Posts Tagged ‘pilde’

Sfantul Porfirie cuvinte de folos

Sa nu te indignezi, nici macar in tine, pentru nici o acuzatie nedreapta ce ti s-ar aduce. Este un lucru rau. Si raul incepe prin ganduri rele. Cand te amarasti si te indignezi, fie doar cu gandul, iti strici atmosfera duhovniceasca. Impiedici Sfantul Duh sa lucreze si ingadui diavolului sa mareasca raul. Tu trebuie sa te rogi totdeauna, sa iubesti si sa ierti, alungand de la tine orice gand rau.”
„Nu trebuie sa-ti duci lupta crestineasca cu predici si contestatii, ci cu o adevarata iubire ascunsa. Cand contestam, ceilalti reactioneaza. Cand ii iubim sunt miscati si-i castigam. Cand iubim, credem ca noi le oferim ceva celorlalti pe cand, in realitate, intai ne oferim noua insine. Iubirea cere sacrificii. Sa sacrificam cu umilinta ceva de-al nostru, care in realitate este al lui Dumnezeu.”
„Cand te trezesti noaptea Citește în continuare

Pilda despre mutarea muntilor

Povestesc bătrânii că unui pustnic Dumnezeu i’ar fi cerut, drept osteneală, să împingă în toate zilele vieţii lui o stâncă mare, aflată lângă bordeiul său. Şi mulţime de ani s’a nevoit însinguratul monah tot împingând la acea piatră, din răsărit şi până în apusul soarelui, dar stânca nici c’a mişcat’o vreun deget. Istovit fiind de la o vreme, potrivnicul diavol i’a adus numaidecât şi gândul zădărniciei ostenelilor sale. Deci s’a rugat atunci monahul, iar mai pe urmă L’a întrebat pe Dumnezeu unde a greşit de nu s’a mişcat din loc acea piatră?
Şi pentru ruga lui stăruitoare Citește în continuare

Sarantocul din tinda bisericii (Nestemate duhovnicesti vol1)

Un om sărac şi bătrân, fără rude şi fără casă avea permisiunea de la preot să doarmă noaptea în tinda bisericii. El se învelea cum putea cu o pătură ruptă şi murdară şi dormea acolo în frig, singurul avantaj fiind că nu s-ar fi udat dacă Dumnezeu ar fi dat ploaie. El nu deranja pe nimeni, nu vorbea şi nici nu cerşea, dar cu toate astea mai multe femei din zonă nu-l sufereau spunând că este murdar şi că cine ştie ce microbi poartă în hainele lui murdare. Găsiră aceste femei un pretext şi se duseră apoi la părinte să discute. Ele spuseră că nu pot dimineaţa să se apuce de curăţenie în tinda bisericii, fiindcă sărăntocul stă acolo întins şi slujitorul lui Dumnezeu le făcu pe plac şi îi spuse bătrânului să plece, fiindcă deranjează. Acesta a plecat fără să cârtească, iar femeile erau bucuroase că se făcuse în biserică ceea ce ele voiau Citește în continuare

Sfantul Iustin Popovici si ofiterul

Din viaţa Cuviosului Părinte Iustin Popovici petrecută în vremea Iugoslaviei comuniste, relatată în cartea “Cuviosul Iustin Popovici. Viaţa şi minunile”:

Odată părintele călătorea cu trenul, împreună cu câteva maici din mânăstirea sa. La o staţie a urcat un ofiţer cu nişte soldaţi şi le-a poruncit:
– Coborâţi din vagon, aici este rezervat pentru soldaţi!
– Nu coborâm. Şi noi suntem armată, şi noi am luptat, a răspuns părintele.
– Dar, tovarăşe… – a ameninţat ofiţerul
– Eu nu sunt tovarăşul tău, nu s-a lăsat părintele.
– Ce-ai spus?
– Ce-ai auzit.

Ofiţerul însă nu voia să se arate violent de faţă cu călugăriţele. Până la urmă s-a aşezat şi au început să discute. Părintele Iustin îi spunea:
– Sârbii ortodocşi sunt adevăraţii sârbi.
– Nu, tovarăşe, eu sunt sârb, dar nu sunt ortodox, a replicat ofiţerul Citește în continuare

Nestemate duhovnicesti vol1 (disponibila pe www.edituracristimpuri.ro)

Pe când Părinţii din Sfântul Munte coborau şi cumpărau câte ceva sau primeau binecuvântări de la alte mănăstiri – posmag sau legume -, cobora şi Bătrânul Efrem, noaptea în ascuns, şi îşi umplea traista cu cutii de conserve goale de prin gropi. Iar ziua urca şi el cu sacul încărcat în sihăstria lui, dând astfel celorlalţi impresia că duce alimente. Când ajungea la peşteră, punea cutiile de conserve înaintea uşii peşterii sale, ca vizitatorii să le vadă şi să-şi facă impresia că este mâncăcios, tocmai el care ţinea posturi lungi. Iar din multa nevoinţă şi din multa umezeală ce avea peştera, mai târziu a dat în tuberculoză. De aceea a fost nevoit ca singur să-şi zidească puţin mai departe de peşteră, într-un loc însorit, o colibă mică de piatră care abia îl încăpea. Acolo şi-a continuat acelaşi tipic: căra în ascuns cutii de conserve goale de prin gropi şi le lăsa înaintea uşii sale Citește în continuare

Cum sa cumperi dragostea tatalui cu 5 dolari

Cu voce timidă şi cu ochii plini de aşteptare, micuţul îl priveşte pe tatăl sau şi întreabă: 

  – Tăticule, cât câştigi pe oră? 

 Tatăl, preocupat şi cu un zâmbet sever, răspunde: 

  – Fiule, aceste lucruri nu te privesc pe tine. Nu mă mai deranja, te rog! 

  Copilul insistă: 

  – Dar, tăticule, spune-mi cât câştigi pe oră?! 

  Reacţia tatălui, la fel de severă, dar totuşi, că să fie lăsat în pace, răspunde: 

  – Cinci dolari. 

  Atunci copilul îl întreabă: 

  – Tata, poţi să-mi dai doi dolari, te rog? 

  La această întrebare, tatăl se supără şi cu multă bruscheţe îi spune: 

  – Acesta este motivul pentru care ai vrut să ştii cât câştig pe oră? Du-te în camera ta şi culca-te, că trebuia deja să dormi! Şi să nu mă mai deranjezi… băiat profitor!… 

  Un pic mai târziu, stând îngândurat în faţă televizorului, tatăl reflectă puţin la discuţia cu băiatul sau. Se simte puţin vinovat şi realizează că a fost prea dur cu el. Se gândeşte că poate cel mic are nevoie de bani să cumpere ceva de mare Citește în continuare

Cugetari crestine de Cristi Serban (Intre rock si iubirea fara sfarsit)

Mai multe cărti de Cristi Serban gasesti aici
Lacrima e semn al lucrării, semn al invocării puterilor cereşti spre ajutor imediat şi necondiţionat.

Lacrima pe care ai vărsat-o – pentru ca Dumnezeu să te ierte – nu pică niciodată pe pământ; ea urcă direct la cer.

A trăi într-o lume sumbră, Citește în continuare

Inima de mama (din volumul Nestemate duhovnicesti 1)

Poti comanda cartea cu cele 52 de istorioare duhovnicesti aici

Un băiat care trăia alături de mama şi tatăl său într-o căsuţă de la marginea pădurii, neavând copii prin preajmă cu care să se joace, învăţase aproape totul despre animale, fiindcă acestea i-au fost prietenii de joacă încă de când era micuţ. Animalele veneau de multe ori chiar până în curtea casei, şi băiatul le studia comportamentul şi mişcările, astfel că ştia care este animal rău şi care este bun; care este curajos şi care este fricos…şi tot aşa.

Animalul său preferat era lupul, fiindcă aşa ar fi vrut să fie şi el, ca un lup, adică neînfricat, puternic, impunător, stăpân peste toate…Nu-i plăceau în schimb căprioarele, fiindcă de multe ori a încercat să se apropie de ele ca să le mângâie botul jilav Citește în continuare

Raluca Toderel si povestile ei minunate

Vă recomand să cunoaşteţi un om care are ceva de spus pe linie editorială a cărţilor ortodoxe, dar şi în ceea ce priveşte scrisul, creaţiile de autor. Raluca a intrat fulminant în lumea cărţii ortodoxe ca editor şi corector de texte, contribuind la acurateţea mai multor lucrări, aplicand o gramatică ,,nemţească”, adică la sânge, scrierilor unor autori tineri…Eu personal ii datorez, corecturile şi micile adaosuri de la Între rock si iubirea fără sfârşit sau la Robiţi de fenomenul Da vinci…Actualmente Raluca este editor cu acte în regulă, contibuind la apariţia cărţilor sub semnătura KLAUS KENNETH…(ca o paranteză,  ştiu că acest Klaus este bălăcarit pe mai multe site uri de unele persoane, despre care din păcate nu am auzit că ar fi in stare sa conferentieze la acest nivel, cu săli pline)…Ea traduce cărţile germanului, iar în conferinţe este translator…Să recunoaştem că pentru cineva care de abia a depăşit 20 de ani acestea sunt adevărate performanţe. Eu vă invit să cunoaşteţi sensibilitatea de autor a Ralucăi, propunându-vă lectura unei poveşti din proiectul – care mie mi se pare minunat şi binevenit – Poveşti cu sfinţi pentru fiecare zi a anului, pe care sper că prietena noastră să-l ducă la bun sfârşit, astfel încât să vedem cartea tipărită.

