Archive for the ‘Mari duhovnici’ Category

Parintele Arsenie Boca; Marturia Pr Pantelimon

Parintele Arsenie BocaCrucea facuta de Parintele Arsenie Boca

Avea un talent de artist ieşit din comun. M-a pus o dată să întind braţul. S-a uitat şi apoi a făcut braţele Mântuitorului la fel ca braţul meu. Asta s-a întâmplat când a sculptat crucea pe care o am la mine în chilie. Nu era diferenţă între mâinile mele şi acelea de pe cruce. A reprodus exact ce a văzut, deşi s-a uitat la mine doar o clipă. Şi dacă vreţi să ştiţi Crucea aceasta s-a arătat cincisprezece ani pe cer şi aşa am cunoscut cum să o facem! Crucea asta e semnul că Dumnezeu a vorbit pământului nostru, poporului nostru. Când n-o să mai fiu eu o las Bisericii, ca să fie mărturia noastră pentru Judecata de Apoi. Această Cruce şi cu Racla Sfântului Ioan

Citește în continuare

Carte noua Parintele Arsenie Boca. Darul lui Dumnezeu catre poporul care striga

coperta ARSENIE 3 Cartea Editurii Cristimpuri, poate fi comandata AICI. Poate fi comandat si PACHETUL ARSENIE BOCA (3carti) Cuvantul IPS SERAFIM despre aceasta carte. Mă bucur de această noua carte despre Părintele Arsenie care apare la Editura Cristimpuri prin osteneala unui număr mare de credincioşi şi a tânărului teolog Cristian Şerban. În prima carte de mărturii ale Părintelui Pantelimon despre Părintele Arsenie, apărută în aceea la aceeaşi editură, spuneam că Părintele Arsenie este o personalitate unică în Istoria Bisericii Ortodoxe Române, care se bucură de cinstirea unui sfânt de o mulţime imensă de credincioşi înainte de a fi canonizat, cum nu s-a întâmplat cu nici un alt sfânt român.
El a fost supranumit de poporul credincios pe bună dreptate „Sfântul Citește în continuare

Parintele Iustin Parvu in stare grava

iustin parvuFostul staret al Mănăstirii Petru Vodă nu se simte prea bine după ce a fost operat la un spital din Cluj. In timpul interventiei chirurgicale s-au descoperit mai multe tumori inoperabile pe traseul gastric. Cancerul i-a cuprins mai multe organe. Prognosticul medicilor este unul rezervat.

Starea părintelui Iustin, care este internat de o săptămînă la un spital din Cluj, este gravă iar prognosticul medicilor este unul rezervat. Toate aceste informatii provin de la reprezentantii Mănăstirii Petru Vodă care nu au făcut public spitalul unde se află internat acesta, cel mai probabil pentru a nu fi asaltat de credinciosi. Initial s-a precizat că monahul ar fi fost internat la Spitalul Municipal Cluj, acolo unde a mai fost tratat acum trei ani pentru anumite afectiuni respiratorii. Managerul acestei unităti sanitare a infirmat acest lucru. „Părintele Iustin a fost internat la noi dar a fost externat si nu stiu unde Citește în continuare

Parintele Nicodim de la Crasna (fost staret)

Cuprins fiind de emoţie, respect, recunoştinţă şi veneraţie m-am tot gândit, preţ de mai multe zile cum să-mi pot exprima, cât mai bine, în câteva rânduri, aceste stări şi sentimente faţă de Preacuviosul Părinte Arhimandrit Nicodim Dimulescu acum, la împlinirea a şaptezeci şi şase de ani de viaţă pământească şi patruzeci şi cinci de ani de viaţă călugărească autentică în una şi aceeaşi mănăstire – Crasna, judeţul Prahova!…
Constat, cu oarecare strângere de inimă, că nu este uşor să faci un asemenea lucru mai ales pentru unul ca mine care îl cunosc de, relativ, puţină vreme adică de numai cinsprezece ani, acolo – la mănăstirea care de atunci, din cauza acestui stareţ al ei, a devenit lăcaşul meu de suflet şi de reculegere spirituală deosebită!…
Părintele Arhimandrit Nicodim Dimulescu se conturează şi se identifică Citește în continuare

Nicolae Steinhardt dupa Botez (Jurnalul fericirii)

1969
Şi acum, după botez, sunt murdar. Ţepuşul mai e în ochi, ghimpele în trup, îngerul satanei mă bate peste obraz (şi mi se plimbă psihosomatic în tot locul, ca vodă-n lobodă). Că am să scap de ispite s-a dovedit o amăgire trufaşă, toantă. Nesocotisem II Cor. 12, 7. Dar că Hristos e Citește în continuare

Un nou sfant in calendar

Cuviosul Irodion s-a nascut in 1821, in Bucuresti si a primit la botez numele de Ioan. La varsta de 20 de ani, a intrat ca frate in Manastirea Cernica. Primeste ingerescul chip al calugariei pe 3 decembrie 1846, sub numele de Irodion.

