Archive for the ‘Ce am citit şi mi-a plăcut’ Category

Cred Doamne, ajuta necredintei mele – Nicolae Steinhardt

Despre care îmi spun că dacă din toată Biblia n-ar rămâne decât ele, ar fi de ajuns pentru a dovedi esenţa divină a creştinismului. Deşi Papini afirmă că Fericirile sunt textul pe care globul pământesc şi omenirea îl pot invoca spre a-şi justifica rostul în cadrul unui concurs cosmic, mie unuia „Cred, Doamne, ajută necredinţei mele” mi se pare şi mai obscur — apofatic, mai final. E paradoxal, e însăşi taina actului de credinţă prin efectul căruia şi legăturile covalente ale codului genetic — numai misterul nu le lipseşte! — sunt lăsate mult în urmă. Nu cred şi totuşi mă rog. Cred şi totuşi ştiu că nu cred cu adevărat. Cred de vreme ce-i spun „Doamne”‘ lui Hristos. Şi nu cred de vreme ce-l rog să vină în ajutorul necredinţei mele. (Şi cui îi cer să mă vindece de necredinţă? Celui în care urmează să cred!) Cauzalitatea e desfiinţată, legea succesiunii în timp, ca tot ce-i material sau psihic, dispare. Şi cred şi nu cred, simultan. Dedublarea Citește în continuare

3 aprilie: Duminica Sfantului Ioan Scararul

Când dispare speranţa, dispare şi iubirea.

Mâniosul este un epileptic sufletesc.

Smerită cugetare arată cel care, ocărât fiind de altul, nu-şi micşorează dragostea faţă de acesta.

Să ne temem de Domnul ca de fiare. Căci am văzut oameni care, ducându-se să fure, nu se temeau de Dumnezeu, dar, auzind lătrat de câini în acel loc, s-au înapoiat îndată; şi ceea ce n-a făcut frica de Dumnezeu, a făcut frica de fiare.

Darul lacrimilor este mai mare Citește în continuare

Cugetari Petre Tutea (XIII) exceptional!!!

121. M-a întrebat cineva odatã: Mã Petricã, tu cînd te asezi la masa de scris cum scrii? – Sînt emotionat de fila goalã. Prima mea grijã e sã nu fiu pîndit de demonul originalitãtii. Urmãresc sã nu fiu original si sã fiu cuviincios. – Esti inspirat? – Nu, nu stã niciodatã un zeu în coltul camerei mele cînd scriu eu. Sînt foarte nelinistit. Eu, care sînt crestin… Am douã nelinisti; sã nu se afle în expunerea mea nici o inadvertentã terminologicã si nici o impietate.

122. Nu mã intereseazã trecutul. De cîte ori mã întreabã cineva cînd m-am nãscut, spun cã într-unul din anii trecuti.

123. Treisprezece ani de închisoare… Aveam doar o hãinutã de puscãrias Citește în continuare

Parintele Arsenie Boca: Prin cuptorul smereniei

„Totuşi ne-am putea întreba: de ce îngăduie Dumnezeu aşa palme peste faţa dreptului? Răspundem că nu este altă cale de sfinţire şi că, înaintea lui Dumnezeu nici cerul nu este destul de curat (Iov, 15, 15); iar sfinţire fără smerenie nu este. Pe noi însă, cei păcătoşi şi grei la pricepere, Dumnezeu nu are cum ne aduce aminte de păcatele noastre, ştiute sau neştiute, ca să ni le cunoaştem şi să ni le mărturisim – de vreme ce nu luăm aminte la predica Bisericii – decât luând, cu atât mai vârtos, prăjina ocărilor. Dacă ne-am cunoaşte cât suntem de păcătoşi, ne-ar fi mult mai uşoară ispăşirea vinovăţiilor. Dar când nu ne cunoaştem vinovăţiile, ne înşelăm după părerea noastră cu dreptatea pe care n-o avem, şi necunoscându-ne nu răbdăm cele ce vin peste noi, cu rânduiala lui Dumnezeu. Drept aceea, când auzi pe cineva făcându-te tobă de ocări şi blesteme, nu te pripi cu mintea şi nu sări cu gura, răspunzându-i ce nu trebuie. Nu-l mai întreba pe el: de ce mă ocărăşti, ci întreabă-te pe tine oare de ce Citește în continuare

