Sfantul Dimitrie si regimul comunist

Regimul comunist a fost un duşman al Sfântului Dimitrie cel Nou. Se dorea mutarea Catedralei şi a Reşedinţei Patriarhiei. Abandonarea acestei intenţii de către autorităţi, într-un mod inexplicabil, se poate pune şi pe seama ajutorului Sfântului Cuvios Dimitrie. Nicolae Ceauşescu a făcut mari presiuni asupra patriarhilor, Iustin şi Teoctist. S-au propus mai multe variante pentru o nouă reşedinţă: Văcăreştiul, Mănăstirea Cernica sau Căldăruşaniul. Îl deranja pelerinajul la moaştele Sfântului Dimitrie. De pildă, în 1989, Ceauşescu a fixat pe 27 octombrie, de ziua praznicului Sfântului Dimitrie cel Nou, o sesiune a Marii Adunări Naţionale. Având justificare politică, s-a dorit mutarea întregului pelerinaj de pe Dealul Patriarhiei. Deşi supus presiunilor şi ameninţărilor, vrednicul de pomenire patriarhul Teoctist nu a mutat departe moaştele Sfântului, ci la Biserica „Sfântul Nicolae – Vlădica“, în vecinătatea Catedralei patriarhale. La două luni distanţă, Ceauşescu a căzut.

„Au lovit în interesul Bisericii noastre Ortodoxe, cât şi în credinţa şi interesele Poporului Român“

Sfântul Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucureştiului, a mai fost luat odată din Catedrală împotriva voii sale. Se întâmpla în 1918, în timpul ocupaţiei germane, din timpul Primului Război Mondial. Un pluton de soldaţi bulgari, care erau aliaţi ai nemţilor în acel moment, venind într-o seară cu o maşină, au pătruns în Catedrală şi au luat pe ascuns moaştele Cuviosului, încercând să plece cu ele în Bulgaria. Se ştie că Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou s-a născut în satul Basarabi, de la sud de Dunăre, în timpul dinastiei româneşti a Asăneştilor. Venind în România, prin voia sa, în 1774, moaştele au fost aduse de generalul rus Petru Saltacov, pentru a nu fi profanate de turcii care ocupaseră teritoriul bulgar. Sfântul i-a înmuiat inima bogatului şi influentului boier român, Hagi Dimitrie, care l-a rugat pe evlaviosul general rus să nu ducă sfintele moaşte în Rusia, ci să le lase în Bucureşti. De atunci, Sfântul Dimitrie nu a mai dorit să plece.

Tentativa de furt a bulgarilor s-a petrecut în februarie 1918. Clopotele Mitropoliei au dat alarma, însă deja moaştele Cuviosului fuseseră răpite. Temându-se de o răscoală, autorităţile germane au intervenit imediat. Mareşalul August von Mackensen, guvernatorul militar al României ocupate, a ordonat capturarea făptaşilor şi restituirea sfintelor moaşte. Acesta, la câteva ore după dispariţie, a primit din partea mitropolitului Conon al Ţării Româneşti o scrisoare cu următorul text:

„Excelenţa Voastră,

Avem marea durere sufletească de a vă aduce la cunoştiinţă că astănoapte, 17/4 (n.r. februarie) ale curentei, s-a jefuit Biserica Catedrală a Sfintei Noastre Mitropolii, ridicându-se cu forţa Sicriul cu Moaştele Sfântului Cuvios Dumitru, dimpreună cu toate odoarele ce se aflau într-însul. Faptul s-a întâmplat cu o trupă de ostaşi bine înarmaţi, prezentându-se aproape la orele 2 noaptea şi operând până la orele 3-4, mai întâi au înlăturat pe sergentul de serviciu din curte, ţinându-l la o parte şi, servindu-se de instrumente puternice, au forţat ambele uşi ale Bisericii Catedrale, apoi au spart geamurile de la intrare, au năvălit spre altar, au ridicat cu forţa preţiosul Sicriu cu Sfintele Moaşte, cu tot ce se afla acolo; după care au plecat din Biserică cu toate cele jefuite, şi s-au transportat cu totul la automobilul pe care-l aveau îndosit şi anume pregătit şi plasat jos în dosul Mitropoliei, pe o stradă laterală şi întunecoasă; şi astfel automobilul a dispărut, încotro nu se ştie.

Prin această nemaipomenită şi nocturnă jefuire a Catedralei Sfintei noastre Mitropolii, s-a comis cel mai odios fapt de către un număr de până la 20 de soldaţi (bănuiţi bulgari) înarmaţi, care, după un plan anume pregătit, prădând Biserica, au lovit atât în interesul Bisericii noastre Ortodoxe, cât şi în credinţa şi interesele Poporului Român, carele nu poate fi vinovat cu nimic.

Deci, Excelenţa Voastră, cu mare durere sufletească aducându-le acestea la Înaltă-Va cunoştinţă, şi în credinţa că Biserica şi Religiunea Ortodoxă sunt protejate prin toate Tratatele de la Haga, etc. şi cunoscând înaltele sentimente ale Majestăţii Sale Împăratul Germaniei, Noi vă rugăm stăruitor ca să binevoiţi a ordona să se ia cele mai urgente măsuri şi să se oprească pe drum călătoria Sfintelor Moaşte, oriunde vor fi, urmărindu-se toţi ostaşii vinovaţi, binevoind a dispune reînnapoierea Sicriului cu Sfintele Moaşte şi tot avutul lor, ca să stea nestrămutate în Catedrala Sfintei Mitropolii a Ţării, Sfântul Dumitru fiind însuşi Patronul Capitalei Bucureşti.

Al Excelenţei Voastre, cu tot dinadinsul rugător pentru interesele Bisericii noastre, dorindu-Vă de la Dumnezeu sănătatea şi pacea aşteptată de către toată lumea îndurerată.

Conon, Mitropolit Primat.“

„Sfântul a fost primit la bariera Bellului de mii de bucureşteni“

„A doua zi, dis de dimineaţă, se răspândi ca fulgerul, prin toate mahalalele, ştirea cea senzaţională şi un curent electric străbătu populaţiunea“ – notează Constantin Bacalbaşa în Capitala sub ocupaţie. Pe dată, miile de oameni – mai ales femei – porniră în cete către Deal. „La un moment poliţia a trebuit să intervie spre a linişti şi a imprăştia poporul. I s-au dat făgăduieli solemne că Sfântul va fi readus la Mitropolie. Exista o legendă în populaţia bucureşteană că, atunci când Sfântul – pentru cuvinte tainice – nu vrea să fie ridicat la sfeştanii aducătoare de ploaie sau altele, se lăsa greu. Şi atunci nici o putere omenească nu-l poate urni din loc. Mirarea era, prin urmare, cum de s-a lăsat Sfântul ridicat şi nu s-a lăsat greu“.

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: