Raluca Toderel si povestile ei minunate

Vă recomand să cunoaşteţi un om care are ceva de spus pe linie editorială a cărţilor ortodoxe, dar şi în ceea ce priveşte scrisul, creaţiile de autor. Raluca a intrat fulminant în lumea cărţii ortodoxe ca editor şi corector de texte, contribuind la acurateţea mai multor lucrări, aplicand o gramatică ,,nemţească”, adică la sânge, scrierilor unor autori tineri…Eu personal ii datorez, corecturile şi micile adaosuri de la Între rock si iubirea fără sfârşit sau la Robiţi de fenomenul Da vinci…Actualmente Raluca este editor cu acte în regulă, contibuind la apariţia cărţilor sub semnătura KLAUS KENNETH…(ca o paranteză,  ştiu că acest Klaus este bălăcarit pe mai multe site uri de unele persoane, despre care din păcate nu am auzit că ar fi in stare sa conferentieze la acest nivel, cu săli pline)…Ea traduce cărţile germanului, iar în conferinţe este translator…Să recunoaştem că pentru cineva care de abia a depăşit 20 de ani acestea sunt adevărate performanţe. Eu vă invit să cunoaşteţi sensibilitatea de autor a Ralucăi, propunându-vă lectura unei poveşti din proiectul – care mie mi se pare minunat şi binevenit – Poveşti cu sfinţi pentru fiecare zi a anului, pe care sper că prietena noastră să-l ducă la bun sfârşit, astfel încât să vedem cartea tipărită.

Mai multe pe

http://domnitaralu.wordpress.com/

  1 septembrie ,,Un nou început!”