Cugetari Petre Tutea (XI)

101. Revolutia este o înaintare pe loc. Nimic nu mai poate fi inventat dupã facerea lumii; doar dacã te situezi în afara ei si creezi o lume nouã. Revolutia nu adaugã nimic Ideilor lui Platon.
102. Revolutia francezã n-a fost o revolutie, nici revolutia rusã n-a fost o revolutie. Nu existã revolutii, ci doar tehnici insurectionale în bãtãlia pentru putere (Curzio Malaparte). Dacã e o ”restructurare” a omului, aceasta s-a întîmplat o singurã datã în timp, la aparitia lui Hristos.
103. Asa am spus eu în temnitã: Domnule colonel – eram sase sute de insi într-o curte închisã – nu ve-ti fi voi, comunistii, niciodatã revolutionari pînã nu veti imita pe cel mai generos zeu pe care l-a dat istoria lumii, pe Hristos. În parabola cu oaia rãtãcitã, un pãstor pãrãseste o turmã întreagã în cãutarea unei oi. Sã stiti, asta se cheamã ”unanimism moral crestin”. Fiindcã în universul lui Hristos Citește în continuare

Parintele Arsenie Boca: Cand Domnul asculta glasul omului

Oare de ce învinuieşte Dumnezeu pe oameni de faptul că nu se mai naşte dreptul printre dânşii, şi că ei nu bagă de seamă? Răspunsul este următoarul: drepţii sunt uneltele lui Dumnezeu, prin care sfătuieşte neamurile şi, prin rostul lor, face cu putinţă milostivirea Sa peste oameni; pe când dacă nu-i are, oamenii vor da peste urgia dreptăţii Sale, după faptele lor. Familia, cu roadele ei împovărate de fărădelegi, îl aduce pe Dumnezeu la impas; drept aceea oamenii sunt traşi la răspundere şi se află în aceeaşi primejdie ca smochinul fără roadă (Luca 13, 6; Marcu 11, 13)

Căutat-am printre ei, Citește în continuare

Cugetari Petre Tutea (X)

91. Cei mai crînceni si mai strãluciti soldati sînt cei ai popoarelor religioase. Cînd mori sub drapel, te gîndesti cã te duci la strãmosi. Dar o armatã care face asta e ca aceea a lui Wilhelm al II-lea, în care fiecare soldat avea o cruce la gît pe care scria Gott mit uns.
92. Prima functie a unei religii reale este consolatoare, fără religie am lãtra precum cîinii. Ne nastem, trãim, ne îmbolnãvim, îmbãtrînim si murim. Si întreg peisajul speciei om culmineazã în cimitir. Destinul uman nu e o invitatie la fericirea de-a trãi. Singurul mod de-a evita nelinistea metafizicã a cimitirelor este religia. Cu religia intri în cimitir în plimbare. Cu filozofia intri în cimitir – cum a intrat prietenul meu Cioran – prin disperare.
93. Cine n-a putut fi înlocuitã? Religia! Iar filozofia care speculeazã Citește în continuare

Parintele Arsenie Boca despre vise si despre sora vieţii

„Nu suntem născuţi de timp, ci de veşnicie. Aşa se face, că avem într-o fărâmă de ţărână şi celălalt tărâm. Deşi trăim o vreme îmbrăcaţi de lumea aceasta, totuşi ni se întâmplă clipe când fratele vis şi sora moarte ne dau târcoale şi ne despică făptura în două.
Avem clipe în care scăpăm de sub chingile celor patru dimensiuni ale lumii văzute şi ne trezim deodată într-un alt mod de a fi şi pătrundem într-un alt mod de-a cunoaşte. Întâmplările următoare ne pot pune pe cale:
Povestea cineva zicând: „Se făcea că eram un om sărac, cu nevastă şi copii şi n-aveam nicio avere. Lumea se-nrăise şi nimeni nu mă ajuta; drept aceea, m-am gândit să mă fac şi eu la fel şi să merg să fur. Deci într-o noapte am plecat să fac isprava ce o plănuisem. Dar, nefiind un priceput în meserie, mi s-a întâmplat să fiu prins de paznici care m-au legat şi m-au băgat în temniţă. După mai multă vreme m-au chemat la judecată pentru tâlhărie. M-au judecat şi m-au osândit la moarte. Drept aceea, ducându-mă afară din cetate Citește în continuare

Cugetari Petre Tutea (IX)

81. Eu am afirmat odatã într-un salon, cã Platon este miscarea spiritului înlãuntru eternitãtii. Cînd gîndim, toti sîntem platonicieni. Dacã eu încerc sã gîndesc universul, trebuie sã mut Biblia în universul înghetat al ideilor platonice. Asta înseamnã meditatia. Platon a intuit cel mai bine jalea omului neputincios în fata esentelor.

82. Fatã de mãretia lui Hristos, Platon e un personaj mãruntel si cuviincios. Pe Platon poti sã-l scuturi si constati cã arhetipurile lui sînt filozofice, dar dacã muti arhetipurile acstea în în religia lui Hristos, devin modurile în care el vede divinitatea. Platon n-are divinitate, pentru cã la el divinitatea e un simplu ”demiurg”, ceea ce în greceste înseamnã ”meserias”.

83. Am dorit dintotdeauna sã fac o tezã de doctorat cu tema Citește în continuare

Parintele Arsenie Boca despre chemarea la Inviere

„Tainele lui Dumnezeu glăsuiesc înainte:

„Amin, Amin, grăiesc vouă, cine ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel ce M-a trimis pe Mine, are viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, ci s-a mutat din moarte la viaţă.”

Hotărăşte-te suflete a lui Dumnezeu pentru cuvântul Tatălui tău! Când a trimis Mântuitorul pe cei doisprezece ucenici, deprinzându-i la propovăduirea Împărăţiei Cerurilor, printre alte porunci, le-a dat şi aceasta:

„Înviaţi pe cei morţi.” Porunca aceasta o avem şi noi preoţii, urmaşii Sfinţilor Apostoli, ucenicii de azi ai Domnului. Însă, nu pentru trupuri i-a fost grijă Domnului, ci pentru sufletele moarte, pentru oamenii cărora le merge numele că-s vii dar, netrăind învăţătura creştină, sunt morţi Citește în continuare

Cugetari despre stiinta si religie – Petre Tutea (VIII)

Fãrã nemurire si mîntuire, libertatea e de neconceput. Omul, dacã nu are în substanta lui ideea nemuririi si mîntuirii, nu e liber. Seamãnã cu berbecul, cu capra, cu oaia…

Omul a depasit conditia de animal abia atunci cînd în el a apãrut ideea nemuririi, care nu trebuie confundatã nici cu pemanenta speciei, nici cu conceptia esteticã a gloriei.

Fãrã Dumnezeu omul rãmîne un biet animal rational si vorbitor, care vine de nicãieri si merge spre nicãieri. Si el rãmîne asa chiar dacã este laureat al premiului Nobel sau mãturãtor. Cînd, unde si în ce scop a apãrut el în calitatea asta de om? Dacã se întreabã singur si nu e un zeu în dreptul casei care sã-i reveleze data începutului, înseamnã cã omul rãmîne un biet animal rational care vine de nicãieri si merge spre nicãieri.

Renasterea italianã Citește în continuare

Nicolae Steinhardt: Smochinul neroditor si prietenia

Smochinul neroditor. Acesta cred că este sensul la prima vedere atât de nedrept al parabolei, unde Hristos mai degrabă îl recuză pe smochin, îi spune „lipseşte din faţa mea”, decât îl blestemă. Parcă Hristos ne cere să lucrăm după soroace şi regulamente, ca la bănci. Frumos motiv: nu-I timpul meu! Oricând e timpul de a face binele. Oricând e timpul de a-l îndatora pe Hristos. Şi după cum împărăţia lui Dumnezeu va veni pe negândite, pe furate, tot astfel şi faptele care o prevestesc nu ţin seama de termene şi contracte.

Sau parcă prietenia Citește în continuare

Cugetari Petre Tutea (VII)

61. A sti la scarã umanã, poate fi folositor – dar în nici un caz mîntuitor.
62. E mai mîntuitoare o rugãciune într-o bisericã din Gãiesti decît Platon.
63. Ideea mortii absolute stã la baza smintelii moderne.
64. Heidegger spune asa: ca sã iesi din anonimat, trebuie sã trãiesti nelinistea perspectivei neantului zilnic. El te îndeamnã, Heidegger, sã trãiesti murind absolut în fiecare zi!
65. Moartea mã determinã sã fiu esential. M-a impresionat foarte mult sunetul pãmîntului cãzînd pe cosciugul lui Nae Ionescu.
66. Mortii antici nu sînt deloc frumosi. Numai mortii crestini sînt. Am gãsit totusi la Homer un mort de toatã frumusetea: Pentensileea, regina amazoanelor, omorîtã de Ahile. Citește în continuare

Minuni in Romania Sfantul Nectarie

Sfinţii sunt prietenii lui Dumnezeu şi mijlocitorii mântuirii noastre înaintea Preasfintei Treimi. Orice rugăciune a noastră şi orice lacrimă ieşită dintr-un suflet deznădăjduit sunt ascultate de Dumnezeu şi de sfinţii Lui. De multe ori nu primim răspunsul rugăciunilor noastre imediat, dar dacă stăruim şi avem credinţă, Dumnezeu ne împlineşte cererile cu iubire de oameni, dacă ne sunt de folos şi spre mântuirea sufletului nostru.

Am cunoscut puterea rugăciunilor Sfântului Nectarie. Am văzut vindecări miraculoase prin ajutorul sfântului; am văzut tămăduiri sufleteşti ale oamenilor deznădăjduiţi, care au cerut ajutorul lui, dar totodată eu însumi am fost subiectul unei asemenea minuni.

Aveam de mai multă vreme o problemă dermatologică Citește în continuare

Cugetari Petre Tutea (V)

41. În fata lui Dumnezeu nu existã genii, Dumezeu lucrînd nu cu genii, ci cu oameni.

42. Dumnezeu a fãcut lumea si pe om; si cu om a încoronat creatia sa. Si l-a însãrcinat sã cunoascã lucrurile. De-acolo vine denumirea lor. – Originea primordialã a capacitãtii de a determina numele lucrurilor, care este o operatie logicã; originea misticã a gîndirii logice.

43. Aparitia unui mare gînditor e pentru creier ca o baie pentru un om care a muncit, a asudat, s-a murdãrit si se spalã. Gîndirea este o ”spãlare” a creierului. Asta mã face cîteodatã sã cred cã gîndirea nu e din creier si cã acest creier e numai un sediu… De ce gîndirea nu e produsã de creier, care e numai un sediu? Fiindcã n-o produc toate creierele. Dacã inteligenta ar fi produsul creierului, atunci între Goethe si nea Ghitã Citește în continuare

Cugetari despre stiinta si religie – Petre Tutea (III)

20. De creat doar zeul creazã, iar omul imitã. Eu cînd citesc cuvîntul creatie – literarã, muzicalã, filozoficã – lesin de rîs. Omul nu face altceva decît sã reflecte în litere, în muzicã sau în filozofie petece de transcendentã.

21. Cum sã fie creatura creator? ”Hai tatã, sã-ti arãt mosia pe care ti-am fãcut-o cînd nu eram în viatã…” Pãi cum sã fie creatura creator?

22. Omul e un animal care se roagã la ceva. Cautã un model ideal. Si uneori nimereste, alteori, nu. Cei care au descoperit modelul ideal si succesiunea fenomenului din el sînt crestinii. Crestinismul nu poate fi identificat cu nici un sistem filosofic, monist, dualist, sau pluralist.Crestinismul este pur si simplu. Despre crestinism, Bergson spune cã noi îl respirãm. Are materialitatea aerului. Seamãnã cu aerul. Noi sîntem crestini fãrã sã vrem. Si cînd sîntem atei sîntem crestini: cã respirãm crestinismul cum respirãm aerul.