 In septembrie 1850 staretul sau, Calinic, este hirotonit episcop la Ramnicu Valcea. Cu acest prilej, Calinic ia cu sine, alaturi de alti vietuitori si pe Irodion. In anul 1854 il numeste staret al schitului Lainici. A pastorit cu mici intreruperi 41 de ani, intre anii 1854-1900.

 Cuviosul Irodion a trecut la cele vesnice pe 3 mai 1900.

 Cuviosul Irodion a fost vazator cu duhul

 A proorocit inainte de a trece la cele vesnice pustiirea manastirii Lainici. Prorocia sa a fost implinita in toamna anului 1916, cand trupele germane au transformat manastirea in grajd pentru cai. Abia in anul 1929 este readusa viata monahala prin purtarea de grija a arhimandritul Visarion Toia.

 Descoperirea moastelor si canonizarea Sfantului Irodion

 Dupa sapte ani de la trecerea sa la cele vesnice, parintele Iulian Drighicioiu, primeste binecuvantarea de la episcopie pentru deshumare. Astfel au descoperit ca trupul Cuviosului Irodion era neputrezit si izvorator de miresme (bine mirositor). A fost ingropat intr-un loc mult mai adanc, iar in 1929, prin descoperire dumnezeiasca, parintele Visarion Toia, staretul manastirii Lainici, le-a asezat intr-un loc de taina. Din acel moment nimeni nu a mai cunoscut locul in care se aflau osemintele Cuviosului Irodion.

 Pe 8 aprilie 2009, IPS Parinte Irineu, Mitropolit al Olteniei, a primit binecuvantarea Prefericitului Daniel sa gaseasca moastele Cuviosului Irodion. Sfantul s-a lasat redescoperit pe 10 aprilie, iar moastele sale au fost asezate intr-o racla de argint.

 Trecerea Cuviosului Irodion in randul sfintilor a fost aprobata de Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, in cadrul sedintei de lucru din 29 octombrie 2010. Sfantul Sinod a hotarat ca ziua sa de praznuire sa fie 3 mai, ziua trecerii sale la cele vesnice.

 Canonizarea Cuviosului Irodion a fost proclamata duminica, 1 mai 2011, la Manastirea Lainici.

 Cum se face trecerea in randul sfintilor

Actul prin care Biserica recunoaste, declara si aseaza pe credinciosii trecuti la cele vesnice, in randul sfintilor, poarta denumirea de canonizare. In primele secole, canonizarile erau facute de catre fiecare Biserica locala, care avea in fruntea ei un episcop. Proclamarea unui sfant era realizata atunci cand Dumnezeu isi descoperea lucrarea Sa prin aceste persoane care urmau a fi canonizate. Astfel, Biserica proclama sfintenia acolo unde Dumnezeu a binevoit s-o arate.

 Ca cineva sa ajunga sa fie trecut in randul sfintilor, nu e nevoie de un anumit numar de ani de la moartea sa si nici de un anumit numar de minuni.

 Pentru a fi feriti de necredinta, autoritatea bisericeasca a fixat cateva criterii dupa care cineva poate fi trecut in Sinaxar. Din conditiile de fond amintim:

 1. Ortodoxia neindoielnica a credintei celui ce urmeaza a fi canonizat, ortodoxie pastrata pana la moarte.

 2. Proslavirea lui de catre Dumnezeu, manifestata prin moarte martirica pentru credinta, prin puterea de a savarsi minuni si puterea de a apara eroic Biserica Ortodoxa.

 3. Raspandirea miresmei de sfintenie dupa moartea lui si confirmarea acesteia, prin cultul spontan acordat de poporul credincios.

 Pentru a se afirma unitatea Bisericii in privinta actelor de canonizare, s-au intocmit anumite randuieli care constau in acte formale de savarsit cu ocazia canonizarii solemne. Acestea sunt: instituirea unei comisii pentru cercetarea vietii persoanei ce urmeaza a fi trecuta in randul sfintilor, intocmirea unui raport in care se aduc argumentele pentru canonizare, aprobarea de catre Sfantul Sinod a raportului, pregatirea textelor liturgice (slujba Vecerniei, Utreniei, Acatistul) si icoana sfantului, intocmirea unui act sinodal de catre Sfantul Sinod (care cuprinde motivarea canonizarii, hotararea Sfantului Sinod de a trece persoana respectiva in randul sfintilor, instituirea cultului public bisericesc, general sau local, fixarea zilei de sarbatoare a sfantului, trecerea lui in calendarul bisericesc si a slujbei lui in cartile de ritual, si oranduirea ca anumite biserici sa aiba hramul sfantului respectiv).

