Archive for Decembrie 2010

Obiceiuri si superstitii de Anul nou

31 decembrie este ultima zi din anul calendaristic. Se  sărbătoreşte noaptea de Revelion şi, implicit, venirea Anului Nou. Denumirea de Revelion provine din limba franceză, termenul „Réveillon“ înseamnă „veghe“, aici cu sensul de ospăt la miezul nopţii şi simbolizează trecerea de la anul vechi la cel nou. Mai nou se sărbătoreşte cu petarde şi artificii, cu petrecere şi veselie la rude, prieteni şi cunoştinţe. Cele mai mari petreceri se organizează în stradă, dar sunt oameni care preferă să aştepte Anul Nou în cadrul familei, printre cei dragi.

 Obiceiuri şi tradiţii

 Ceremonialul de înnoire simbolică a timpului – în noaptea de 31 decembrie spre 1 ianuarie – este numit „Îngropatul Anului“, denumirea de Revelion aparţinând timpurilor moderne. În unele zone însă se păstrează încă anumite tradiţii cu jocuri, muzică, urături ce simbolizează teama, dezordinea şi haosul urmate, prin abundenţa ospeţelor şi petrecerilor de după miezul nopţii, de optimism, veselie, ordine şi echilibru. Periniţa, strigatul peste sat, bilanţ nocturn, în auzul tuturor, pentru ceea ce a fost bun sau rău în anul care se încheie şi colindele cetelor de feciori sunt obiceiuri la fel de importante. Nu pot lipsi de la sate stingerea luminilor în noaptea de Revelion – simbolizând întunericul şi haosul desăvârşit – dar şi aprinderea acestora, care semnifică naşterea, credinţa deschiderii cerului, arderea comorilor şi vorbitul animalelor, încercarea norocului, aflarea ursitei, întocmirea calendarului şi împăcarea pricinilor.

 Din păcate, la oraş tradiţiile nu se mai păstrează. Masa bogată, şampania rece şi programul de la televizor ori super cheful de Revelion au înlocuit încet datinile vechi de secole. Dar anul nou vine şi la oraş, întâmpinat de pocnitori şi focuri de artificii.

Si cateva superstitii, care normal nu au nimic in comun cu creştinismul, un fel de ,,glume” Citește în continuare

Anunțuri

Poveste de iarna si colinde actiune caritabila Tariceni – partea II

Copiii din Tariceni au reprezentat o frumoasa surpriza pentru mine…Romanul are material genetic exceptional si am gasit in acest sat aproape uitat de timp niste copii de o frumusete rara..Unde mai pui ca cei mici lucreaza alaturi de parintele ALEXANDRU si la frumusetea sufletului Citește în continuare

Poveste de iarna colinde si actiune caritabila – Tariceni 2010 – video

Colinde, voie buna, un speech Citește în continuare

Mari duhovnici, cele mai iubite carti ortodoxe 2010

Top realizat in baza numarului de vizualizari pe blogul

https://cristiserban.wordpress.com/

 Cei mai iubiţi părinţi duhovnici

1.Pr. Arsenie Boca

2.Pr. Gavriil Stoica

3.Pr. Gherontie Puiu

4.Pr. Cleopa Ilie

5. Pr. Arsenie Papacioc

 Cele mai dorite cărţi la Editura Cristimpuri

          www.edituracristimpuri.ro

1.Viaţa Maicii Domnului

2.Cuviosul Paisie Aghioritul şi Părintele Gavriil. Dialoguri in Duh

3. Nestemate duhovniceşti vol 1

4. Povestea primului colind

5. Tatăl nostru. Rugăciunea Domnească în 7 graiuri

 Cărţi ortodoxe (recenzii)

1.Nebunul (Savatie Baştovoi)

2. Minuni ale Sfântului Nectarie în România

3. De ce sunt Citește în continuare

Tinerii si pornografia (fragment din cartea Tinerii si ispitele XXX)

În lupta cu păcatul desfrânării trebuie să ţii cont de acestea:

 1. Un rol deosebit revine părinţilor care sunt obligaţi să discute cu copii lor inclusiv pe teme de sexualitate. Lipsa aceasta de dialog duce la frustrări, complexe şi necunoaşterea adecvată a problemelor ce derivă din instincte şi dorinţe incorect administrate. Dialogul este util chiar şi cu prietenii sau colegii. Este imposibil ca acolo unde există mai multe opinii toate să fie proaste şi defavorabile persoanei tale. Înveţi şi de la cei din jur, dar nu atât cât poţi învăţa de la un părinte care a trecut deja prin ceea ce treci tu.