23. Crestinismul nu e ideologie, cã atunci se aseamãnã cu marxismul. Religia e expresia unui mister trãit, or ideologia e ceva construit.

24. A fi cresti înseamnã a coborî Absolutul la nivel cotidian. Numai sfintii sînt crestini absoluti. Altminteri, crestinismul, gîndit real, e inaplicabil tocmai pentru cã e absolut.

25. Suveran fatã de naturã, supus Divinitãtii, nemuritor si liber prin depãsirea extramundanã a conditiei sale – acesta este omul crestin. Citește în continuare

Viata Sfantului Ioan Botezatorul

 Pentru carti asemănătoare click pe: VIAŢA MAICII DOMNULUI, FILOCALIA PENTRU COPII, NESTEMATE DUHOVNICESTI.

Viaţa Sfântului Ioan Botezătorul este primul titlu din colecţia ,,Îngeraşul meu” dedicată copiilor de toate vârstele. Grafica este una complexă, complementară textului solicită tenţia şi imaginaţia cititorului familiarizându-l prin poveste cu adevărurile mântuitoare ale paşilor lui Dumnezeu prin istorie. (grafica Lucian Dragomir, text Daniela Livadaru)

„Colecţia «Îngeraşul meu», coordonată de preot Constantin Prodan, cu ilustraţii de Lucian Săcrieru-Dragomir şi cu text adaptat de Daniela Livadaru şi preot Cezar Ţăbârnă, este dedicată copiilor, iar pe lângă primul volum, «Viaţa Sfântului Ioan Botezatorul», vor mai apărea «Naşterea Mântuitorului», «Copilăria Mântuitorului», «Botezul Domnului», «Predica de pe munte», «Minunile Mântuitorului», «Învăţăturile Mântuitorului», «Săptămâna Patimilor», «Răstignirea şi Învierea», precum şi volume referitoare la arătările după Învierea şi Înălţarea Domnului, Întemeierea Bisericii la Cincizecime“

Despre Lucian Sacrieru Dragomir
Pictor profesionist şi graphic designer, Lucian SACRIERU – DRAGOMIR este membru al Uniunii Artiştilor Plastici Citește în continuare

Mari duhovnici, cele mai iubite carti ortodoxe 2010

Top realizat in baza numarului de vizualizari pe blogul

https://cristiserban.wordpress.com/

 Cei mai iubiţi părinţi duhovnici

1.Pr. Arsenie Boca

2.Pr. Gavriil Stoica

3.Pr. Gherontie Puiu

4.Pr. Cleopa Ilie

5. Pr. Arsenie Papacioc

 Cele mai dorite cărţi la Editura Cristimpuri

          www.edituracristimpuri.ro

1.Viaţa Maicii Domnului

2.Cuviosul Paisie Aghioritul şi Părintele Gavriil. Dialoguri in Duh

3. Nestemate duhovniceşti vol 1

4. Povestea primului colind

5. Tatăl nostru. Rugăciunea Domnească în 7 graiuri

 Cărţi ortodoxe (recenzii)

1.Nebunul (Savatie Baştovoi)

2. Minuni ale Sfântului Nectarie în România

3. De ce sunt Citește în continuare

De ce sunt ortodox de Klaus Kenneth

Klaus Kenneth!…Spune despre sine însuşi că este un bufon. Dar dacă bufoneria este cea care ar putea să cheme oamenii la credinţă, oare poate fi condamnată? În conferinţe foloseşte gesturi largi cu care ortodocşii nu sunt obişnuiţi, gestica sa este exagerată, umorul este uneori deşănţat. Cu toate astea, Klaus are darul de a trezi în om, oricât s-ar crede el de ortodox, dorul de veşnicie, dorul de a fi cu adevărat (mai) credincios. Câţi oameni în vârstă de  60 de ani din România sunt în stare să ţină conferinţe de circa două trei ore epuizante nu din cauza neapărat a lungimii, ci a conţinutului. Când vorbeşti de Hristos arzi ca o lumânare, mărturiseşti şi astfel dragostea cu care vrei să-i cuprinzi pe cei care te ascultă te arde şi pe tine, te topeşte. Cartea ,,De ce sunt ortodox” are principalul atu că este una uşor de citit. Între două sorbituri de cafea, poţi parcurge capitole întregi fiindcă nu te loveşti de teologie, cât de mărturisire îndeosebi. Principalul păcat al cărţii – care poate fi însă iertat Citește în continuare

