Archive for the ‘Fragmente din cărţile mele’ Category

Parintele Arsenie Boca: Darul lui Dumnezeu pentru poporul care striga

coperta ARSENIE 3La Editura Cristimpuri o să vadă lumina tiparului un volum numit „Părintele Arsenie Boca: Darul lui Dumnezeu pentru poporul care strigă”. În cele trei capitole ale cărţii, sunt strânse noi mărturii ale unora dintre ucenicii Părintelui Arsenie, şi câteva articole despre locurile pe care Părintele le-a marcat cu prezenţa sa. Mai jos aveţi un interviu realizat cu tânărul teolog Alexandru Valentin Crăciun, cel care a contribuit cu două articole în realizarea acestei cărţi. A.V.C. a avut asemenea altor credincioşi revelaţia Pruncului în zeghe de la Biserica Elefterie, de asemenea lui i s-a revelat şi faptul că icoana Maicii Parascheva din Biserica Sf. Anton ,,Curtea Veche” este pictată de Părintele Arsenie Boca.

Cristian ŞERBAN: În ce perioadă a vieţii tale a venit acea „revelaţie” legată de Pruncul în zeghe (ispite, necazuri, asceză)?.. A fost o perioadă deosebită?
Alexandru Valentin CRĂCIUN: Privind în urmă, da, mi se pare deosebită. Cel puţin, prin contrast cu ceea ce trăiesc azi! Anul în care s-au întâmplat descoperirile e 2007, iar perioada exactă, lunile mai-iulie. Aveam 28 de ani, mama murise de trei ani… După moartea ei a urmat, paradoxal, un fel de „perioadă de graţie” pentru mine. Ce vreau să spun? Suferinţa şi moartea ei m-au „purificat” de nişte dezechilibre sufleteşti, prin care treceam la vremea aceea. E vorba despre o decepţie sentimentală. Ideea e că perioada cuprinsă între 2004 (anul când a murit mama) şi 2007 (anul descoperirilor legate de Părintele Arsenie) a fost una specială pentru mine. Parcă pluteam, nu mă Citește în continuare

Zamislirea Presfintei Fecioare (Viata Maicii Domnului cap.1)

Viata Maicii Domnului – carte pentru copii si tineri insotita de CD, poate fi comandata de AICI

Demult, într-o mică aşezare din Ţara Sfântă, numită Nazaret, trăiau doi soţi,
Ioachim şi Ana, care duceau o viaţă sfântă, curată şi bineplăcută lui Dumnezeu. Şi au trăit aceşti oameni vreme de cincizeci de ani în bună pace şi înţelegere, dar spre bătrâneţe începură a fi nemângâiaţi, fiindcă Dumnezeu nu i-a învrednicit să aibă măcar un copil.
Şi s-a dus dreptul Ioachim în pustie pentru a-şi plânge păcatele şi acolo a postit patruzeci de zile încheiate, ridicând rugăciuni către Dumnezeu pentru a dobândi un urmaş. Toţi din neamul lui râdeau de el şi chiar îl considerau blestemat, fiindcă nu putea zămisli.
Iar dreapta Ana era şi mai nemângâiată şi înălţa zilnic către Dumnezeu plângeri, rugăciuni şi făgăduinţe.
Şi şi-a aţintit Ana privirile spre cer şi a văzut un cuib de vrăbiuţe, mai abitir începând să plângă: ,,Vai mie şi acelui pântec care m-a născut şi m-a scos la lumină/Vai mie, fiinţă ocărâtă că nu mai ştiu ce e o zi senină…”
Lacrimile din vremea rugăciunii niciodată nu pică pe pământ, ci ele urcă direct la cer, de aceea Dumnezeu a auzit tânguirea celor doi şi un înger al Domnului s-a Citește în continuare

Sfantuletul

Într-un sat cu câteva sute de familii, doar unui singur om i se spunea ,,Sfântuleţul”, asta pentru buna sa purtare, pentru înfăţişarea lui smerită, pentru bunătatea şi dărnicia lui. Într-o zi, pe când acest om se afla la rugăciune, auzi parcă o voce care îi şoptea că în satul vecin se află un om căruia nu i se spune ,,Sfântuleţul”, dar vrednicia sa este cu mult mai mare ca a lui.
Auzind acestea se nelinişti şi îşi făcu bagajul pentru a călători până în satul vecin. Acolo stătu mai multe zile şi neaflând de unul singur acel om care ar putea avea fapte mai vrednice decât ale lui, se hotărî să meargă la preotul satului care cunoştea fiecare om în parte.
Află de la acesta că niciun om din partea locului nu are fapte aşa vrednice să fie considerat un sfânt încă Citește în continuare

Satul cuviosilor din cartea Nestemate duhovnicesti vol 1

Un râu vijelios despărţea două sate cu oameni diferiţi. Cei care trăiau de-a dreapta râului erau consideraţi sfinţi, fiindcă – spuneau ei – lucrau numai fapte bune, erau credincioşi, ţineau posturile şi făceau milostenie, a zecea parte din venitul lor o duceau la biserică. Iar de-a stânga era ,,satul păcătoşilor”, cu oameni leneşi, cam cheflii, care nu prea mergeau pe la biserică şi nu ţineau poruncile cum trebuie.
Într-una din zile, se lăsă deasupra celor două sate un nor negru înspăimântător Citește în continuare

Cuviosul Paisie Aghioritul si Parintele Gavriil. Dialoguri in Duh

Această lucrare poartă în sine binecuvântarea şi mângâierea Părintelui Gavriil Stoica, pe de o parte pentru că s-a născut mai întâi ca idee, apoi ca proiect, chiar în chilia distinsului duhovnic de la Zamfira, şi pe de altă parte fiindcă împlineşte un vis al părintelui în a-şi vedea publicate laolaltă articolele de credinţă apărute sub genericul ,,Din suflet către suflete”, găzduite la jumătatea anilor 90’ de un săptămânal ploieştean. Această carte s-a născut cu multă trudă, reconstituind din pagini îngălbenite de ziar, gândurile ziditoare ale Părintelui cuminte, blând şi înţelept care s-a ocupat de destinul mănăstirii Zamfira vreme de 30 de ani.
Când s-a trecut la redactarea cărţii, un fior duhovnicesc a dat semnalul că învăţăturile şi scrierile Părintelui Arhimandrit Gavriil seamănă mult cu cele ale Cuviosului Paisie Aghioritul, care s-a nevoit în Muntele Athos Citește în continuare