 Ceremonia de proclamare a sfintilor

 In cazul descoperirii moastelor sfantului respectiv, acestea sunt unse cu Sfantul Mir si asezate intr-o racla. Cu o zi inainte de a fi proclamat sfant, se savarseste ultimul parastas pentru el, se canta acatistul si se face priveghere toata noaptea. Dupa oficierea Sfintei Liturghii din ziua proclamarii canonizarii, se citeste tomosul sinodal.

 Dupa citire, actul este semnat de toti membrii Sfantului Sinod. Se citeste viata sfantului canonizat si se poarta in procesiune moastele (acolo unde sunt) si icoana sfantului, in jurul bisericii. Dupa procesiune, racla, sau in lipsa, numai icoana sfantului, este asezata in biserica, la locul cuvenit.

 Dupa proclamarea canonizarii, este pubilicat actul sinodal de canonizare si este trimis catre toate Bisericile Ortodoxe Autocefale. Se tipareste viata sfantului, se inscrie sarbatoarea in calendar si in cartile de cult si se raspandeste icoana sfantului in popor.

 Adrian Cocosila

Cuviosul Paisie Aghioritul despre Parintele Tihon

De fiecare Crăciun, Stareţul își procura un hering, ca să aibă pește pentru toate cele 12 zile vesele până la Botez. Spinarea heringului n-o arunca, ci o agăţa de-o aţă și atunci când era vreun praznic împărătesc sau al Maicii Domnului și era dezlegare la pește, fierbea puţină apă într-o cutie de conservă, afunda spinarea de două-trei ori în apă, ca să ia puţin miros, după care punea puţin orez. Așa făcea dezlegare și se prihănea pe sine că mănâncă și supe de pește în pustie.
Spinarea aceea o agăţa iarăși în cui pentru altă dezlegare, până când se albea și atunci o arunca.
Când vedea pe oameni că se purtau faţă de el cu evlavie, se mâhnea și le spunea:
– Eu nu sunt pustnic, ci un pustnic mincinos.
Numai la sfârșitul său a primit să fie puţin îngrijit de oamenii ce îl iubeau în
mod deosebit, ca să-i nu-i mâhnească. Când îi dădea cineva mâncare de binecuvântare, o lua, dar după aceea o dădea la bătrâneii din Kapsala. Dacă-i trimeteau bani, îi dădea unui băcan evlavios ca să cumpere pâine și s-o împartă la Citește în continuare

Minunile Sfantului Calinic de la Cernica

Din racla lui asezata in biserica Manastirii Cernica, Sfantul Calinic iradiaza inca putere divina asupra credinciosilor ingenuncheati in fata moastelor lui. Nenumarate sunt dorintele implinite prin lacrimi si rugaciuni. Pelerini din tot locul vin la el cu nadejdea ca ii va duce de mana spre mila lui Dumnezeu

 E multa liniste la Cernica. Zgomotul si aburii intunecati ai orasului par a se opri la portile manastirii. Inconjurata de ape, de stuf si stejari imensi, vechi de 800 de ani, obstea calugarilor se retrage in sine, in coc >hilia tainica a chiliilor si a cotloanelor de rugaciune. Prezenta sfantului e vie printre monahi. Ascunsa sub arcadele de umbra ale copacilor, casa in care Sfantul Calinic s-a rugat si-a trait exista inca. Batranii monahi tresar si-si fac o cruce adanca atunci cand trec pe poteca din fata ei. Il vad aievea in pridvor pe batranul si bunul sfant, adancit in lecturi filocalice, ii simt mireasma de smirna lasata de straiele lui cernite. Batranii locului nu l-au invatat din carti sau din icoanele zugravite cu chipul lui. Il stiu din povestirile altor calugari batrani – trei randuri suprapuse de amintiri Citește în continuare

Pictura de la Biserica Draganescu

Pr. Arsenie Boca – pictura bisericii de la Draganescu from HarrDelos on Vimeo.

Pictura Citește în continuare

Rugaciunea Părintelui Arsenie Boca

Doamne Iisuse Hristoase,
ajută-mi ca astăzi toată ziua să am grijă să mă leapăd de mine însumi, că cine ştie din ce nimicuri mare vrajbă am să fac, şi astfel, ţinând la mine, Te pierd pe Tine.

