Posts Tagged ‘povesti cu talc’

Alexie – Omul lui Dumnezeu (praznuit 17 martie)

Mai multe astfel de istorioare si povestiri pe www.edituracristimpuri.ro

De 17 martie, în fiecare an, se vede că este o mare şi deosebită zi a lui Dumnezeu. Căci este ziua când,ca prin minune se deschide pământul şi toate gângăniile, insectele şi târâtoarele ies din pământ şi încep să-şi vadă de ale lor, după minunata grijă şi rânduială a lui Dumnezeu.

Se spune că după ce Dumnezeu a făcut lumea, aşa cum o vedem noi, se uita la oameni să-i vadă dacă sunt mulţumiţi cu darurile pe care le-au primit, dacă le folosesc cum trebuie sau nu. A văzut odată că insectele cele mai mici, gângăniile, unele mai mari, altele aproape nevăzute, mai mult îl supărau pe om. S-a gândit să le adune şi să facă altceva cu ele. Le-a adunat într-o lădiţă, le-a încuiat şi văzând un călător pe nume Alexie îi spuse:

,,Unde mergi Alexie?”.

,,Către mare, Doamne”, răspunse călătorul Citește în continuare

O mana de malai (Filmulet de animatie ortodox)

Doi hoţi fură aduşi la curtea regelui pentru a-şi primi pedeapsa după ce au fost prinşi asupra faptului. Unul furase o vită din şopronul unui om bogat, iar altul pătrunzând în casa unui om sărac, furase o traistă mică cu mălai. Cel care furase vita fu pedepsit să primească 20 de lovituri de bici, iar cel care furase mălaiul fu pedepsit să primească 100 de lovituri de bici. După ce-şi primiră fiecare loviturile, cel care furase vita se îndreptă spre casa lui, dar cel care furase mălaiul mai zăbovi, fiindcă el voia să intre la rege să afle de ce i s-a făcut nedreptate. Căci după mintea lui furând de o sută de ori mai puţin ca valoare decât celălalt, primise o pedeapsă de cinci ori mai mare.

Regele l-a primit cu îngăduinţă şi i-a spus.

– Da omule! Să ştii că aici la curte nu dau pedepsele după cum îmi vine mie, ci după dreptate.

– Păi ce dreptate este măria ta, că eu am Citește în continuare

Taranul si rugaciunea ,,pe litere”


Un ţăran care nu era foarte mare ştiutor de carte nu mergea nicăieri fără a lua cu el şi cartea de rugăciuni. Memoria nu-l ajuta foarte tare ca să înveţe rugăciunile pe de rost, astfel că pe unde mergea, lua cu el şi cartea, care de acum era roasă de vreme şi avea toate foile îngălbenite de atâta buchisit. Într-o zi ţăranul nostru plecă cu căruţa într-o  grabă foarte mare, iar după ce merse multe stadii, îşi aduse aminte ca ar cam fi ora rugăciunii. Citește în continuare