Un om suparat (FILOCALIA PENTRU COPII SI TINERI)

Puteti comanda cartea cu alte 18 povesti minunate aici

În mijlocul unui sat aflat la marginea unui râu vijelios de munte, pe o uliţă lăturalnică trăia un om ajuns la vârsta când părul albeşte de tot în cap. Acest om, pe nume Ion a slujit mulţi ani la biserica din sat, fiind ajutor de nădejde la construcţii, grădinărit sau întreţinerea sfântului locaş.
Dar de la o vreme, lui Ion îi era foarte drag să se vaite şi uitase drumul care duce la frumoasa biserică din sat. El era tot timpul mânios, cârtea împotriva sărăciei, umbla de colo-colo şi se văita în gura mare că el este lovit de soartă, că e întristat… şi că va muri curând din cauza înfometării şi lipsurilor…şi tot aşa.
De când îţi făcuse obiceiul acesta, să iasă pe uliţe şi să se vaite, cam de atunci a uitat şi de biserică şi de cuvioasa purtare. Toată ziua şi-o petrecea pe drum Citește în continuare

Parintele Gavriil despre timpul liber

(fragment din cartea CUVIOSUL PAISIE ŞI PARINTELE GAVRIIL. DIALOGURI IN DUH, EDITURA CRISTIMPURI, 2010)

Părinte Arhimandrit, un cuvânt care este asociat din ce în ce mai mult timpului liber este ,,distracţia”. Omul modern caută să se distreze când are puţin timp liber. Eu vă întreb, există şi distracţii sănătoase?

Sigur că din punct de vedere fizic e sănătos să se facă sport, mişcare, anumite jocuri cu mingea. Sigur, vorbim de lumea modernă…Eu când vorbesc, vorbesc în numele lumii moderne care este şi creştină, pe care o reprezint şi eu. Aşa vreau să pun problema…Omul sătul de o săptămână întreagă de surmenaj, de atelier, de birou, acolo ,,tocat la cap” de calculatoare şi de ,,minuni” şi de telefoane, simte nevoie să se relaxeze, să se recreeze, să se deconecteze.

Deci, nu e nimic rău în a se distra?

Nu! Când există distracţie nevinovată. Nu din aceasta care a ieşit acum, cu atâta ,,golătate”, atâta imoralitate…

Pentru unii aceasta este o formă antistress…

Să fie sănătoşi, îi priveşte personal ce fac, dar din punct de vedere creştinesc această formă aţâţă poftele, păcatele. Şi noi vrem să-i cruţăm de flagelul acesta al viciului, al împătimirii.

Părinte, credeţi că umorul are un rol terapeutic?

Da! Pe undeva umorul, când îl faci pe om să râdă un pic, prin glume nevinovate, prin veselie, nu e un rău în sine. Asta, dacă glumele sunt cuviincioase! Se zice că omul când e lăsat să râdă se deconectează, se destinde, se relaxează. Vă spun cinstit, am dat şi eu drumul de câteva ori la Citește în continuare

Dragostea lui Dumnezeu (Nestemate duhovnicesti vol.1)

Poti comanda cartea NESTEMATE DUHOVNICESTI, care cuprinde 52 de pilde duhovnicesti aici

Se spune că împăratul unui ţinut a chemat toţi savanţii şi filosofii pe care îi cunoştea, spunându-le că potrivit unui zapis, în curţile sale, undeva sub un pom se află o cutie în care se află dragostea lui Dumnezeu. Şi i-a trimis pe înţelepţi să sape până găsesc această cutie, promiţându-le o recompensă mare…
Şi după zile întregi de căutări, fiecare filosof s-a prezentat în faţa regelui cu ce a găsit. Ba mulţi dintre ei găsiră cutii care conţineau podoabe sau documente vechi. Ajunşi în faţa împăratului, filosofii au început să se ia la harţă, fiecare susţinând că are cutia în care se află dragostea lui Dumnezeu.
Văzând că nu e chip să-i împace, împăratul le-a ordonat să facă linişte şi le-a spus aşa: ,,Cum oare aţi crezut că e mai bine să săpaţi după o cutie decât să Citește în continuare

Orezul cel gustos (Filocalia pentru copii si tineri)

Lectura apartine Parintelui Citește în continuare

Cele doua surori (FILOCALIA PENTRU COPII SI TINERI)

Fragment din povestea CELE DOUA SURORI…Poti comanda cartea cu textul integral si cu alte 17 minunate povestiri, aici

….Într-una din zile, ştiind-o pe Ana plecată de acasă, Maria a intrat în camera surorii sale. Ochii i-au rămas îndelung pe icoanele Maicii Domnului şi a unor sfinţi. Mezina a luat cartea de rugăciuni a Anei şi a început să citească fără grabă. Rugându-se, lacrimi calde au început ai curge pe obraji. O căldură i-a intrat în suflet şi în faţa ochilor numai vedea nimic decât o lumină plăcută, dar orbitoare. A plâns îndelung şi a scâncit ca un copil mic. Dintr-o dată a simţit nevoia să se ridice de acolo şi să se plece spre biserică.

Acolo la biserică, preotul nu slujea, ci se îndeletnicea cu cele gospodăreşti, fiindcă nu erau încă ceasurile slujbei. Ajungând în faţa preotului, Maria a aşezat privirea în pământ şi a zis:

– Să mă iertaţi părinte! Ştiu că de ceva vreme aveţi nevoie de o femeie aici la biserică, de o lumânăreasă. Eu vreau să fiu acea lumânăreasă!