Doamne Iisuse Hristoase
ajută-mi ca rugăciunea Prea Sfânt Numelui Tău să-mi lucreze în minte mai repede decât fulgerul pe cer, ca nici umbra gândurilor rele să nu mă întunece, că iată mint în tot ceasul.

Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi:
Că umblăm împiedicându-ne prin întunerec, patimile ne-au pus tină pe ochiul minţii, uitarea s-a întărit în noi ca un zid, împietrind inimile noastre şi toate împreună au făcut temniţa în care Te ţinem:
Bolnav, Flămând şi fără haină.
Şi aşa risipim în deşertăciuni zilele noastre,
umiliţi şi dosădiţi până la pământ Citește în continuare

Parintele Arsenie Boca: Prin cuptorul smereniei

„Totuşi ne-am putea întreba: de ce îngăduie Dumnezeu aşa palme peste faţa dreptului? Răspundem că nu este altă cale de sfinţire şi că, înaintea lui Dumnezeu nici cerul nu este destul de curat (Iov, 15, 15); iar sfinţire fără smerenie nu este. Pe noi însă, cei păcătoşi şi grei la pricepere, Dumnezeu nu are cum ne aduce aminte de păcatele noastre, ştiute sau neştiute, ca să ni le cunoaştem şi să ni le mărturisim – de vreme ce nu luăm aminte la predica Bisericii – decât luând, cu atât mai vârtos, prăjina ocărilor. Dacă ne-am cunoaşte cât suntem de păcătoşi, ne-ar fi mult mai uşoară ispăşirea vinovăţiilor. Dar când nu ne cunoaştem vinovăţiile, ne înşelăm după părerea noastră cu dreptatea pe care n-o avem, şi necunoscându-ne nu răbdăm cele ce vin peste noi, cu rânduiala lui Dumnezeu. Drept aceea, când auzi pe cineva făcându-te tobă de ocări şi blesteme, nu te pripi cu mintea şi nu sări cu gura, răspunzându-i ce nu trebuie. Nu-l mai întreba pe el: de ce mă ocărăşti, ci întreabă-te pe tine oare de ce Citește în continuare

Parintele Arsenie Boca: Incercarile

„Dumnezeu ne iartă uşor, însă noi, oamenii, fiind uşuratici cu firea şi scurţi la minte, trebuie să ne întărim în starea de pace cu Dumnezeu prin osteneală sau prin nevoinţă multă. Vinovăţia ne-o iartă Dumnezeu îndată după mărturisire. Cu obişnuinţa de a păcătui trebuie să ne luptăm noi, uneori, toată viaţa. Această vreme de amărăciune care ne învaţă minte ca să nu ne mai întoarcem la cele dintâi e chiar vremea de întărire a sănătăţii noastre sufleteşti. Aceasta ne învaţă cel mai bine calea lui Dumnezeu.

Să nu uităm că una e lupta şi suferinţa Citește în continuare

Viata Parintelui Arsenie Boca (scurta biografie)

1910: Se naşte la 29 septembrie, la Vaţa de Sus, jud. Hunedoara, Zian, fiul lui Iosif Boca şi al soţiei sale Cristina.
1929: La 10 mai, în curtea Liceului “Avram Iancu” din Brad, şeful de promoţie al absolvenţilor din acel an, Zian Boca, planta, în cadru festiv, un gorun ce avea să se numească, prin hotărîrea tuturor celor de faţă, “Gorunul lui Zian”. Cel ce se născuse în inima Ardealului, aproape de Ţebea, unde veghează “Gorunul lui Horea”, săvîrşea un gest simbolic, pe care abia astăzi îl putem cîntări în toată semnificaţia lui: nu departe de gorunul marelui mucenic al istoriei neamului nostru se sădea gorunul celui ce avea să fie, sub numele călugăresc de Arsenie (în gr.: “cel plin de bărbăţie”), marele mărturisitor harismatic al credinţei strămoşeşti şi marele înnoitor în duh al monahismului românesc.
1933: După absolvirea Institutului Teologic din Sibiu, Mitropolitul Nicolae Bălan îl trimite cu bursă la Academia de Arte Frumoase din Bucureşti, unde va urma şi studii de Medicină.
1935: Este hirotonit, pe 29 septembrie, diacon celib Citește în continuare