Pe urmele bunicii Maicii Domnului de Maica Ecaterina Fermo

Titlul interesant nu este totuna cu cartea. Mi-a demonstrat acest lucru lectura cărţii ,,Pe urmele bunicii Maicii Domnului”. Ar fi putut fi exploatată fascinaţia Ţării Sfinte. Ar fi fost oportună o mai bună documentare privind personajul sfânt Maria, adică bunica Sfintei Fecioare. De asemenea lucrarea în sine ar fi meritat mai mult efort ţinând cont de ineditul subiectului şi originalitatea pe care o promitea aceasta. Am citit cu nesaţ cam tot ce a publicat Maica Ecaterina, dar aici am fost un pic dezamăgit pentru simplul motiv că este din nou o carte de confesiune şi de mărturisire a maicii Ecaterina în dauna personajului central căruia nu cred că i se acordă atenţia şi documentarea potrivite. Lectura se face uşor şi verbul maicii curge plăcut, figurile de stil nu lipsesc. Cu toate astea, la lectura cărţii te însoţeşte sentimentul că lipseşte ceva. Citește în continuare

Sensul ascezei crestine de Georges Florovsky

Această carte face parte din colecţia de aur, intitulată ,,Caietele Saint Serge”, editată în România de Patmos. Intre cei care au pus umărul la renumele Institutului de Teologie Orotodoxă Saint Serge Paris se află şi Părintele Georges Florovsky un patrolog, un fin observator al vieţii monahale din epoca în care s-au născut scrieri uriaşe precum Patericul sau Filocalia. Sensul ascezei creştine este un periplu al patrologului Florovsky prin scrierile şi biografiile monahilor sporiţi Macarie, Evagrie Ponticul, Nil Sinaitul, Marcu Ascetul, Isidor Pelusiotul, Diadoh, Isaia, Ioan Scărarul, cu toţii repere de viaţă duhovnicească şi izvor de înţelepciune care nu seacă vreodată.

Idei de ţinut minte: Citește în continuare

Solilocvii de Mircea Eliade

Nu ştiu daca faptul că Solilocvii este o lucrare din tinereţea autorului are vreo legătură cu faptul că intuieşti greu despre ce vorbeşte şi ce doreşte să comunice Eliade mai exact în acest demers eseistic. Spiritul, Dumnezeu, omul, dansul mitic, mântuirea şi karma, cercul ursit!!!, formează un amalgam derutant pentru cititorul obişnuit cu lucrări care să sistematizeze, nu să împrăştie. Dar, poate că tocmai aici este farmecul acestei lucrări. Este dezbrăcată de convenţii. Pe autor il trădează fascinaţia pentru India şi la doi paşi de considerente creştine găseşti referiri la magi, zei şi nirvana. Solilocvii nu e o carte care iniţiază. Trebuie să ai lecturi solide în spate, ca să priceapă şi ,,neuronul interconfesional” cam ce a vrut Eliade să spună. Nu neg că într-o carte scrisă totuşi de un savant sunt şi pasaje de te apucă instant căscatul. Intăresc aceasta prin afirmaţia eliadescă pe marginea iubirii: ,,Singurele modele in dragoste sunt Don Quijote si Beatrice”. Citește în continuare

Parintele Cleopa despre grija pentru suflet

Fragment din ,,Ne vorbeste Parintele Cleopa vol. 16″

Vezi ce fac doctorii prin spitale când au cazuri grave cu un bolnav sau au de făcut operaţii grele? Se adună în comisii mai mulţi şi se sfătuiesc cu mare grijă pentru a salva viaţa trupească a oamenilor bolnavi. Au cât mai mult ar trebui să ne adunăm şi să ne sfătuim noi, care avem mare răspundere nu de cei bolnavi trupeşte, ci de sufletele cele rănite de moarte şi bolnave? Şi dacă pentru sănătatea trupului este nevoie de atâta grijă şi sfătuire, oare câtă grijă şi sfătuire nu ne trebuie nouă pentru a ne îngriji Citește în continuare