– Fiica mea, a răspuns preotul, e de lăudat ce vrei dumneata. Dar e în tradiţia bisericii locului să alegem o lumânăreasă dintre credincioasele din parohie şi dintre femeile de încredere. Ori dumneata nu vii nici la biserică şi, din ce spune lumea, îţi cam place şi să batjocoreşti cele sfinte…

Maria s-a mâhnit pentru acest răspuns, dar nu a plecat, ci s-a aşezat la rugăciune în genunchi la icoana Maicii Domnului.

Preotul ieşind afară, a dorit să supravegheze activitatea celor care lucrau în curte, dar simţi dintr-odată o moleşeală în trup, o slăbiciune nemaipomenită. S-a îndreptat spre camera sa cu gând să se odihnească preţ de câteva minute. Numai ce s-a pus pe pat, că preotul a şi aţipit…

Deodată vede un bărbat înalt şi cu faţa luminată, îmbrăcat în rupturi şi cu picioarele goale. Acesta semăna cu Sfântul Antonie cel Mare şi i-a spus aşa : ,,Iubite părinte! Mai ţii minte cum s-a bucurat sufletul tău, când ai citit în Sfânta Scriptură de întoarcerea lui Saul, şi cum din prigonitor al creştinilor, Saul a devenit Pavel, strălucit Apostol al neamurilor? Mai ţii minte cum ţi-a tresăltat inima de iubire pentru Dumnezeu, când Hristos a iertat păcatele slăbănogului, când a lăsat desfrânata să-I ude picioarele sau când a prânzit cu vameşii şi cu păcătoşii? Să nu te amăgească nălucirea lumească a diavolului, care îţi strecoară gânduri rele în suflet!…’’.

Citește în continuare

Tinerii si pornografia (fragment din cartea Tinerii si ispitele XXX)

În lupta cu păcatul desfrânării trebuie să ţii cont de acestea:

 1. Un rol deosebit revine părinţilor care sunt obligaţi să discute cu copii lor inclusiv pe teme de sexualitate. Lipsa aceasta de dialog duce la frustrări, complexe şi necunoaşterea adecvată a problemelor ce derivă din instincte şi dorinţe incorect administrate. Dialogul este util chiar şi cu prietenii sau colegii. Este imposibil ca acolo unde există mai multe opinii toate să fie proaste şi defavorabile persoanei tale. Înveţi şi de la cei din jur, dar nu atât cât poţi învăţa de la un părinte care a trecut deja prin ceea ce treci tu.

 2. Conştientizarea faptului că raporturile sexuale nu sunt chiar aşa floare la ureche.  E bine să ştii că există foarte multe boli care se transmit pe cale sexuală şi să te informezi din timp cum se manifestă acestea şi cum te aperi de ele.

 3. Un control bun asupra părţii poftitoare din tine. Când partea poftitoare se lipeşte de cele înalte, cum spune Sfântul Grigorie Sinaitul, te poţi alipi cu dragoste de cele înalte, dar când eşti rob al celor de jos te poţi pierde cu totul şi nu mai poţi ţine pofta în frâu

 4. Conştientizarea faptului că faci un păcat, urmată de hotărârea de a nu-l mai săvârşi. Asta este partea cea mai grea, fiindcă păcatul orbeşte. Pentru a scăpa de această orbire este nevoie de asceză. Postul, rugăciunea şi împărtăşirea cu Sfintele Taine ridică ceaţa de pe ochii sufletului

 5. Paza minţii! Ridică ochii minţii şi spre cele curate şi vei descoperi bucurii de negrăit. Viaţa e prea frumoasă să o consumi într-un păcat în care te-ai lăsat târât de alţii.

 6. Sufletul trebuie să fie pregătit să lupte permanent cu dracul curviei. Un simplu miros poate chema omul la îmbuibarea pântecelui sau la cârciumă. Aşa se întâmplă şi cu ispitele de natură sexuală. Lovesc şi când te aştepţi mai puţin, darămite atunci când aţâţi mereu pofta în tine.

 7. Dacă ţi-ai ţine mintea ocupată cu rugăciunea, în suflet ar ajunge numai lucruri curate. Poţi ajunge cu ajutorul rugăciunii să priveşti desfrânatele cum le privea Mântuitorul, adică fără poftă, cu dragoste curată, cu îngăduinţă, cu detaşare, cu înţelegere părintească.

 8. Primirea gândurilor, imaginilor, a  fanteziilor cu trupuri goale Citește în continuare

Sarantocul din tinda bisericii (Nestemate duhovnicesti vol1)

Un om sărac şi bătrân, fără rude şi fără casă avea permisiunea de la preot să doarmă noaptea în tinda bisericii. El se învelea cum putea cu o pătură ruptă şi murdară şi dormea acolo în frig, singurul avantaj fiind că nu s-ar fi udat dacă Dumnezeu ar fi dat ploaie. El nu deranja pe nimeni, nu vorbea şi nici nu cerşea, dar cu toate astea mai multe femei din zonă nu-l sufereau spunând că este murdar şi că cine ştie ce microbi poartă în hainele lui murdare. Găsiră aceste femei un pretext şi se duseră apoi la părinte să discute. Ele spuseră că nu pot dimineaţa să se apuce de curăţenie în tinda bisericii, fiindcă sărăntocul stă acolo întins şi slujitorul lui Dumnezeu le făcu pe plac şi îi spuse bătrânului să plece, fiindcă deranjează. Acesta a plecat fără să cârtească, iar femeile erau bucuroase că se făcuse în biserică ceea ce ele voiau Citește în continuare

Cand se taie porcul (fragment din cartea Cuviosul Paisie si Pr. Gavriil. Dialoguri in Duh)

Comanda cartea on line la cel mai mic pret de pe piata www.edituracristimpuri.ro

Spuneţi-mi despre sfârşitul de săptămână, cum să-l petreacă omul?

În primul rând creştineşte, aşa cum a lăsat Dumnezeu ziua de odihnă. Mi-aduc aminte că aveam enoriaşii la Zamfira şi au tăiat porcul în zi de Duminică. Şi pentru asta nu i-am împărtăşit un an-doi…Păi chiar în zi de duminică, atunci când se face Liturghie în Biserică!?…Să tai porcul?

 Păi numai pentru atât, Părinte?