Parintele Arsenie Boca despre judecata milostiva

„De obicei, oamenii nu se întorc la Dumnezeu decât atunci când dau de primejdii, adică atunci când îi ajunge dreptatea dumnezeiască din urmă şi trebuie să dea seama de ce au făcut. Nu e rău să te întorci la Dumnezeu nici chiar atunci, în ceasul al unsprezecelea; însă ar fi cu mult mai bine sa vii, de bună voie, la rosturile tale veşnice şi nu tras de mânecă sau pălit cu prăjina din urmă. Dacă am fi noi mai simţiţi, am vedea că Dumnezeu, preamilostivul, ne îmbie cu iubire, încă din dimineaţa vieţii, Taina sfântă a pocăinţei, ca să nu ajungem către seara vieţii aşa de îmblătiţi de rele. Taina pocăinţei este judecata milostivă, ce o face Dumnezeu cu noi păcătoşii, când mergem noi de bună voie, şi ne mărturisim greşelile.
Preoţii poartă preoţia lui Hristos Citește în continuare

Parintele Arsenie Boca deschidea usi ferecate cand se ruga

Eu am avut un unchi, care in ‘48 era ofiter de Securitate la Brasov. Eram tanar si mergeam la Brasov unde mai ramaneam la el cate o saptamana, ca asa mai vedeam si eu lumea. Mergeam seara cu el prin oras, pe unde avea el treburi, ma mai lua si la serviciu si asa am aflat ceea ce va povestesc in continuare.

Securitatea l-a ridicat pe parintele Arsenie de la Sambata pentru ca se stia ca face minuni si vin puhoaie de oameni la el. In ‘44, de exemplu, a spus la slujba oamenilor sa-si aduca copiii de la Bucuresti acasa ca va veni un prapad, si la putin timp dupa aceea a fost cumplitul bombardament american. Le era groaza ca acum, in timpul comunismului, le va spune oamenilor cu aceeasi claritate care este realitatea. Si din cauza aceasta l-au luat la Securitate si l-au schingiuit mult, saracul de el. Mie mi-a spus lucrurile acestea unchiul meu. Problema era ca desi el nu se misca din fundul celulei, ci sta in genunchi si se ruga, in fiecare noapte la ora 12.00 se deschideau usile inchisorii. Celula era un loc imprejmuit, intr-o sala uriasa ca o hala Citește în continuare

Parintele Petroniu Tanase a trecut la Domnul

Protosinghelul Petroniu Tănase, egumenul Schitului românesc Podromu din Muntele Athos,  a trecut la Domnul, marţi, în jurul orei 16.

 Ieri, după slujba Vecerniei, la Catedrala Patriarhală, din binecuvantarea PF Daniel a fost săvârşită o slujbă de pomenire pentru părintele Petroniu.

 Protosinghelul Petroniu Tanase s-a născut în anul 1914, în comuna Fărcaşa (judeţul Neamţ). S-a călugarit şi format duhovniceşte în obştea Mănăstirii Neamţ şi a fost licentiat în Teologie, dar a urmat si studii de Matematică şi Filosofie. Dorul de desăvârşire i-a indrumat paşii spre Sfântul Munte Athos, unde se nevoieşte din anul 1978, facând parte din a doua generaţie de monahi trimisă de Patriarhia Româna spre a revigora monahismul din Schitul românesc Prodromu, singura obşte monahală din Athos.

 

 UNUL DINTRE ULTIMELE „INTERVIURI” Citește în continuare

Cugetarile Parintelui Vichentie Malau (Manastirea Secu 1887-1945)

Părintele Vichentie Mălău – unul din duhovnicii părintelui Cleopa Ilie – a scris cu mâna sfinției sale câteva cugetări de mare înțelepciune și sensibilitate ce stau si astăzi mărturie pe strănile din paraclisul „Adormirii Maicii Domnului!:

Omul rău e cu desăvârșire rău, când se preface că este bun!

O conștiință fără Dumnezeu e ca un tribunal fără judecător!

A nu te mânia niciodată e semn de mare înțelepciune!

Mânia este o scurtă nebunie!

Leneșul e frate cu cerșetorul!

Trândăvia e mama tuturor Citește în continuare

Parintele Cleopa: O minune cu icoana Mantuitorului

Am să vă spun o istorioară, ca să vedeti că taina Crucii s-a mai repetat uneori si în chip văzut. Iată ce s-a întâmplat.

Într-o casă oarecare bolea un biet crestin sărac si era aproape de moarte. Neavând cui să vândă casa, a lăsat-o cu chirie unui evreu pentru un timp, spunându-i:

– Uite, rămâi în casa mea, că eu acum mor si la urmă va rămâne la niste nepoti ai mei.

