Posts Tagged ‘povestiri religioase’

Calugarul si pasarea


Poveste audio care insoteste cartea NESTEMATE DUHOVNICESTI VOL.2, carte cu pilde duhovnicesti publicata cu binecuvantarea < PS GALACTION, Episcopul Teleormanului si al Alexandriei. Cartea insotita de sapte astfel de povesti poate fi comandata de aici, la pretul de Citește în continuare

Secretul Imparatiei de Sus (Filocalia vol I)

FILOCALIA PENTRU COPII SI TINERI (18 POVESTIRI) POATE FI COMANDATA AICI

(fragment)

Fata se trezi dintr-odată şi zise:

– Vai cuvioase! Nu ştiu ce s-a întâmplat! N-am auzit rugăciunile pe care le-aţi spus!… De osteneală şi drum lung am adormit…Şi….Şi am avut un vis ciudat! Se făcea că eram printre oi şi chiar eu eram o oaie…

Şi începu a povesti pe îndelete toate câte le pătimise în acel vis şi cum se învoise oaia cea rea cu lupii…

– Uite fata mea, ce mare e Dumnezeu! El lucrează şi când suntem adormiţi şi ne trimite vise spre înţelepţirea noastră…

– Păi ştiţi părinte, eu tot nu am înţeles de ce am visat acestea….Ce legătură are visul meu cu credinţa în Dumnezeu?…

– Ai crezut că-ţi poţi salva suratele oi Citește în continuare

Alexie – Omul lui Dumnezeu (praznuit 17 martie)

Mai multe astfel de istorioare si povestiri pe www.edituracristimpuri.ro

De 17 martie, în fiecare an, se vede că este o mare şi deosebită zi a lui Dumnezeu. Căci este ziua când,ca prin minune se deschide pământul şi toate gângăniile, insectele şi târâtoarele ies din pământ şi încep să-şi vadă de ale lor, după minunata grijă şi rânduială a lui Dumnezeu.

Se spune că după ce Dumnezeu a făcut lumea, aşa cum o vedem noi, se uita la oameni să-i vadă dacă sunt mulţumiţi cu darurile pe care le-au primit, dacă le folosesc cum trebuie sau nu. A văzut odată că insectele cele mai mici, gângăniile, unele mai mari, altele aproape nevăzute, mai mult îl supărau pe om. S-a gândit să le adune şi să facă altceva cu ele. Le-a adunat într-o lădiţă, le-a încuiat şi văzând un călător pe nume Alexie îi spuse:

,,Unde mergi Alexie?”.

,,Către mare, Doamne”, răspunse călătorul Citește în continuare

Un om suparat (FILOCALIA PENTRU COPII SI TINERI)

Puteti comanda cartea cu alte 18 povesti minunate aici

În mijlocul unui sat aflat la marginea unui râu vijelios de munte, pe o uliţă lăturalnică trăia un om ajuns la vârsta când părul albeşte de tot în cap. Acest om, pe nume Ion a slujit mulţi ani la biserica din sat, fiind ajutor de nădejde la construcţii, grădinărit sau întreţinerea sfântului locaş.
Dar de la o vreme, lui Ion îi era foarte drag să se vaite şi uitase drumul care duce la frumoasa biserică din sat. El era tot timpul mânios, cârtea împotriva sărăciei, umbla de colo-colo şi se văita în gura mare că el este lovit de soartă, că e întristat… şi că va muri curând din cauza înfometării şi lipsurilor…şi tot aşa.
De când îţi făcuse obiceiul acesta, să iasă pe uliţe şi să se vaite, cam de atunci a uitat şi de biserică şi de cuvioasa purtare. Toată ziua şi-o petrecea pe drum Citește în continuare

Cele doua surori (FILOCALIA PENTRU COPII SI TINERI)

Fragment din povestea CELE DOUA SURORI…Poti comanda cartea cu textul integral si cu alte 17 minunate povestiri, aici

….Într-una din zile, ştiind-o pe Ana plecată de acasă, Maria a intrat în camera surorii sale. Ochii i-au rămas îndelung pe icoanele Maicii Domnului şi a unor sfinţi. Mezina a luat cartea de rugăciuni a Anei şi a început să citească fără grabă. Rugându-se, lacrimi calde au început ai curge pe obraji. O căldură i-a intrat în suflet şi în faţa ochilor numai vedea nimic decât o lumină plăcută, dar orbitoare. A plâns îndelung şi a scâncit ca un copil mic. Dintr-o dată a simţit nevoia să se ridice de acolo şi să se plece spre biserică.

Acolo la biserică, preotul nu slujea, ci se îndeletnicea cu cele gospodăreşti, fiindcă nu erau încă ceasurile slujbei. Ajungând în faţa preotului, Maria a aşezat privirea în pământ şi a zis:

– Să mă iertaţi părinte! Ştiu că de ceva vreme aveţi nevoie de o femeie aici la biserică, de o lumânăreasă. Eu vreau să fiu acea lumânăreasă!

– Fiica mea, a răspuns preotul, e de lăudat ce vrei dumneata. Dar e în tradiţia bisericii locului să alegem o lumânăreasă dintre credincioasele din parohie şi dintre femeile de încredere. Ori dumneata nu vii nici la biserică şi, din ce spune lumea, îţi cam place şi să batjocoreşti cele sfinte…

Maria s-a mâhnit pentru acest răspuns, dar nu a plecat, ci s-a aşezat la rugăciune în genunchi la icoana Maicii Domnului.

Preotul ieşind afară, a dorit să supravegheze activitatea celor care lucrau în curte, dar simţi dintr-odată o moleşeală în trup, o slăbiciune nemaipomenită. S-a îndreptat spre camera sa cu gând să se odihnească preţ de câteva minute. Numai ce s-a pus pe pat, că preotul a şi aţipit…

Deodată vede un bărbat înalt şi cu faţa luminată, îmbrăcat în rupturi şi cu picioarele goale. Acesta semăna cu Sfântul Antonie cel Mare şi i-a spus aşa : ,,Iubite părinte! Mai ţii minte cum s-a bucurat sufletul tău, când ai citit în Sfânta Scriptură de întoarcerea lui Saul, şi cum din prigonitor al creştinilor, Saul a devenit Pavel, strălucit Apostol al neamurilor? Mai ţii minte cum ţi-a tresăltat inima de iubire pentru Dumnezeu, când Hristos a iertat păcatele slăbănogului, când a lăsat desfrânata să-I ude picioarele sau când a prânzit cu vameşii şi cu păcătoşii? Să nu te amăgească nălucirea lumească a diavolului, care îţi strecoară gânduri rele în suflet!…’’.

Citește în continuare