 Cum adică să tai porcul, în zi de duminică?…Să înjunghii, să faci sânge în curte când Hristos se jertfeşte pe Altar?…Şi nici nu vii la biserică…Ei mi-au răspuns că atunci le-au venit copii…I-am împărtăşit în cele din urmă, dar i-am făcut un pic de ruşine, să-i ştie şi vecinii că au tăiat porcul în zi de duminică….

 Dar când se taie porcul de Crăciun?

Oamenii taie porcul cu câteva săptămâni înainte de Crăciun şi mănâncă din el de rămân apoi doar oasele şi afumătura. Măi, oameni de ce nu tăiaţi porcul chiar aproape de Crăciun? Să simţiţi şi voi mirosul de sarmale!…Posteşte postul, taie porcul să-ţi fie de sărbători şi mănânci apoi cât vrei!…Omul taie porcul şi-l termină până la Crăciun şi după Crăciun trece la fasole şi la putina de varză…Mai eşti creştin adevărat? Există tradiţia cu tăiatul de Ignat, dar tata ce făcea când eram mici…Nu tăia porcul înainte de Crăciun, alţii din sat tăiau. El se împrumuta un kilogram două de carne să facă un pic de sarmale înainte de Crăciun, ca să nu ne ispitească pe noi, mici fiind, cu şorici….Tăticul tăia porcul între Crăciun şi Anul Nou Citește în continuare

Cuviosul Paisie Aghioritul si Parintele Gavriil. Dialoguri in duh

Invataturi ortodoxe, marturii despre Cuviosul Paisie Aghioritul si Parintele Gavriil, interviuri inedite. Face parte din colectia ,,Carti despre mari duhovnici”. Se poate constata că învăţăturile şi scrierile Părintelui Arhimandrit Gavriil seamănă mult cu cele ale Cuviosului Paisie Aghioritul, care s-a nevoit în Muntele Athos.
Astfel s-a născut acest dialog în Duh, care pe de o parte arată că nu trebuie să alergăm după sfinţenie la mii de kilometri depărtare, sfinţenia fiind chiar lângă noi, iar pe de altă parte indică faptul că monahismul românesc prin vârfurile sale nu este cu nimic mai prejos decât monahismul athonit.

Carte disponibila la un pret modic pe www.edituracristimpuri.ro

DESPRE MANASTIREA ZAMFIRA SI BLANDUL PARINTE GAVRIIL STOICA

DN1 A între Ploieşti şi Văleni, adică pe Drumul Vinului, la 15 kilometri de Ploieşti se află Sfânta Mănăstire Zamfira, o bijuterie între locurile de popas duhovnicesc, dar şi un aşezământ care poartă amprenta unei arte arhitecturale de excepţie sau a picturii realizate aici de Nicolae Grigorescu. Multi credincioşi cred ca trebuie să te duci la Muntele Athos sau in Ţara Sfântă pentru a vedea frumusetile lui Dumnezeu.  Mânăstirea prahoveană Zamfira infirmă aceste lucruri prin aceea că dezvăluie frumuseţea locurilor de lângă noi, locuri pe care adeseori prinşi de freamătul vieţii cotidiene tindem să Citește în continuare

Nestemate duhovnicesti vol1 (disponibila pe www.edituracristimpuri.ro)

Pe când Părinţii din Sfântul Munte coborau şi cumpărau câte ceva sau primeau binecuvântări de la alte mănăstiri – posmag sau legume -, cobora şi Bătrânul Efrem, noaptea în ascuns, şi îşi umplea traista cu cutii de conserve goale de prin gropi. Iar ziua urca şi el cu sacul încărcat în sihăstria lui, dând astfel celorlalţi impresia că duce alimente. Când ajungea la peşteră, punea cutiile de conserve înaintea uşii peşterii sale, ca vizitatorii să le vadă şi să-şi facă impresia că este mâncăcios, tocmai el care ţinea posturi lungi. Iar din multa nevoinţă şi din multa umezeală ce avea peştera, mai târziu a dat în tuberculoză. De aceea a fost nevoit ca singur să-şi zidească puţin mai departe de peşteră, într-un loc însorit, o colibă mică de piatră care abia îl încăpea. Acolo şi-a continuat acelaşi tipic: căra în ascuns cutii de conserve goale de prin gropi şi le lăsa înaintea uşii sale Citește în continuare

POVESTEA PRIMULUI COLIND carte noua la Editura Cristimpuri

PROIECTUL POVESTEA PRIMULUI COLIND:

 – cuprinde cartea POVESTEA PRIMULUI COLIND şi Cd-ul POVESTE DE IARNĂ.

– cartea are două părţi: o poveste de autor semnată Cristi Şerban (proiect vizat de Părinţii de la Sfântul Munte Athos, o scurtă incursiune în istoria zbuciumată a României de la mijlocul secolului al XVIII lea) şi o a doua parte cuprinzând colinde tradiţionale româneşti.

– povestea este scrisă într-un limbaj simplu şi accesibil şi poate avea o mare doză de autenticitate prin aceea că evocă evenimente care chiar au avut loc, cum ar fi incendierea lăcaşelor de cult şi prigonirea ortodocşilor din Ardeal

– Cd ul este unul de excepţie prin aceea că îmbină într-un mod armonios piese cântate de artişti pop cu piese care se cântă tradiţional în bisericile româneşti în preajma sărbătorii Naşterii Domnului.

– Artiştii de pe CD: PAULA SELING, Citește în continuare

Filocalia pentru copii si tineri format nou

        La Editura Cristimpuri va fi disponibil de vineri, 19 octombrie 2010 un nou titlu. Proiectul Filocalia pentru copii si tineri a fost regândit astfel încât să existe o corelare cu cele 12 volume ale Filocaliei îngrijite de Părintele Dumitru Stăniloae. Astfel iubitorii de carte duhovnicească pot achiziţiona Filocalia pentru copii si tineri I (care cuprinde primele doua volume publicate anterior) din librariile ortodoxe, de la pangare sau direct de pe site-ul www.edituracristimpuri.ro.
        Aceasta carte pleacă de la cuvintele de aur ale Sfinţilor Părinţi şi prezintă învăţăturile acestora sub forma unor povestiri uşor de citit şi de înţeles. Proiectul a avut în vedere că şi copii sau adolescenţii trebuie să aibă acces la învăţăturile filocalice pentru a îmbrăţişa o viaţă cuvioasă şi plăcută lui Dumnezeu. In acest volum găsiţi învăţăturile Sfinţilor şi Cuvioşilor Antonie cel Mare, Evagrie Ponticul, Ioan Casian, Nil Ascetul, Marcu Ascetul, Diadoh al Foticeei şi Isaia Pustnicul.          

                                                                             Taisia

                                                                       (fragment)

Într-un sat sărac de câmpie, trăia un tânăr cuminte, harnic şi liniştit pe care toată lumea îl avea la inimă. Era respectuos cu toată lumea, săritor la nevoie, iubitor de bătrâni, nelipsit de la Sfânta Liturghie, un om curat şi sufleteşte şi trupeşte. Citește în continuare

Minunat cadou de Craciun (Povestea primului colind)

Editura Cristimpuri pregăteşte încă o surpriză celor mici. În curs de apariţie se află cartea POVESTEA PRIMULUI COLIND (format carte de povesti). Aceasta va fi însoţită, ca majoritatea produselor editurii ploieştene, de un CD care conţine colinde interpretate de artişti excepţionali (Grup Anatoly, Corala IC Danielescu, Paula Seling etc.)…Un mic fragment din carte puteţi citi aici:

Norii alburii coboară liniştit peste sat, anunţând mult aşteptatul dans al fulgilor de nea, prima ninsoare, parte din minunea pe care o povesteşte an de an iarna, anotimpul când soarele face năzbâtii, uitându-şi parcă menirea. Vântul plimbă rebel cristale de gheaţă jucăuşe, atingând satul cu mângâieri glaciale, de parcă mii de crăiese ale zăpezii Citește în continuare

Cugetari crestine III (fragment din cartea Intre rock si iubirea fara sfarsit)

Poti comanda cartea aici

Să ne împăcăm cu noi înşine, să ne împăcăm cu toţi, căci după aceste două feluri de împăcări urmează cea de-a treia şi cea mai importantă – împăcarea cu Dumnezeu.

Imperfecţiunile trupului le poţi ascunde sub o haină, dar de răutatea sufletului nu te poţi ascunde nici în gaură de şarpe.

E mai bine să ai suflet curat şi haină murdară, decât să porţi haină curată şi să ai suflet întinat.

Fiecare dintre noi avem nevoie de un Simon Cireneul, ca să ne ajute în purtarea crucii.

A trăi după modelul Sfintei şi de Viaţă Făcătoarei Cruci Citește în continuare

Despre Părintele Gavriil, interviu cu Maica Evghenia (97ani)

Fragment din cartea în pregătire CUVIOSUL PAISIE ŞI PĂRINTELE GAVRIIL.DIALOGURI IN DUH, Editura Cristimpuri 2010 (interviu realizat la Mănăstirea Zamfira de DENISA CONDREA, strănepoată a Maicii Evghenia)

(In curand poti comanda pe  acest site)

Preocupaţi de rutina zilnică, uităm că suntem muritori. În acest context am fost cutremuraţi de vestea că un mare călugăr şi duhovnic, Arhimandritul Gavriil Stoica, a trecut în lumea veşnică; într-o lume pentru care s-a pregătit întreagă sa viaţă, închinând-o lui Dumnezeu şi slujindu-I încă de copil.

 Întrucât l-am cunoscut personal pe părinte, îmi este destul de greu să scriu despre dumnealui, acum când ştiu că nu mai este printre noi. Îmi amintesc de prima spovedanie. Eram o copilă de 12 ani; îl vedeam ca pe un bunic, un bunic din povestirile lui Barbu Ştefănescu Delavrancea, cu barbă lungă şi albă şi cu o privire caldă, care-ţi sugera încredere şi mult respect. Ştia cum să te atragă în ale credinţei, să-ţi diferenţieze binele de rău, prin Citește în continuare

2012 – sfarsitul lumii, Editura Evanghelismos, 2010 (cuvantul introductiv)

Hollywood-ul şi alte ,,patrii” ale filmului, sătule să facă filme care au un subiect previzibil, scenarii inspirate din alte scenarii şi un umor răsuflat, ne propun în ultima vreme producţii apocaliptice care vor să ne ducă în zona terifiantului, dar sfârşesc cumva în zona penibilului, a caraghioslâcului. M-am întrebat, ca poate mulţi dintre cei care obişnuiesc să vadă câte un film ca prilej de relaxare, dacă există o doză de adevăr în seria de filme 2012, toate cu tentă apocaliptică, toate plecând de la o aşa zisă profeţie aparţinând civilizaţiei apuse Maya, toate încercând să prezinte sfârşitul lumii sau cum pompos o numesc ei – Apocalipsa. Cele trei producţii pe care le-am vizionat, având ca subiect sfârşitul lumii – 2012, 2012 Doomsday, Citește în continuare

Cugetari crestine II (din cartea Intre rock si iubirea fara sfarsit)

Mai multe cărţi de Cristi Şerban la www.edituracristimpuri.ro

Aparitie nouă: VIAŢA MAICII DOMNULUI (conţine şi CD audio)

Dacă ne-ar mântui mâncarea, toată ziua am sta la masă, dar dacă ne mântuieşte rugăciunea oare de ce îi oferim atât de puţin timp?

În dragostea dintre doi oameni, dacă puntea dintre suflete nu este zidită de Dumnezeu – mai devreme sau mai târziu – unul din doi va cădea.

Cum îngropăm gunoiul nostru cât mai în adâncuri, e bine să ridicăm curăţia noastră cât mai spre înalturi.

Dacă toţi oamenii dintr-un sat sau dintr-un oraş L-ar iubi pe Dumnezeu cu dragostea cea adevărată, aurul şi arginţii ar sta grămadă exact unde se află acum groapa de gunoi.

Nevoia de duhovnic Citește în continuare

Cugetari crestine de Cristi Serban (Intre rock si iubirea fara sfarsit)

Mai multe cărti de Cristi Serban gasesti aici
Lacrima e semn al lucrării, semn al invocării puterilor cereşti spre ajutor imediat şi necondiţionat.

Lacrima pe care ai vărsat-o – pentru ca Dumnezeu să te ierte – nu pică niciodată pe pământ; ea urcă direct la cer.

A trăi într-o lume sumbră, Citește în continuare

Inima de mama (din volumul Nestemate duhovnicesti 1)

Poti comanda cartea cu cele 52 de istorioare duhovnicesti aici

Un băiat care trăia alături de mama şi tatăl său într-o căsuţă de la marginea pădurii, neavând copii prin preajmă cu care să se joace, învăţase aproape totul despre animale, fiindcă acestea i-au fost prietenii de joacă încă de când era micuţ. Animalele veneau de multe ori chiar până în curtea casei, şi băiatul le studia comportamentul şi mişcările, astfel că ştia care este animal rău şi care este bun; care este curajos şi care este fricos…şi tot aşa.

Animalul său preferat era lupul, fiindcă aşa ar fi vrut să fie şi el, ca un lup, adică neînfricat, puternic, impunător, stăpân peste toate…Nu-i plăceau în schimb căprioarele, fiindcă de multe ori a încercat să se apropie de ele ca să le mângâie botul jilav Citește în continuare

Parintele Gavriil vegheaza si acum asupra Manastirii Zamfira

DN1 A între Ploieşti şi Văleni, adică pe Drumul Vinului, la 15 kilometri de Ploieşti se află Sfânta Mănăstire Zamfira, o bijuterie între locurile de popas duhovnicesc, dar şi un aşezământ care poartă amprenta unei arte arhitecturale de excepţie sau a picturii realizate aici de Nicolae Grigorescu. Multi credincioşi cred ca trebuie să te duci la Muntele Athos sau in Ţara Sfântă pentru a vedea frumusetile lui Dumnezeu.  Mânăstirea prahoveană Zamfira infirmă aceste lucruri prin aceea că dezvăluie frumuseţea locurilor de lângă noi, locuri pe care adeseori prinşi de freamătul vieţii cotidiene tindem să le ignorăm. Zamfira e un loc de linişte, un rai al florilor, un loc în care sufletul se simte în largul lui. Alături de Maica Fevronia am descoperit aici povestea picturii atât de originale şi un pasaj tutlburător din viaţa uriaşului talent Nicolae Grigorescu Citește în continuare

Elefantul care a invins opt lei infometati

Din lucrarea încă nepublicată (ARTA DE A îNVINGE BOALA)

Mai multe carti de Cristi Serban aici

Dacă nu aş fi văzut cu ochii mei, aţi fi putut să-mi spuneţi că asta este o poveste pentru adormit copii. Înfometaţi şi la adăpostul nopţii, opt lei au atacat un elefant. Leii erau extrem de furioşi. Unul mai abil a sărit în cârca elefantului. Un altul muşca din părţile moi ale pachidermului….O luptă teribilă s-a iscat în miez de noapte. Furia contra masivităţii… Ferocitatea contra docilităţii… Puterea contra voinţei…

O luptă lungă şi obositoare. Unii oameni n-ar suferi să se aşeze pe ei opt insecte. Numai că elefantul nu avea pe el efemeride, ci opt lei uriaşi, înfometaţi şi cu ochii roşii scânteind, pândind iminenta prăbuşire a prăzii şi devorarea ei. Citește în continuare

Scrisoare catre fata din film (fragment din cartea Tinerii si ispitele xxx)

Draga mea,

De multe ori te-am visat! De multe ori poate m-ai visat şi tu! Există o teorie fantezistă conform căreia nu noi dorim unele lucruri, ci acele lucruri ne doresc pe noi. Poate înarmat cu acest gând mi-am permis să te caut pe ecranul televizorului, pe coperţi de revistă, pe CD-uri, DVD-uri sau pagini de Internet. Da! Şi mereu te-am găsit acolo! Înconjurată de bărbaţi, protagonistă, star, semizeiţă.  Ai fost mereu acolo pentru mine! Blondă, brunetă, roşcată, tânără, matură, albă, galbenă, mulatră, neagră, fardată strident, veselă şi ţipând poate de fericire, poate de durere! Aproape m-am îndrăgostit de tine! Veneai uneori şi nopţile şi îmi ţineai de urât! Atât că mi-era greu să-ţi reţin faţa, fizionomia. Nu ştiu cum de mă îndrăgosteam de tine, pe când tu fugeai ca vântul! Cu cât fugeai mai repede cu atât eram mai îndrăgostit!

Şi când nu te găseam în revistele pe care le-am pus pe foc de ruşinea rudelor, te căutam cu ochii minţii. Şi când nu te găseam pe CD-uri sau DVD-uri, fiindcă le-am pus pe foc de ruşinea duhovnicilor, te căutam cu ardoare în fetele îmbrăcate sumar pe stradă. Şi când nu te găseam pe pagini de Internet, pentru că am aflat că aceste pagini sunt înţesate de viruşi, te căutam în adâncuri de gând. Şi când nu te caut, tot te caut, fiindcă am aflat de la un mare sfânt că instinctul sexual este cel mai adânc înrădăcinat în om. Dar chiar dacă am luat pofta de la Adam şi Eva, după ce aceştia au călcat porunca şi au fost izgoniţi din Rai, oare de le ei nu avem de învăţat nimic? Ce a făcut Eva după ce a păcătuit? Ea nu şi-a dezgolit trupul, ci dimpotrivă s-a îmbrăcat…. Citește în continuare

Leul cel credincios (Nestemate duhovnicesti vol 1)

Poti comanda cartea ,,Nestemate duhovnicesti” aici

Întâlnind, pe malul Iordanului, un leu care era înţepat în laba unui picior, rană ce se infectase cumplit, avva Gherasim a fost rugat de fiară – care îi arăta, cu lacrimi, piciorul cu pricina – să-i dea ajutor. Gherasim i-a scos spinul, a curăţat rana şi a legat laba leului cu o pânză, după care l-a îndemnat să plece. Animalul a rămas însă lângă sfânt, ,,ca un adevărat ucenic”, însoţindu-l pretutindeni.

În scurt timp, leul s-a integrat în comunitate, fraţii îndatorându-l, în schimbul mâncării, cu slujbe, printre care şi aceea de a duce un măgar la apă. Odată, nefiind leul atent, nişte negustori arabi au luat măgarul. Animalul s-a întors la avva cu capul plecat. Crezând că leul a mâncat măgarul, Citește în continuare

Grupul Anatoly

O sa prezint pe episoade, grupurile si ansamblurile corale care au participat la proiectul TATAL NOSTRU. Rugaciunea Domneasca in 7 graiuri, proiect multimedia, care cuprinde o carte si un CD care reuneşte 10 ansambluri corale din Romania si un cor din Suedia. Astăzi grupul Anatoly. Vezi produsul multimedia aici

Grupul vocal Anatoly s-a constituit în anul 2000 la initiativa celor trei tineri care-l alcătuiesc, uniţi fiind de o singură pasiune, muzica.

Repertoriul grupului este variat şi cuprinde peste 300 de lucrări á capella şi cu acompaniament, preclasice, clasice şi romantice, religioase, prelucrări folclorice, colinde şi cântece de Crăciun cât şi lucrări din literatura Citește în continuare

Parintele Gherontie Puiu (Manastirea Caraiman)

(fragment din cartea ,,Intre rock si iubirea fara sfarsit”, mai multe carti de Cristi Serban aici, in curand ,,Viata Maicii Domnului”)

20 noiembrie 2003

Am vizitat împreună cu nişte cunoştinţe un alt colţ de rai, pe pământ. Mănăstirea Caraiman de sub crucea de la Buşteni. Doamne, câtă frumuseţe şi câtă sfinţenie! Aici s-a arătat Maica Domnului în bradul cu şase braţe, care acum este transformat în agheasmatar. Muncitorii au tăiat ramurile mai groase, ca să dea o formă coroanei bradului şi minune!!!… Pe cioturile rămase au apărut icoane ale Maicii Domnului cu Pruncul, nepictate de mână omenească, ci de mână îngerească…

Muntele îmi face bine. Mă simt bine la munte, fie şi pentru faptul că măcar matematic sunt mai aproape de cer, mai aproape de Dumnezeu. Citește în continuare

Viata Maicii Domnului (inceputul)

Fragment din CD ul audio care va însoţi cartea ,,Viaţa Maicii Domnului”, produs multimedia adresat copiilor şi adolescenţilor.

Distribuţia:

Maica Domnului si Sfânta Ana: Afrodita Androne (actor la Teatrul National Bucureşti)

Povestitor: Florin Nan (actor liber profesionist)

Copil: Marius Mihai Bujoreanu

Scenariu si ilustratia muzicală: Cristian ŞERBAN Citește în continuare

Tanarul care era invidios pe print

Mai multe povestiri duhovnicesti  aici

Un tânăr care locuia într-un sat nu departe de curtea unui împărat era invidios pe prinţ, un tânăr care era exact de vârsta lui, motivul fiind; viaţa de huzur a fiului de împărat. El auzea de la oamenii din sat sau chiar de la părinţii săi ce isprăvi a mai făcut micul prinţ la nu ştiu ce bal, ori la o partidă de călărie, ori prin bâlciuri sau târguri.

Tânărul de la ţară muncea cam toată săptămâna ajutându-şi părinţi la gospodărie şi se odihnea sâmbăta după amiaza şi duminica după amiaza. El ar fi vrut aşa, după mintea lui, ca în timpul acesta când nu muncea să aibă şi el activităţi ca ale prinţului. Dar nu putea avea acestea; odată, fiindcă era sărac şi a doua; fiindcă nici timp nu avea prea mult duminica dimineaţă, fiind dus de părinţii săi la Biserică. Citește în continuare

Printesa cu haine de aur (fragment)

Poti comanda CARTEA si CD CU POVESTEA (film artistic) aici

Prinţesa era de acum, mută de uimire, căci nu mai văzuse oameni ca aceştia în viaţa ei. Vorbind cu cei doi şi-a dat seama, că rar va mai putea găsi oameni cu o aşa mare dragoste de Dumnezeu. Începu să înţeleagă că zadarnic s-au străduit mulţi profesori aduşi de departe spre a-i preda ştiinţele, artele sau dansul, dacă nimeni nu-i spusese despre Hristos şi iubirea Sa de oameni. Căci de acum ea văzuse şi ştia că oamenilor pe care îi iubeşte, Hristos le face din colibe, palate aurite.

– Vreau să veniţi cu mine la palat! Parcă mă simt uşoară şi mai plăcută lui Dumnezeu când vă simt în preajmă.

– Nu putem veni fată dragă, spuse femeia. Noi deja am locuit în lume Citește în continuare

Minunea bucatii de lemn din Sfanta Cruce

(Nestemate duhovnicesti vol.1)
Poti comanda aici

 Un prieten al unui paralitic trebuia să facă un drum la Ierusalim. Aflând aceasta, paraliticul l-a rugat aşa:

– Dacă mergi acolo, negreşit să-mi iei o bucată din Sfânta Cruce, că am auzit că prin acesta s-au făcut mii şi mii de minunate vindecări…

– Sigur prietene, voi căuta să-ţi aduc, i-a spus tânărul, după care a plecat la drum.

Citește în continuare

O mana de malai (Nestemate duhovicesti vol.1)

Filmulete si postari noi si aici:

Filocalia pentru copii (1)

Orezul cel gustos 

Un tânăr de doar paisprezece ani, pe nume Veronel, citind Vieţile Sfinţilor s-a hotărât să postească şi el asemenea lui Antonie cel Mare. Aflând cât de multă sfinţenie l-a înconjurat pe Antonie după ce a postit îndelung, copilul şi-a pus în cap să nu mănânce decât orez fiert şi acela o singură dată pe zi.

