Inima de mama (din volumul Nestemate duhovnicesti 1)

Poti comanda cartea cu cele 52 de istorioare duhovnicesti aici

Un băiat care trăia alături de mama şi tatăl său într-o căsuţă de la marginea pădurii, neavând copii prin preajmă cu care să se joace, învăţase aproape totul despre animale, fiindcă acestea i-au fost prietenii de joacă încă de când era micuţ. Animalele veneau de multe ori chiar până în curtea casei, şi băiatul le studia comportamentul şi mişcările, astfel că ştia care este animal rău şi care este bun; care este curajos şi care este fricos…şi tot aşa.

Animalul său preferat era lupul, fiindcă aşa ar fi vrut să fie şi el, ca un lup, adică neînfricat, puternic, impunător, stăpân peste toate…Nu-i plăceau în schimb căprioarele, fiindcă de multe ori a încercat să se apropie de ele ca să le mângâie botul jilav sau să le atingă pielea catifelată, dar acestea mereu fugeau speriate afundându-se în pădure.

Şi se jucase băiatul nostru cu o mulţime de animale şi păsări, dar niciodată cu o căprioară şi de aceea avea un fel de ciudă pe aceste animale.

Într-o zi, mergând ca de obicei să se joace, auzi ceva ca un scâncet de copil. Se apropie de locul acela de unde venea sunetul şi descoperi că în gard se prinsese o vietate. Era un pui de căprioară care se prinsese cu picioarele de dindărăt în gardul de sârmă şi nu putea nicicum să scape din acea strânsoare. Copilul ajută puiul de căprioară să scape din acea adevărată capcană, dar nu-i dădu drumul în pădure. Ce gândi:

,,Niciodată nu m-am jucat cu o căprioară sau cu un pui de căprioară. Pe acest pui îl voi păstra aici, pe lângă casă şi mă voi juca cu el până învaţă să nu mai fie sperios. Trebuie şi el să înveţe să fie curajos, aşa ca celelalte animale, ca lupul de pildă…”

Zicând acestea luă puiul în braţe şi-l duse într-un şopron. După aceea închise uşa şi închise şi lacătul şopronului. Merse apoi la joaca lui spunându-şi că se va juca cu puiul de căprioară a doua zi, fiindcă acum era rănit şi nu voia să-i facă şi mai mult rău.

Trecu ziua şi se trezi băiatul nostru vesel şi cu chef de joacă şi o zbughi pe uşă afară, dorind să vadă ce s-a întâmplat peste noapte cu puiul de căprioară. Luă cu el şi un snop de paie, fiindcă uitase să-i dea să mănânce. Ajungând destul de aproape de şopron văzu dincolo de gard o căprioară. El se apropie de gard să o sperie, dar aceasta mai vârtos înainta şi băiatul se miră tare.

Văzu apoi cum căprioara se opinti pe picioarele din spate, făcu câţiva paşi înapoi, ţâşni apoi ca un arc şi dintr-o mişcare sări peste gard. Din trei salturi ajunse la uşa şopronului; aici se întoarse; lovi cu putere uşa o singură dată, încât lacătul sări cât colo; dădu cu botul uşa la o parte; îşi luă apoi puiul pe grumaz…şi din trei salturi fu iar în afara curţii, dispărând cu tot cu pui în pădure…

Uluit de cât de repede s-au întâmplat toate astea băiatul se duse mai aproape de şopron ca să se convingă că nu i s-a părut şi că într-adevăr puiul de căprioară nu mai era acolo. Rămase un pic pe gânduri, se aşeză pe o piatră şi îşi spuse:

,,De acum nu am să mai spun despre căprioare că sunt cele mai fricoase animale! Am văzut cu ochii mei cum căprioara nu a fugit de mine, ba chiar a avut curajul să sară gardul, să intre în curte. Curajul ăsta nici lupii nu-l au, că ei vin noaptea pe furiş!….. De acum nu am să mai spun despre lupi că sunt stăpânii şi neînfricaţii acestei păduri, fiindcă am văzut cât poate face curajul pe care ţi-l dă inima de mamă.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: