Ruga catre Parintele Arsenie Boca

Mă lasă, Părinte, acuma, să pun
Genunchii mei reci lângă-al tău Sfânt mormânt!
Duc patimi în trup, ispite în gând;
Îngăduie-mi, Sfinte, durerea s-o spun!

Dă-mi lacrimi să-mi plâng păcatele grele
Căci tare-am mâhnit pe Tatăl Ceresc
Cu vorbe, cu fapte, cu patimi ce cresc
În sufletu-mi trist şi plin cu

Iisus in celula de Radu Gyr

Azi noapte Iisus mi-a intrat în celulă.
O, ce trist si ce’nalt părea Crist !
Luna venea după El, în celulă
şi-L facea mai înalt şi mai trist.

Mâinile Lui păreau crini pe morminte,
ochii adânci ca niste păduri.
Luna-L bătea cu argint pe veşminte
argintându-I pe mâini vechi spărturi.

Uimit am sărit de sub pătura sură :
– De unde vii, Doamne, din ce veac ?
Iisus a dus lin un deget la gură
şi mi-a făcut semn ca să tac.

S’a asezat lângă mine pe rogojină :
– Pune-mi pe răni mâna ta !

Uitată icoană de Cristian Serban

Mă mir ades, când mor în mine genele senine
Când uit să-mi plec genunchii, să-i îndoi
Că vii tăcut şi te rogi Tu în mine
Să nu ne mai simţim, atât de reci şi goi

E darul Tău care pune pe foc păcatul
Să torci in inima-mi fuior de dor
Şi să iubesc nespus, aşa cum este datul
Pentru iubire chiar de-ar fi să mor

Icoana ta este azi tristă, e praf şi ramă
Sunt zile-ntregi de când nu m-am rugat cu spor
Dar inima-mi tresaltă, bag de seamă
Că simplul meu suspin e hristofor

Şi dacă nu am timp să plâng icoană ţie
Fiindcă sunt prea lumesc