Când a murit crestinul acela, a rămas în casa aceea o icoană a Mântuitorului Iisus Hristos. Evreul acela, nefiind cu ură către crestini, a lăsat icoana pe perete si îsi vedea de treburile lui. Dar a venit într-o zi la dânsul alt evreu si i-a zis:

– Cum stai tu, măi, cu icoana în casă? Uite icoana lui Hristos!

Iar el a răspuns Citește în continuare

Parintele Galeriu

PETRE ŢUŢEA

Părintele Galeriu, când vorbeşte, te conectează la Dumnezeu. În comparaţie cu el, ceilelţi preoţi nu predică, silabisesc… Eram odată cu nişte tineri, nu mai stiu despre ce le vorbeam, şi unul sare şi îmi zice admirativ: DomnuleŢuţea, vorbiţi de parcă aţi fi Părintele Galeriu! Eu, care înclin să mă cred genial, era gata să mă supăr… Pe urmă, gândindu-mă mai bine, m-am simţi onorat!

VIRGIL CÂNDEA

Ca om de carte şi profesor de teologie, Părintele Galeriu a desfăşurat o bogată activitate ştiinţifică şi de cercetare, publicând studii, articole, cărţi, note, recenzii, însemnări, predici. Lucrările sale sunt temeinic elaborate., bogat documentate, interesante şi utile pentru teologie şi actualitate, iar stilul lor este inconfundabil. Dar, pe lângă preot şi profesor, Părintele Galeriu a fost un om de rară şi aleasă Citește în continuare

Mari duhovnici, cele mai iubite carti ortodoxe 2010

Top realizat in baza numarului de vizualizari pe blogul

https://cristiserban.wordpress.com/

 Cei mai iubiţi părinţi duhovnici

1.Pr. Arsenie Boca

2.Pr. Gavriil Stoica

3.Pr. Gherontie Puiu

4.Pr. Cleopa Ilie

5. Pr. Arsenie Papacioc

 Cele mai dorite cărţi la Editura Cristimpuri

          www.edituracristimpuri.ro

1.Viaţa Maicii Domnului

2.Cuviosul Paisie Aghioritul şi Părintele Gavriil. Dialoguri in Duh

3. Nestemate duhovniceşti vol 1

4. Povestea primului colind

5. Tatăl nostru. Rugăciunea Domnească în 7 graiuri

 Cărţi ortodoxe (recenzii)

1.Nebunul (Savatie Baştovoi)

2. Minuni ale Sfântului Nectarie în România

3. De ce sunt Citește în continuare

Intalnirea mea cu Parintele Teofil Paraian (marturie)

Vineri, 29 octombrie, s-a împlinit un an de la trecerea la Domnul a părintelui arhimandrit Teofil Paraian, duhovnicul Mânăstirii Brancoveanu de la Sambata de Sus. A trecut la cele veşnice la varsta de 80 de ani, in noaptea de miercuri spre joi, 29 octombrie 2009. Obişnuia să spună: ,,Eu sunt sigur că merg in Rai. Cineva poate să spună că sunt mândru. Dar nu pentru faptele mele cred că merg in Rai, ci pentru bunătatea lui Dumnezeu. Nu se poate să fi facut Dumnezeu Raiul ca să-l ţină gol. Trebuie să ne potrivim cu Raiul, să ne placă în Rai şi să ne silim să-l câştigăm, si-l vom câştiga. Căci Dumnezeu este Dumnezeul milei si al îndurărilor. La slujbe auzim mereu ca Dumnezeu bun si iubitor de oameni este. Păi, de ce să nu credem că e bun şi iubitor, şi de ce să mă îndoiesc că mă va milui şi mântui şi pe mine?”

Părintele era nevăzător, dar avea harul extraordinar de a vedea cu ochii sufletului la propriu. Sunt mărturii cum că slujea în Altar la Sfânta Liturghie fără să aibă nevoie de ajutor. De asemenea părintele avea darul special de a vedea Citește în continuare

Parintele Gavriil vegheaza si acum asupra Manastirii Zamfira

DN1 A între Ploieşti şi Văleni, adică pe Drumul Vinului, la 15 kilometri de Ploieşti se află Sfânta Mănăstire Zamfira, o bijuterie între locurile de popas duhovnicesc, dar şi un aşezământ care poartă amprenta unei arte arhitecturale de excepţie sau a picturii realizate aici de Nicolae Grigorescu. Multi credincioşi cred ca trebuie să te duci la Muntele Athos sau in Ţara Sfântă pentru a vedea frumusetile lui Dumnezeu.  Mânăstirea prahoveană Zamfira infirmă aceste lucruri prin aceea că dezvăluie frumuseţea locurilor de lângă noi, locuri pe care adeseori prinşi de freamătul vieţii cotidiene tindem să le ignorăm. Zamfira e un loc de linişte, un rai al florilor, un loc în care sufletul se simte în largul lui. Alături de Maica Fevronia am descoperit aici povestea picturii atât de originale şi un pasaj tutlburător din viaţa uriaşului talent Nicolae Grigorescu Citește în continuare

Nicolae Steinhardt – Jurnalul Fericirii (fragment despre pacat)

Poţi să nu păcătuieşti de frică. E o treaptă inferioară, bună şi ea.