Mama sa, care era foarte credincioasă, l-a înţeles o perioadă pe Veronel şi în fiecare zi îi oferea un castron cu orez şi nimic altceva. Veronel se trezea dimineaţa, lua anafură şi agheasmă şi toată ziua şi o petrecea rugându-se şi citind. Abia pe la ora trei după amiaza mânca din orezul gătit de mama sa.

Şi aproape a lună a trecut de când Veronel urma acest ritual şi slăbise şi se uscase ca frunza bătută de vânt, iar mama lui săturându-se să plângă în ascuns s-a dus la preot să îi dea un sfat Citește în continuare

Viata Maicii Domnului (in curand la Editura Cristimpuri)

CAPITOL 2

Copila minunată în Templul Sfânt

 Dumnezeieştii Părinţi Ioachim şi Ana făcuseră dinainte promisiunea că vor dărui şi afierosi copilul lor lui Dumnezeu, astfel că atunci când prunca împlini trei ani, făcură un drum de la Nazaret către Ierusalim, pentru a încredinţa copila minunată arhiereilor din Templul Sfânt.

S-a săvârşit astfel intrarea în Biserică a Preasfintei Fecioare, care şi-a petrecut prima parte a vieţii ei în Templu, în Sfânta Sfintelor, unde abia îngerii aveau curaj să intre. Aici a stat doisprezece ani, slujind mai-marilor templului, rugându-se şi primind hrană de la Sfinţii îngeri, aşa cum s-au învrednicit evreii odinioară să primească mană picată din Cer, pe când cereau hrană direct de la Dumnezeu.

Fecioara era iubitoare de învăţătură şi se ostenea cu citirea Sfintelor Scripturi, dar şi cu lucrul lânii, mătăsii şi inului, minunate lucruri ieşind din mâna ei, arătându-se în acea vreme, mai presus decât toate fecioarele de aceeaşi vârstă, atât cu înţelepciunea Citește în continuare

O mana de malai (Filmulet de animatie ortodox)

Doi hoţi fură aduşi la curtea regelui pentru a-şi primi pedeapsa după ce au fost prinşi asupra faptului. Unul furase o vită din şopronul unui om bogat, iar altul pătrunzând în casa unui om sărac, furase o traistă mică cu mălai. Cel care furase vita fu pedepsit să primească 20 de lovituri de bici, iar cel care furase mălaiul fu pedepsit să primească 100 de lovituri de bici. După ce-şi primiră fiecare loviturile, cel care furase vita se îndreptă spre casa lui, dar cel care furase mălaiul mai zăbovi, fiindcă el voia să intre la rege să afle de ce i s-a făcut nedreptate. Căci după mintea lui furând de o sută de ori mai puţin ca valoare decât celălalt, primise o pedeapsă de cinci ori mai mare.

Regele l-a primit cu îngăduinţă şi i-a spus.

– Da omule! Să ştii că aici la curte nu dau pedepsele după cum îmi vine mie, ci după dreptate.

– Păi ce dreptate este măria ta, că eu am Citește în continuare

Viata Maicii Domnului

Cel mai recent proiect al Editurii Cristimpuri, carte în curs de aparitie (www.edituracristimpuri.ro)

Produsul va fi însoţit de un CD cu acelaşi titlu (povestitor: actorul Mihai Coadă)

CAPITOL I

Zămislirea Preasfintei Fecioare

Demult, într-o mică aşezare din Ţara Sfântă, numită Nazaret, trăiau doi soţi, Ioachim şi Ana, care duceau o viaţă sfântă, curată şi bineplăcută lui Dumnezeu. Şi au trăit aceşti oameni vreme de cincizeci de ani în bună pace şi înţelegere, dar spre bătrâneţe începură a fi nemângâiaţi, fiindcă Dumnezeu nu i-a învrednicit să aibă măcar un copil.

Şi s-a dus dreptul Ioachim în pustie pentru a-şi plânge păcatele şi acolo a postit patruzeci de zile încheiate, ridicând rugăciuni către Dumnezeu pentru a dobândi un urmaş. Toţi din neamul lui Citește în continuare

Ce este viata?

Ce e oare viaţa? Am înţeles azi, căzând un pic pe gânduri, că viaţa este o continuă alergare. Ţinând cont că nu scapă nimeni de moartea cea trupească, ni se pare nouă, oamenilor, că alergarea este înainte, când, de fapt, toată alergarea noastră este înapoi. Să spunem că viaţa, boala şi moartea sunt trei surori. Boala şi moartea sunt două surori pe care omul îşi doreşte să le cunoască cât de târziu posibil. Doar viaţa Citește în continuare

20 de motive sa cumpar si sa citesc ,,Nestemate duhovnicesti” vol. 1


www.edituracristimpuri.ro

1. este scrisă într-un limbaj simplu şi plăcut, accesibil la orice vîrstă

2. este o carte rară între cele ortodoxe, prin conţinut şi format

3. prezentarea grafică este de excepţie, formatul full color este o etichetă a calităţii

4. partea de povestiri originale (autori Cristian şi Claudia Şerban) este alcătuită sub influenţa literaturii Sfinţilor Părinţi, de exemplu povestirile care deschid volumul sunt inspirate din ,,Capetele despre dragoste” ale Sf. Maxim Mărturisitorul

5. are povestiri care provin si din alte Citește în continuare

Cum invingi depresia (gandurile negre)

10 octombrie 2003

Nu scap de gândurile negre. M-am rugat însă la Dumnezeu să-mi dea o soluţie. Şi-mi pare că am găsit-o. Gândurile vin şi trec într-o forfotă inerentă ce ţine de pulsaţiile vieţii. S-au numărat până la unsprezece mii de gânduri care pot veni în mintea unui om în decursul unei singure zile. De unde vin gândurile, încotro se îndreaptă, de ce vin şi Citește în continuare

Pomul smerit si cheile sufletului

5 aprilie 2004 Am văzut un pom, care se apleca cu generozitate înspre stradă. Era aşa frumos, încât mulţi se opreau să-l admire, ba unii întindeau mâna să rupă flori… Este pomul cel smerit. Omul smerit este ca pomul de la marginea drumului, cu ramurile plecate de atâtea roade, din care se ospătează tot drumeţul. Omul mândru este Citește în continuare