 2. Conştientizarea faptului că raporturile sexuale nu sunt chiar aşa floare la ureche.  E bine să ştii că există foarte multe boli care se transmit pe cale sexuală şi să te informezi din timp cum se manifestă acestea şi cum te aperi de ele.

 3. Un control bun asupra părţii poftitoare din tine. Când partea poftitoare se lipeşte de cele înalte, cum spune Sfântul Grigorie Sinaitul, te poţi alipi cu dragoste de cele înalte, dar când eşti rob al celor de jos te poţi pierde cu totul şi nu mai poţi ţine pofta în frâu

 4. Conştientizarea faptului că faci un păcat, urmată de hotărârea de a nu-l mai săvârşi. Asta este partea cea mai grea, fiindcă păcatul orbeşte. Pentru a scăpa de această orbire este nevoie de asceză. Postul, rugăciunea şi împărtăşirea cu Sfintele Taine ridică ceaţa de pe ochii sufletului

 5. Paza minţii! Ridică ochii minţii şi spre cele curate şi vei descoperi bucurii de negrăit. Viaţa e prea frumoasă să o consumi într-un păcat în care te-ai lăsat târât de alţii.

 6. Sufletul trebuie să fie pregătit să lupte permanent cu dracul curviei. Un simplu miros poate chema omul la îmbuibarea pântecelui sau la cârciumă. Aşa se întâmplă şi cu ispitele de natură sexuală. Lovesc şi când te aştepţi mai puţin, darămite atunci când aţâţi mereu pofta în tine.

 7. Dacă ţi-ai ţine mintea ocupată cu rugăciunea, în suflet ar ajunge numai lucruri curate. Poţi ajunge cu ajutorul rugăciunii să priveşti desfrânatele cum le privea Mântuitorul, adică fără poftă, cu dragoste curată, cu îngăduinţă, cu detaşare, cu înţelegere părintească.

 8. Primirea gândurilor, imaginilor, a  fanteziilor cu trupuri goale Citește în continuare

Sfantul Stefan 27 decembrie

Peste 400.000 de români îşi sărbătoresc, luni, onomastica de sărbătoarea Sfântului Apostol, Întâiul Mucenic şi Arhidiacon Ştefan, în cea de a treia zi a Crăciunului.

Din cei 417.516 de români aniversaţi la sărbătoarea Sfântului Ştefan, 310.428 sunt bărbaţi, iar 107.088 sunt femei, informează Ministerul Administraţiei şi Internelor.

Statisticile arată că majoritatea românilor care îl au că patron spiritual pe Sfântul Ştefan, respectiv 262.848 de persoane, poartă numele de Ştefan, alţi 33.295 Istvan, iar 8.809 Fănel Citește în continuare

Sfantul Stefan: Doamne nu le socoti lor pacatul acesta!

S-a făcut odată întrebarea între iudei, saduchei, farisei şi elini despre Domnul nostru Iisus Hristos. Unii spuneau că este prooroc, alţii că este înşelător, iar alţii că e Fiul lui Dumnezeu. Atunci Ştefan a stat pe loc înalt şi a binevestit tuturor pe Domnul nostru Iisus Hristos, zicând: „Bărbaţi fraţi, pentru ce s-au înmulţit răutăţile voastre şi s-a tulburat tot Ierusalimul? Fericit este omul care nu s-a îndoit în Hristos. El este Cel ce a plecat cerurile şi S-a pogorât pentru păcatele noastre şi S-a născut din Sfânta şi curata Fecioara, cea aleasă înainte de întemeierea lumii. El a luat neputinţele noastre şi a purtat slăbiciunile noastre. Pe orbi i-a luminat, pe leproşi i-a curăţit, pe demoni i-a izgonit”. Când l-au auzit grăind aşa, l-au dus în sinedriu la arhierei, că nu puteau să stea împotriva înţelepciunii şi duhului cu care grăia.

Intrând înăuntru au adus nişte bărbaţi care au zis: „L-am auzit că a grăit cuvinte de hulă împotriva locului celui sfânt şi a Legii” şi alte cuvinte, aşa precum se scrie în Faptele Apostolilor. Şi când s-au uitat la el au văzut faţa lui ca faţa de înger. N-au mai putut răbda ruşinea biruinţei; l-au lovit cu pietre şi l-au omorât. Iar sfântul se ruga pentru ei zicând: „Doamne, nu le socoti lor Citește în continuare