Mai multe pe

http://domnitaralu.wordpress.com/

  1 septembrie ,,Un nou început!”

 Licurici, spălaţi dinţişorii, rugăciunea şi apoi fuga la culcărică!” a strigat mama din bucătărie, ocupată să spele ultimele vase rămase de la cină.
În prag a apărut Damian, cu periuţa de dinţi în mână şi cu o sprânceană ridicată, semn al unei mari probleme de neînţelegere:
– „Eu nu stiu ce vlei să zici. Adică spălalea, lugăciunea şi culcalea. Dal în pijămăluţe nu ne îmblăcăm? Sau plima oală vlei să ne culcăm? Cum să ne culcăm fălă pijămăluţe??”
– „Ştii că ai dreptate?” a întrebat mama râzând, în timp ce i-a pus o ştampilă de spumă băieţelului pe nas. „Copii, spălarea pe dinţişori, rugăciunea, îmbrăcarea în pijămăluţe şi fuga la culcuş! E bine acum, Dami?” Citește în continuare

Leul cel credincios (Nestemate duhovnicesti vol 1)

Poti comanda cartea ,,Nestemate duhovnicesti” aici

Întâlnind, pe malul Iordanului, un leu care era înţepat în laba unui picior, rană ce se infectase cumplit, avva Gherasim a fost rugat de fiară – care îi arăta, cu lacrimi, piciorul cu pricina – să-i dea ajutor. Gherasim i-a scos spinul, a curăţat rana şi a legat laba leului cu o pânză, după care l-a îndemnat să plece. Animalul a rămas însă lângă sfânt, ,,ca un adevărat ucenic”, însoţindu-l pretutindeni.

În scurt timp, leul s-a integrat în comunitate, fraţii îndatorându-l, în schimbul mâncării, cu slujbe, printre care şi aceea de a duce un măgar la apă. Odată, nefiind leul atent, nişte negustori arabi au luat măgarul. Animalul s-a întors la avva cu capul plecat. Crezând că leul a mâncat măgarul, Citește în continuare

Postul si neascultarea

Spuneau părinţii că ori de câte ori cineva călca cuvântul stareţului pătimea multe ispite. Căci el cerea ca toate să se facă cu binecuvântare.

Odată, doi fraţi s-au sfătuit să postească şi să se roage într-un beci, neştiuţi de nimeni. După o săptămâna au venit la egumen şi i-au zis:

– Părinte, va rugăm să ne spovediţi, că mâine vrem să ne împărtăşim.

– Da’ unde aţi fost până acum?

– Am postit şi ne-am rugat în beci.

– Cine v-a dat binecuvântare să faceţi aceasta?

– Dar pentru post şi rugăciune mai trebuie binecuvântare?

– Eu nu va mărturisesc Citește în continuare

Parintele Cleopa despre iubirea de arginti

E greu să crezi că omul e atât de tare ca să nu se lase biruit măcar o dată de pofta de a avea bani, de iubirea de arginţi. Mânăstirea Sihăstria un bastion vechi al iubirii de Dumnezeu, un adevărat Munte Athos al dreptei credinţe, a avut de-a lungul vremii vieţuitori cu viaţă sfântă ştiuţi şi neştiuţi, duhovnici renumiţi, stareţi cu viaţă sfântă şi mulţi împlinitori ai Legii. Mânăstirea Sihăstria a fost înalţată în anul 1655 cu hramul “Nasterea Maicii Domnului”. Anul 1734 este anul în care episcopul Ghedeon de Huşi construieşte o noua biserica pe locul celei vechi. Foarte aproape de manastirea Sihastria se afla Schitul Sihla si Pestera Sfintei Cuvioase Teodora.

La Sihăstria în secolul al-XX-lea au trăit părinţi luminaţi şi învăţători cu har de la Dumnezeu precum Ioanichie Moroi, Paisie Olaru sau Ilie Cleopa Citește în continuare

Tanarul care era invidios pe print

Mai multe povestiri duhovnicesti  aici

Un tânăr care locuia într-un sat nu departe de curtea unui împărat era invidios pe prinţ, un tânăr care era exact de vârsta lui, motivul fiind; viaţa de huzur a fiului de împărat. El auzea de la oamenii din sat sau chiar de la părinţii săi ce isprăvi a mai făcut micul prinţ la nu ştiu ce bal, ori la o partidă de călărie, ori prin bâlciuri sau târguri.

Tânărul de la ţară muncea cam toată săptămâna ajutându-şi părinţi la gospodărie şi se odihnea sâmbăta după amiaza şi duminica după amiaza. El ar fi vrut aşa, după mintea lui, ca în timpul acesta când nu muncea să aibă şi el activităţi ca ale prinţului. Dar nu putea avea acestea; odată, fiindcă era sărac şi a doua; fiindcă nici timp nu avea prea mult duminica dimineaţă, fiind dus de părinţii săi la Biserică. Citește în continuare