Posts Tagged ‘sfanta cruce’

Scurt istoric al semnului sfintei cruci

Obiectul acestui studiu nu este de a face istoricul crucii ca semn in general, sau al reprezentarilor sale, si nici de a lamuri posibilele semnificatii ale acestui simbol. Scopul nostru este mult mai modest, anume de a pune la indemana credinciosilor ortodocsi ceea ce se cu­noaste din istoria insemnarii cu sfanta cruce, ca gest de pietate al crestinilor.

Semnul crucii facut pe frunte este unul dintre riturile cele mai vechi ale Bisericii. Ca majoritatea acestor rituri, are destule parti enig­matice pentru cel care studiaza practica si dezvoltarea lui in istoria Bisericii. Cititorul nostru va judeca el insusi daca, adunand invataturi extrase din literatura patristica si liturgica si coroborandu-le cu stu­diile  savante, am reusit sa ajungem la o viziune mai precisa asupra acestui semn. Chiar din acest exordiu ne exprimam ignoranta  cu pri­vire la multe aspecte legate de acest subiect.

 

Sa adaugam ca diferentele de uz in modul de a se face semnul crucii au constituit, printre altele, un punct de dezacord intre Biserica ortodoxa si cea catolica. N-ar avea nici un rost sa le reproducem si sa prelungim astfel desartele si subiectivele consideratii ale unei gresite apologetici. Problema este nu de a sti daca trebuie sa facem semnul crucii cu palma deschisa, cu doua sau trei degete, de la dreapta la stanga, Citește în continuare

Hramul Inaltarea Sfintei Cruci la Manastirea Caraiman Busteni

Cum a fost pus acest hram mănăstirii?

,,Făceam toată pravila călugărească, aşa cum o învăţasem la mănăstire, povesteşte Părintele Gherontie, stareţul mănăstirii. Închipuisem un altar în piatră şi slujeam Sfântă Liturghie. Mă îmbrăcăm cu zdrenţe de la ciobani, mâncam ce găseam şi învăţasem să vorbesc cu urşii, cu jderii. Un şir de nopţi fără sfârşit, am privit crucea cea mare de pe Caraiman. Atunci i-am jurat Măicuţei Domnului că, dacă mă voi întoarce cu bine în lume, jos, voi construi o mănăstire cu hramul Înălţarea Sfintei Cruci, din curtea căreia să poată fi privită marea cruce din vârful Caraimanului, pe care am stat cu ochii pironiţi vreme de zece ani”.
O nouă vedenie a Maicii Domnului îi spune sihastrului să se întoarcă acasă. A coborât din munte, a mers pe jos până la Todireşti, vreme de o săptămâna. Dormea prin fâneţe, căci era tot vară, bea apă din fântânile de la marginea drumului şi se hrănea cu mere pădureţe.

N-avusese de unde să afle că tatăl sau adoptiv, Ilie Puiu, fusese anchetat de Securitate, iar casa supravegheată ani de zile. Un văr din famile, ce devenise securist, le şoptise că Gheorghe s-ar ascunde prin munţi, deşi asta era doar o bănuiala citită într-un raport. Părintele istoriseşte cu Citește în continuare