Posts Tagged ‘povestiri’

Pelicanul

În istoriile vechi scrie despre următoarea întâmplare:

În cuibul unui pelican a intrat odinioară un şarpe veninos. Pelicanul nu era în cuib, erau numai puişorii singuri. Şarpele a început să muşte şi să bage veninul lui ucigător în toţi puişorii. Când era aproape să-i înghită, s-a ivit şi pelicanul. La zgomotul aripilor lui, şarpele a părăsit cuibul, fără să guste din pradă.

Bietul pelican vede cu durere că puişorii lui sunt pe jumătate morţi, fiind otrăviţi de vrăjmaşul şarpe. Fără să mai stea mult pe gânduri, el se hotărăşte să-i scape cu orice preţ. Şi iată anume ce face: îşi găureşte coasta cu ciocul şi cu sângele său adapă pe toţi puişorii care sunt ameţiţi de veninul şarpelui. Sângele lui curat are minunata putere să taie otrava şarpelui şi prin aceasta puişorii lui se înviorează şi scapă de moarte. Pelicanul este o pasăre de pustie cu gâtul lung, ca şi bâtlanul. Când puişorii lui sunt aprinşi de sete sau vătămaţi de jigănii otrăvitoare, atunci pelicanul îşi răneşte coasta sa şi îi adapă cu sângele său. Iată o pildă minunată de dragoste părintească, care ajunge până la Citește în continuare

Reclame

Minunea bucatii de lemn din Sfanta Cruce

(Nestemate duhovnicesti vol.1)
Poti comanda aici

 Un prieten al unui paralitic trebuia să facă un drum la Ierusalim. Aflând aceasta, paraliticul l-a rugat aşa:

– Dacă mergi acolo, negreşit să-mi iei o bucată din Sfânta Cruce, că am auzit că prin acesta s-au făcut mii şi mii de minunate vindecări…

– Sigur prietene, voi căuta să-ţi aduc, i-a spus tânărul, după care a plecat la drum.

Citește în continuare

O mana de malai (Nestemate duhovicesti vol.1)

Filmulete si postari noi si aici:

O mana de malai (Filmulet de animatie ortodox)

Doi hoţi fură aduşi la curtea regelui pentru a-şi primi pedeapsa după ce au fost prinşi asupra faptului. Unul furase o vită din şopronul unui om bogat, iar altul pătrunzând în casa unui om sărac, furase o traistă mică cu mălai. Cel care furase vita fu pedepsit să primească 20 de lovituri de bici, iar cel care furase mălaiul fu pedepsit să primească 100 de lovituri de bici. După ce-şi primiră fiecare loviturile, cel care furase vita se îndreptă spre casa lui, dar cel care furase mălaiul mai zăbovi, fiindcă el voia să intre la rege să afle de ce i s-a făcut nedreptate. Căci după mintea lui furând de o sută de ori mai puţin ca valoare decât celălalt, primise o pedeapsă de cinci ori mai mare.

Regele l-a primit cu îngăduinţă şi i-a spus.

– Da omule! Să ştii că aici la curte nu dau pedepsele după cum îmi vine mie, ci după dreptate.

– Păi ce dreptate este măria ta, că eu am Citește în continuare