Ganduri despre Nae Ionescu de Dan Ciachir

,,Gânduri despre Nae Ionescu” îşi merită pe deplin titlul, pentru că Dan Ciachir este în această carte mult mai prieten cu panseul, cu excursul, decât cu personalitatea lui Nae Ionescu. Spun asta fiindcă citind această carte am avut impresia că prea adesea Ciachir ne arată glazura, dar mai deloc ciocolata. Aş fi preferat ca lucrarea domniei sale să aibă mai multe ,,năisme” (expresie a autorului), ca acestea de pildă: ,,Noi punem într-o realitate ceea ce este în noi înşine” sau ,,La noi cartea nu reuşeşte să fecundeze viaţa publică”. Există însă şi multe puncte forte în această lucrare dedicată singurului filosof ortodox, aşa cum îl prezenta Părintele Galeriu. Dan Ciachir face o excelentă pledoarie pro teologumene, şi în acelaşi timp vine cu o reuşită apologie a teologului nespecialist (adică a mireanului care scrie şi cunoaşte teologie). Descrie mai apoi atmosfera interbelică pomenind adesea de Iorga, Noica, Eliade, M. Vulcănescu, Cioran, N. Crainic (aici arătând fascinaţia unui ev plin de intelectuali care trăiau şi respirau cultural la nivelul  cel mai înalt posibil), dar punctul cel mai tare al năistului Ciachir este invitaţia la lectură. ,,Te mănâncă” să-l citeşti şi să-l cunoşti pe Nae Ionescu din lucrările sale Citește în continuare

Parintele Nicolae Tanase – Hristos si idolii secolulului XXI

„Hristos sau idolii secolului al XXI-lea. Tinerii la răscruce“ (Editura Agaton) este o carte de o oralitate specială dintr-un registru deloc mimetic, ci mai de grabă viu, original şi intens duhovnicesc. Cititorul de proză şi „lirisme“ într-un exerciţiu nihilist ar putea spune că nu poţi găsi cine ştie ce într-o carte scrisă ca summum şi rezultat al unor conferinţe susţinute prin ţară de un cleric. Surpriza de a găsi o forţă a cuvântului de-a dreptul prometeică în această colecţie de conferinţe este cu atât mai placută, cu cât nimic nu este spus sau scris întâmplător. Sfântul Duh pare că grăieşte prin vocea părintelui Nicolae Tănase, în cuvinte simple, dar totuşi de o greutate duhovnicească incontestabilă şi irepresibilă.

„Hristos sau idolii secolului al XXI-lea“ este o lucrare vie în primul rând pentru că apără viaţa. Într-o pildă din istorioarele duhovniceşti, hrană spirituală pentru cei de vârsta abecedarului, se spune despre un tânăr care a îndrăznit să facă o scară până la Dumnezeu, ajungând pe această scară direct în Rai. Dumnezeu, privind la dânsul, Citește în continuare

Minunile Creatiei

O minunată întrajutorare observăm şi între pă­sările călăuză şi melifagi.

Melifagii sunt animale carnivore ce trăiesc în Africa, puternice, leneşe şi agresive. Seamănă cu bur­sucul european. Lungimea corpului nu ajunge la un metru. Marea lor slăbiciune este mâncatul mierii, după care sunt ahtiaţi. Fiindcă le e mai greu să descopere fagurii de miere primesc ajutorul unor păsări călăuză, nişte păsări mici, asemănătoare cu ciocănitoarea. Sunt nişte păsări parazit, fiindcă îşi Citește în continuare

Nebunul (Savatie Bastovoi)

Caliopi: Nebunule, dar oare şi Dumnezeu esta aşa de bun ca tine?
Nebunul: Bunătatea şi dragostea, şi iertarea sunt de la Dumnezeu, iar noi oamenii doar încercăm Citește în continuare