titlu (povestitor: actorul Mihai Coadă)

CAPITOL I

Zămislirea Preasfintei Fecioare

Demult, într-o mică aşezare din Ţara Sfântă, numită Nazaret, trăiau doi soţi, Ioachim şi Ana, care duceau o viaţă sfântă, curată şi bineplăcută lui Dumnezeu. Şi au trăit aceşti oameni vreme de cincizeci de ani în bună pace şi înţelegere, dar spre bătrâneţe începură a fi nemângâiaţi, fiindcă Dumnezeu nu i-a învrednicit să aibă măcar un copil.

Şi s-a dus dreptul Ioachim în pustie pentru a-şi plânge păcatele şi acolo a postit patruzeci de zile încheiate, ridicând rugăciuni către Dumnezeu pentru a dobândi un urmaş. Toţi din neamul lui Citește în continuare

Ce este viata?

Ce e oare viaţa? Am înţeles azi, căzând un pic pe gânduri, că viaţa este o continuă alergare. Ţinând cont că nu scapă nimeni de moartea cea trupească, ni se pare nouă, oamenilor, că alergarea este înainte, când, de fapt, toată alergarea noastră este înapoi. Să spunem că viaţa, boala şi moartea sunt trei surori. Boala şi moartea sunt două surori pe care omul îşi doreşte să le cunoască cât de târziu posibil. Doar viaţa Citește în continuare