Ori din dragoste: cum o fac sfinţii şi caracterele superioare. Dar şi de ruşine. O teribilă ruşine, asemănătoare cu a fi făcut un lucru necuviincios în faţa unei persoane delicate, a fi trântit o vorbă urâtă în faţa unei femei bătrâne, a fi înşelat un om care se încrede în tine. După ce l-ai cunoscut pe Hristos îţi vine greu să păcătuieşti, ţi-e teribil de ruşine.

 Într-un anume sens, păcatul cu gândul e şi mai abject decât cel cu fapta, pentru că — nevăzut — îl însoţeşte necesarmente făţărnicia, impostura. Eşti în privilegiata situaţie a escrocului faţă de spărgător, careşi riscă, el, viaţa; a hoţului din casă (de care nu te poţi feri) faţă de tâlharul la drumul mare, cu tot pitorescul său alai: calul, pistoalele la brâu, căciula pe-o ureche.

Cu fiecare faptă rea batem Citește în continuare

Parintele Cleopa despre grija pentru suflet

Fragment din ,,Ne vorbeste Parintele Cleopa vol. 16″

Vezi ce fac doctorii prin spitale când au cazuri grave cu un bolnav sau au de făcut operaţii grele? Se adună în comisii mai mulţi şi se sfătuiesc cu mare grijă pentru a salva viaţa trupească a oamenilor bolnavi. Au cât mai mult ar trebui să ne adunăm şi să ne sfătuim noi, care avem mare răspundere nu de cei bolnavi trupeşte, ci de sufletele cele rănite de moarte şi bolnave? Şi dacă pentru sănătatea trupului este nevoie de atâta grijă şi sfătuire, oare câtă grijă şi sfătuire nu ne trebuie nouă pentru a ne îngriji Citește în continuare

Parintele Arsenie Boca – 100 de ani de la nastere

In foto: Chilia Parintelui de la Sambata de Sus

Părintele Arsenie Boca s-a născut la 29 septembrie 1910 din părinţi creştini ortodocşi, Iosif şi Creştina, în satul Vaţa de Sus din Ţara Zarandului, în partea de sud a Munţilor Apuseni, sat ce aparţine comunei Vaţa de Jos.

Aceştia au dat fiului lor numele de Zian Vălean. Zian, un nume rar, vine probabil de la Sânzian, ziua naşterii Sfântului Ioan Botezătorul, sărbătorită la 24 iunie.

Iosif Boca, născut la Brad pe 24 februarie 1881, din părinţii Petru şi Teodora Boca, exercita meseria de pantofar. Creştina, născută la Vaţa de Sus pe 30 octombrie 1892, din părinţii Gligor Popa Citește în continuare

Parintele Nicolae Tanase – Hristos si idolii secolulului XXI

„Hristos sau idolii secolului al XXI-lea. Tinerii la răscruce“ (Editura Agaton) este o carte de o oralitate specială dintr-un registru deloc mimetic, ci mai de grabă viu, original şi intens duhovnicesc. Cititorul de proză şi „lirisme“ într-un exerciţiu nihilist ar putea spune că nu poţi găsi cine ştie ce într-o carte scrisă ca summum şi rezultat al unor conferinţe susţinute prin ţară de un cleric. Surpriza de a găsi o forţă a cuvântului de-a dreptul prometeică în această colecţie de conferinţe este cu atât mai placută, cu cât nimic nu este spus sau scris întâmplător. Sfântul Duh pare că grăieşte prin vocea părintelui Nicolae Tănase, în cuvinte simple, dar totuşi de o greutate duhovnicească incontestabilă şi irepresibilă.