 Licurici, spălaţi dinţişorii, rugăciunea şi apoi fuga la culcărică!” a strigat mama din bucătărie, ocupată să spele ultimele vase rămase de la cină.
În prag a apărut Damian, cu periuţa de dinţi în mână şi cu o sprânceană ridicată, semn al unei mari probleme de neînţelegere:
– „Eu nu stiu ce vlei să zici. Adică spălalea, lugăciunea şi culcalea. Dal în pijămăluţe nu ne îmblăcăm? Sau plima oală vlei să ne culcăm? Cum să ne culcăm fălă pijămăluţe??”
– „Ştii că ai dreptate?” a întrebat mama râzând, în timp ce i-a pus o ştampilă de spumă băieţelului pe nas. „Copii, spălarea pe dinţişori, rugăciunea, îmbrăcarea în pijămăluţe şi fuga la culcuş! E bine acum, Dami?”
– „Foalte bine” a spus băieţelul, plecând legănat cu periuţa între dinţi spre baie.
După cinci minute, mama intră în cameră să vadă ce fac copilaşii. Da, sunt în pat, dar Ecaterina e bosumflată.
– „Ce e cu tine, Ecaterina? De ce faci botic?”
– „Eu nu vreau să dorm. Uite că e lumină afară. De ce să ne culcăm devreme ca găinile”.
– „Chiar aşa!” a completat Ana, nu prea convinsă.
– „Lăsaţi voi găinile, că ele nu trebuie să se pregătească de şcoală”.
– „Nici eu nu tlebuie” a completat Dami, gata-gata să se dea jos din pat şi să fugă la maşinuţe.
– „Unde alergi, cavalerule? Aşa o ajuţi tu pe mami?”
-„Dar mami, şcoala şi grădiniţia nu încep mâine. Mai e un pic până încep!” a obiectat Ecaterina.
– „Da, mai e, dar noi trebuie să ne pregătim. Trebuie să mergem să cumpărăm ghiozdan, haine frumoase, caiete. În plus, m-am gândit că de azi vă luaţi şi voi nişte angajamente, dacă tot a început un an nou…” a spus mami, aşezându-se pe marginea patului.
– „Ce sunt alea angagamente?” a întrebat Dami contrariat.
– „Mami, nu ne păcăleşti tu pe noi. Anul începe după Crăciun, nu după vară” a spus, cu încredere mare Ecaterina.
– „Dami, angagamentele, adică angajamentele, sunt nişte hotărâri bune pe care le iei la început de an. Ştii, cum ar fi să îţi propui să nu o mai superi pe mami şi să îţi strângi mereu jucăriile”.
– „Cled că mie nu îmi plac angagamentele”.
– „Cum e, mami, cu începutul de an?” a întrerupt Ana discuţia.
– „Copilaşi, anul nou, aşa cum scrie în calendar, începe în ianuarie. Dar mai există un an, cel care ţine de biserică. Anul acesta a început azi. În ianuarie, oamenii îşi iau angajamente să fie mai harnici, mai ordonaţi sau să se plimbe, să vadă locuri noi. Când începe anul celălalt, al Bisericii, oamenii îşi propun să fie mai cuminţi, mai buni, să se roage mai mult”.
– „Dar de ce începe anul Bisericii azi”?
– „Se spune „an bisericesc”, Ana. El începe azi pentru că Mântuitorul Iisus a citit pentru prima oară un text în biserica lor de atunci la această dată. A fost pentru El un început şi atunci oamenii au hotărât să înceapă şi ei anul la 1 septembrie. Ştii doar că fiecare om îşi doreşte să semene cât mai mult cu Dumnezeu. De aceea Îl şi imită”.
-„Ahaaa. Da, e frumos să semeni cu Dumnezeu. Am văzut în icoane ce frumoşi sunt sfinţii, ce frumoasă e Măicuţa Domnului. Înţeleg de ce oamenii vor să semene cu ei…”.
– „Ce mai hotărăsc oamenii să facă în această zi?”
– „Păi, Ana, tu cum ai dori să se poarte oamenii cu tine?”
– „Eu îmi doresc să am mulţi prieteni cu care să mă joc. Şi cu care să desenez şi să ne uităm la televizor”.
– „Aşa… Dar, spuneţi-mi voi, vouă vă place când cineva se poartă urât cu voi? Când strigă sau se supără?”
– „Sigul că nu” a spus Dami.
– „Atunci să vă gândiţi că nici lor nu le place dacă faceţi voi aşa. Ecaterina va merge curând la şcoală, iar Ana la grădiniţă. Ele vor avea atunci mulţi colegi şi vor vedea că e frumos să fii prieten cu toţi, să te joci cu toţi”.
– „Eu nu melg nicăieli, dal ştiu şi eu că e flumos să ai plieteni. Că doal îl am pe Casian”.
– „Exact, Dami. Dar cândva vei cunoaşte mult mai mulţi copii. Şi dacă ei se vor purta frumos cu tine, vei fi bucuros. Dar la fel vor şi ei bucuroşi dacă tu te vei purta frumos cu ei”.
– „Mi se pare corect” a spus, plină de înţelepciune, Ecaterina.
– „Cam aşa ceva îşi propun oamenii astăzi. Să fie buni cu toată lumea şi să aibă mulţi prieteni. Aşa angajamente îşi iau”.
– „Să ştii, mami, că aşa un angagament îmi iau şi eu. Dacă tu zici că azi e an nou, eu te cled. Şi îţi spun la mulţi ani. Şi să mă clezi şi tu că o să fiu bun cu copiii, ca să am plieteni”.
– „Te cred, Dami. Fetelor, voi ce vreţi să faceţi mai bun în noul an?”
– „Eu o să dau şi la ceilalţi copii de la şcoală din bomboane. Dacă îmi vei da, promit să împart cu ei, că vreau şi eu să fiu prietenă cu toată lumea” a răspuns Ecaterina, bucuroasă.
– „Eu promit să nu fiu egoistă şi să las la grădiniţă să se joace copiii şi cu jucărelele mele, ca să nu ne certăm. Ştiu că Ecaterina se mai certa câteodată pe jucării. Eu nu vreau lucrul ăsta” a completat Ana.
– „Să ştiţi că dacă vă purtaţi frumos cu copiii, când vă rugaţi seara înainte de culcare, Măicuţa din icoană vă zâmbeşte, chiar dacă voi nu vedeţi. Vreţi să faceţi asta ca să zâmbească Maicuţa?”
Răspunsul a fost unanim:
– „Daaaaaaaaaaaaaaaaa!!!”.
– „Ei, dacă eu am aşa copii cuminţi care îşi iau angajamente, trebuie să îmi iau şi eu unul. Aşa că hotărăsc ca în acest nou an să vă spun în fiecare seară câte-o poveste. Vă place angajamentul meu?”
– „Da, da, daaaa! E cel mai bun angagament, să ştii! A spus cu ochi strălucitori Damian.
– „Îţi va zâmbi şi ţie Măicuţa?”
– „Nu ştiu. Poate că da. Dar eu oricum mă bucur că îmi zâmbiţi voi!”.
– „Frăţiori, la culcare! Hai să fim cuminţi, mai ales în ziua asta de început. Mami, stinge tu lumina, te rog!” a spus Ecaterina, vrând să arate tuturor că ea e mare şi cuminte. Iar ceilalţi doi licurici s-au aşezat în genunchi, arătând surioarei lor că nu e bine să uite de rugăciune tocmai acum, când şi-au luat cu toţii angagamente.
După rugăciune, cei trei s-au aşezat în pat şi au băgat năsucurile în pernă. Mami i-a pupat pe toţi trei, a făcut câte o cruce deasupra fiecăruia, a stins lumina şi a ieşit încet din cameră. Iar Măicuţa din icoană a zâmbit cald pentru acest început…

One response to this post.

  1. Posted by Ionuț Trandafirescu on 19 Octombrie 2010 at 05:40

    Stiam, stiam 🙂 🙂 🙂

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: