Archive for Martie 2011

Minunile Sfintilor de la Aiud (Marturisitorii – fragment)

Camelia 33 ani:

În vara anului 2005 a trebuit să urmez o operaţie pentru îndepărtarea unor veruci (negi) de pe talpă şi de pe mâini. Procedura în sine este foarte invazivă şi dureroasă, deşi se face sub anestezie locală (se arde ţesutul afectat – veruca – dar şi în jurul ei o porţiune suplimentară, aşa-numita zonă de siguranţă), iar în cazul meu suprafaţa care a trebuit să fie electrocauterizată pe talpă a fost destul de extinsă (negii fiind foarte răspândiţi şi de profunzime), motiv pentru care a rezultat o rană care s-a cicatrizat în aproximativ două luni de zile. Durerile provocate de rană nu mi-au permis în cele două luni de cicatrizare să pot merge normal; a trebuit să mă sprijin mai mult pe partea exterioară a tălpii, iar rezultatul a fost afectarea articu­laţiei piciorului. Articulaţiile inflamate şi dureroase au necesitat aplicaţii de unguent antiinflamator timp îndelungat.

Negii au recidivat la scurt timp, în vara anului 2008 am sacrificat vacanţa pentru a suporta o nouă electro­cauterizare (diatermocoagulare) în talpă pe o suprafaţă de două ori mai mică decât cea anterioară. De data aceasta cicatrizarea a durat o lună. Între 2005 şi 2008 am folosit o serie de substanţe chimice speciale Citește în continuare

Anunțuri

Tanarul necuviincios (Nestemate duhovnicesti vol. 1)

Un tânăr credincios se mutase de puţină vreme într-o comună mare cu multe sate, astfel că în împrejurimi avea şapte biserici. El voia să meargă la Sfânta Liturghie acolo unde oamenii participau trup şi suflet şi unde credinţa lor era mai puternică. Şi nu ştiu cum să facă altfel, decât să se îmbrace în haine zdrenţuite, murdărindu-se pe faţă cu cărbune, cât să arate ca un cerşetor şi merse din biserică în biserică, chiar în timpul Sfintei Liturghii, ca să vadă unde este bine primit.
În prima biserică numai intrând, lumânăreasa l-a scos afară dându-i citate din Sfânta Scriptură despre ţinuta în Biserică, spunând că ea citeşte Epistolele Sfântului Apostol Pavel.
În a doua biserică intrând, toţi cei din jurul lui începură să nu mai fie atenţi la slujbă şi începură a discuta cum de el cu hainele acestea a îndrăznit să intre în biserică. Plecă el de acolo de bunăvoie şi intră în a treia.
Aici dacă văzu că nimeni nu se uită Citește în continuare

Cugetari Petre Tutea (XIII) exceptional!!!

121. M-a întrebat cineva odatã: Mã Petricã, tu cînd te asezi la masa de scris cum scrii? – Sînt emotionat de fila goalã. Prima mea grijã e sã nu fiu pîndit de demonul originalitãtii. Urmãresc sã nu fiu original si sã fiu cuviincios. – Esti inspirat? – Nu, nu stã niciodatã un zeu în coltul camerei mele cînd scriu eu. Sînt foarte nelinistit. Eu, care sînt crestin… Am douã nelinisti; sã nu se afle în expunerea mea nici o inadvertentã terminologicã si nici o impietate.

122. Nu mã intereseazã trecutul. De cîte ori mã întreabã cineva cînd m-am nãscut, spun cã într-unul din anii trecuti.

123. Treisprezece ani de închisoare… Aveam doar o hãinutã de puscãrias Citește în continuare

Parintele Arsenie Boca: Prin cuptorul smereniei

„Totuşi ne-am putea întreba: de ce îngăduie Dumnezeu aşa palme peste faţa dreptului? Răspundem că nu este altă cale de sfinţire şi că, înaintea lui Dumnezeu nici cerul nu este destul de curat (Iov, 15, 15); iar sfinţire fără smerenie nu este. Pe noi însă, cei păcătoşi şi grei la pricepere, Dumnezeu nu are cum ne aduce aminte de păcatele noastre, ştiute sau neştiute, ca să ni le cunoaştem şi să ni le mărturisim – de vreme ce nu luăm aminte la predica Bisericii – decât luând, cu atât mai vârtos, prăjina ocărilor. Dacă ne-am cunoaşte cât suntem de păcătoşi, ne-ar fi mult mai uşoară ispăşirea vinovăţiilor. Dar când nu ne cunoaştem vinovăţiile, ne înşelăm după părerea noastră cu dreptatea pe care n-o avem, şi necunoscându-ne nu răbdăm cele ce vin peste noi, cu rânduiala lui Dumnezeu. Drept aceea, când auzi pe cineva făcându-te tobă de ocări şi blesteme, nu te pripi cu mintea şi nu sări cu gura, răspunzându-i ce nu trebuie. Nu-l mai întreba pe el: de ce mă ocărăşti, ci întreabă-te pe tine oare de ce Citește în continuare

Dictionar de termeni teologici: Adevarul

Ceea ce reflectă realitatea factuală şi/sau spirituală. Unii gînditori consideră adevărul doar din perspectiva categoriilor intelectuale, considerîndu-1 afirmaţia a ceea ce este. De aceea, adevărul desemnează aserţiunile sau afirmaţiile factuale (factualitatea) corecte. De curînd, unii gînditori au început să sugereze că adevărul este subiectiv, relativ şi pluralist. Văzut din perspectivă teologică, adevărul îşi are temeiul în fiinţa şi voinţa Dumnezeului triunic. Prin urmare, tot ceea ce reflectă fiinţa şi voinţa lui Dumnezeu este adevăr. Mai mult, Iisus Hristos este Citește în continuare

Paula Seling: In tot ceea ce fac ma las in mainile lui Dumnezeu

În contextul Târgului de carte Libris Braşov 2011 am avut ocazia să stau de vorba circa 10-15 minute cu Paula Seling, discutând chestiuni care ţin de credinţă şi suflet. Paula a acceptat destul de greu acest dialog spunându-mi că ea nu obişnuieşte să vorbească pe aceste teme. Direcţia acestui ,,nu vorbesc în general pe aceste teme” trebuie înţeleasă nu ca un refuz în a mărturisi credinţa şi în a-L mărturisi pe Hristos, ci ca o normală sfială ori stânjeneală în a vorbi cuvinte mari despre Dumnezeu. Din ce am înţeles pentru ea este mai simplu şi mai eficient să facă fapte ale credinţei decât să vorbească ,,despre”. În concertele sale Paula Seling (e adevărat nu în toate, ci doar când există un context adecvat) mărturiseşte credinţa ei prin cântece duhovniceşti, pricesne, dar nu numai, piese de mare forţă şi sensibilitate. De notat că nu cântă piese de această factură decât după ce cere binecuvântare preotului duhovnic, lucru care ar trebui să-i îndemne pe mulţi creştini practicanţi – inclusiv pe mine – la reflecţie. Alt aspect demn de remarcat este că piesele de factură religioasă ale artistei pot fi descărcate gratuit de pe site-ul http://www.paulaseling.ro. Materialul oferit pentru download gratuit de Paula Seling conţine 15 cântări bisericeşti adunate sub titulatura ,,La umbra Crucii Tale” Citește în continuare

Adrian Cioroianu: Dragi intelectuali din ţara lui Moni & Oana…

La ora la care vă scriu aste rînduri sînt negru de supărare şi cătrănit de amoc! Obrajii-mi ard de ciudă, părul mi-e zbîrlit de nervi, iar ochii-mi fulgeră aprigele scîntei ale părerii de rău. Iată de ce: marţi, 8 martie a.c., taman de ziua internaţională a jumătate+ de planetă, am fost invitat la un Radio, cam pe la ora prînzului. Dar eu – regreta-mi-aş fiecare clipă de la catedră! – tocmai ţineam atunci un curs. I-am spus celei ce mă invita că nu pot ajunge; şi tot eu, aşa, în naivitatea mea şi neştiind cît aveam mai apoi să mă dau cu capul de pumni, am plusat: „Da’ despre ce-ar fi vorba?“. Iar amabila interlocutoare mi-a spus: „Aa, ceva aşa, mai de 8 martie. Începem cu Iri şi Moni şi terminăm cu Libia“. Şi, ca să vedeţi pînă la capăt cît de aiurit eram, imaginaţi-vă că am întrebat-o: „Păi, ce-are de-a face Iri cu Libia?“, iar vocea caldă şi demnă de la cel’alt capăt al firului mi-a zis, uşor uimită (dacă nu cumva chiar intrigată de habarnistica mea!): „Păi… v-am spus… 8 martie… doar există şi în Libia femei, nu?“ Citește în continuare