Carte noua Parintele Arsenie Boca. Darul lui Dumnezeu catre poporul care striga

Cartea Editurii Cristimpuri, poate fi comandata AICI. Poate fi comandat si PACHETUL ARSENIE BOCA (3carti) Cuvantul IPS SERAFIM despre aceasta carte. Mă bucur de această noua carte despre Părintele Arsenie care apare la Editura Cristimpuri prin osteneala unui număr mare de credincioşi şi a tânărului teolog Cristian Şerban. În prima carte de mărturii ale Părintelui Pantelimon despre Părintele Arsenie, apărută în aceea la aceeaşi editură, spuneam că Părintele Arsenie este o personalitate unică în Istoria Bisericii Ortodoxe Române, care se bucură de cinstirea unui sfânt de o mulţime imensă de credincioşi înainte de a fi canonizat, cum nu s-a întâmplat cu nici un alt sfânt român.
El a fost supranumit de poporul credincios pe bună dreptate „Sfântul

Doua carti noi la Editura Cristimpuri

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

La Editura Cristimpuri au apărut două cărţi noi. Una dintre ele se adresează copiilor şi este în acelaşi timp carte de colorat, abecedar duhovnicesc şi un mic îndrumar catehetic. Cartea ÎNVĂŢĂM LITERELE ŞI COLORĂM face parte din colecţia Micul creştin, colecţie care mai cuprinda şi CARTE DE RUGĂCIUNI PENTRU COPII.

  Cealaltă apariţie editorială este o carte de mărturii despre Părintele Arsenie Boca, supranumit ,,Sfântul Ardealului”. Cartea cuprinde pe lângă mărturii despre sfinţenia Părintelui şi interviuri inedite realizate într-o atmosferă duhovnicească la Prislop, Mănăstirea Ghighiu sau la Biserica Drăgănescu unde pictura este executată de Pr. Arsenie Boca. PĂRINTELE ARSENIE BOCA. MĂRTURIA PĂRINTELUI PANTELIMON este o carte uşor de citit; cele 100 de pagini de mărturii constituind totodată un excelent îndrumar spre o viaţă de sfinţenie. Preturile cele mai mici la cele două cărţi le găsiţi pe site ul

Marturii despre Parintele Arsenie Boca: Pictat din pantecele maicii sale

Ne spunea Părintele: “Când eram copil, în casa mamei mele era o icoana a Maicii Domnului care-mi plăcea, foarte mult. Odată am întrebat-o pe mama:

– De ce îmi place aşa de mult acea icoană? Iar ea mi-a spus:

– Ei, dragul meu, cât te-am purtat în pântece, foarte mult m-am uitat şi m-am rugat la această icoană”.

Altădată ne-a spus: “Mama mea când a rămas însărcinată cu mine, s-a uitat la icoana Maicii Domnului şi a pictat-o în inima ei. A pictat-o rugându-se la Maica Domnului, cum se rugau Sfinţii Ioachim şi Ana: “Maica Domnului, îţi cer au copil, fie parte bărbătească, fie parte femeiască, care să îţi slujească ţie, Maicii Domnului şi Domnului Iisus Hristos. Nu pentru mine îl cer”. Eu deja am fost pictat din pântecele maicii mele. Când mama mea mergea să lucreze la câmp, înaintea ei apărea icoana Maicii Domnului datorită rugăciunilor ei. După ce-am terminat studiile

Parintele Arsenie Boca despre vise si despre sora vieţii

„Nu suntem născuţi de timp, ci de veşnicie. Aşa se face, că avem într-o fărâmă de ţărână şi celălalt tărâm. Deşi trăim o vreme îmbrăcaţi de lumea aceasta, totuşi ni se întâmplă clipe când fratele vis şi sora moarte ne dau târcoale şi ne despică făptura în două.
Avem clipe în care scăpăm de sub chingile celor patru dimensiuni ale lumii văzute şi ne trezim deodată într-un alt mod de a fi şi pătrundem într-un alt mod de-a cunoaşte. Întâmplările următoare ne pot pune pe cale:
Povestea cineva zicând: „Se făcea că eram un om sărac, cu nevastă şi copii şi n-aveam nicio avere. Lumea se-nrăise şi nimeni nu mă ajuta; drept aceea, m-am gândit să mă fac şi eu la fel şi să merg să fur. Deci într-o noapte am plecat să fac isprava ce o plănuisem. Dar, nefiind un priceput în meserie, mi s-a întâmplat să fiu prins de paznici care m-au legat şi m-au băgat în temniţă. După mai multă vreme m-au chemat la judecată pentru tâlhărie. M-au judecat şi m-au osândit la moarte. Drept aceea, ducându-mă afară din cetate

Parintele Arsenie Boca deschidea usi ferecate cand se ruga

Eu am avut un unchi, care in ‘48 era ofiter de Securitate la Brasov. Eram tanar si mergeam la Brasov unde mai ramaneam la el cate o saptamana, ca asa mai vedeam si eu lumea. Mergeam seara cu el prin oras, pe unde avea el treburi, ma mai lua si la serviciu si asa am aflat ceea ce va povestesc in continuare.

Securitatea l-a ridicat pe parintele Arsenie de la Sambata pentru ca se stia ca face minuni si vin puhoaie de oameni la el. In ‘44, de exemplu, a spus la slujba oamenilor sa-si aduca copiii de la Bucuresti acasa ca va veni un prapad, si la putin timp dupa aceea a fost cumplitul bombardament american. Le era groaza ca acum, in timpul comunismului, le va spune oamenilor cu aceeasi claritate care este realitatea. Si din cauza aceasta l-au luat la Securitate si l-au schingiuit mult, saracul de el. Mie mi-a spus lucrurile acestea unchiul meu. Problema era ca desi el nu se misca din fundul celulei, ci sta in genunchi si se ruga, in fiecare noapte la ora 12.00 se deschideau usile inchisorii. Celula era un loc imprejmuit, intr-o sala uriasa ca o hala