„Hristos sau idolii secolului al XXI-lea“ este o lucrare vie în primul rând pentru că apără viaţa. Într-o pildă din istorioarele duhovniceşti, hrană spirituală pentru cei de vârsta abecedarului, se spune despre un tânăr care a îndrăznit să facă o scară până la Dumnezeu, ajungând pe această scară direct în Rai. Dumnezeu, privind la dânsul, Citește în continuare

Parintele Cleopa despre iubirea de arginti

E greu să crezi că omul e atât de tare ca să nu se lase biruit măcar o dată de pofta de a avea bani, de iubirea de arginţi. Mânăstirea Sihăstria un bastion vechi al iubirii de Dumnezeu, un adevărat Munte Athos al dreptei credinţe, a avut de-a lungul vremii vieţuitori cu viaţă sfântă ştiuţi şi neştiuţi, duhovnici renumiţi, stareţi cu viaţă sfântă şi mulţi împlinitori ai Legii. Mânăstirea Sihăstria a fost înalţată în anul 1655 cu hramul “Nasterea Maicii Domnului”. Anul 1734 este anul în care episcopul Ghedeon de Huşi construieşte o noua biserica pe locul celei vechi. Foarte aproape de manastirea Sihastria se afla Schitul Sihla si Pestera Sfintei Cuvioase Teodora.

La Sihăstria în secolul al-XX-lea au trăit părinţi luminaţi şi învăţători cu har de la Dumnezeu precum Ioanichie Moroi, Paisie Olaru sau Ilie Cleopa Citește în continuare

Parintele Nicodim Mandita

,,Aiasta-i treabă mântuitoare!”

Viaţa părintelui Nicodim Mândiţă este un reper pentru oricine râvneşte să urmeze calea cea bună, calea împărătească . Lucrarea duhovnicească a părintelui moldovean, iscusit apărător al Ortodoxiei, duhovnic la mânăstirile Agapia şi Văratec, reprezintă un model solid pentru toţi cei care doresc să-şi dedice viaţa lui Hristos. Părintele trăia în duh, respira, mânca, vorbea, scria în duh. Grija deosebită în a urma pilda semănătorului, în a împărţi cuvântul de învăţătură către cât mai mulţi credincioşi a fost zeci de ani principala sa  preocupare. Nicodim Mândiţă a iubit cărţile, dar şi cărţile l-au iubit pe el, căci olarul dacă nu are lutul bun nu face vase alese. La fel şi creaţiile sale având în ele sămânţa harului lui Hristos, au îmbrăcat omul nu numai cu darul cunoştinţei şi al luminii din cuvânt, ci au îmbrăcat inimile multora cu plante-ornament purtând mirosul fin al înduhovnicirii.

            Îngrijorat de soarta unor cărţi pe care le-a încredinţat unui librar din Piatra Neamţ, părintele a făcut un drum spre a colecta şi banii ce i se cuveneau din vânzarile de carte. Nu cumva să credem că părintele Nicodim era iubitor de arginţi! Ba dimpotrivă. Precupeţea fiecare bănuţ spre a scoate noi ediţii la cărţile sale întăritoare pentru suflet, asemănându-se astfel doctorilor fără de Citește în continuare

Parintele Gherontie Puiu (Manastirea Caraiman)

(fragment din cartea ,,Intre rock si iubirea fara sfarsit”, mai multe carti de Cristi Serban aici, in curand ,,Viata Maicii Domnului”)

20 noiembrie 2003

Am vizitat împreună cu nişte cunoştinţe un alt colţ de rai, pe pământ. Mănăstirea Caraiman de sub crucea de la Buşteni. Doamne, câtă frumuseţe şi câtă sfinţenie! Aici s-a arătat Maica Domnului în bradul cu şase braţe, care acum este transformat în agheasmatar. Muncitorii au tăiat ramurile mai groase, ca să dea o formă coroanei bradului şi minune!!!… Pe cioturile rămase au apărut icoane ale Maicii Domnului cu Pruncul, nepictate de mână omenească, ci de mână îngerească…

Muntele îmi face bine. Mă simt bine la munte, fie şi pentru faptul că măcar matematic sunt mai aproape de cer, mai aproape de Dumnezeu. Citește în continuare

Parintele Arsenie despre semnele vremurilor de pe urma

,,Îmi pare rău că voi sunteţi slăbiţi în credinţă. Veţi cădea din cauza fricii. Frica-i de la diavol; nu va fie frică pentru a va salva sufletele. Vor veni vremuri foarte grele, dar toate sunt îngăduite de Dumnezeu, care este tovarăşul de drum al fiecăruia, de la naştere până la moarte. Vor cădea şi cei aleşi, îmi pare rău că sunteţi cei de pe urmă. Vă vor cerne. Vă vor pune impozite, taxe şi îngrădiri. Vă vor lua totul” 

„Conducerii de astăzi Citește în continuare