Posts Tagged ‘nae ionescu’

Convertirea lui Petre Ţuţea: de la calea omului la calea lui Dumnezeu

Petre Ţuţea a implinit astazi 88 de ani (6 octombrie 1990). Nu da importanta evenimentului, insa vin cativa tineri care incearca sa-i ofere o bucurie pe care el nu o are. Varsta nu-l bucura; varstele lumii da, insa nu a lui, care se simte din ce in ce mai depasit de ritmurile unei vieti pe care n-o mai poate umple cu prezenta lui organizatoare, ci doar cu o prezenta contemplativ-meditativa. Dar cat de mult avea sa insemne aceasta prezenta…

– In tinerete ati fost director de studii in Ministerul Economiei Nationale si puteti spune ca aveati atunci o meserie. Astazi, la 88 de ani, ce meserie credeti ca aveti in cetatea romaneasca? Doar nu sunteti un pensionar…

– Daca exista o stiinta a natiunii, eu sunt de meserie roman!

– Rezumand, viata v-a fost impartita in doua perioade distincte: una de stanga, cand scriati articole induiosatoare si descriati soarta celor sarmani si «prosti», si una de dreapta, a nazuintelor nationale, cand v-ati apropiat si de credinta.

– Uite, cu prostii m-ara lamurit. Eram odata cu Iancovescu, actorul. Vorbeam despre prosti. Prostii, zic, reprezinta ideea de repetitie goala: o iau totdeauna de la inceput. Sunt invariabili ca orice lucru neinzestrat, nu au culoare. Dar Iancovescu imi spune: Prostii sunt Citește în continuare

Ganduri despre Nae Ionescu de Dan Ciachir

,,Gânduri despre Nae Ionescu” îşi merită pe deplin titlul, pentru că Dan Ciachir este în această carte mult mai prieten cu panseul, cu excursul, decât cu personalitatea lui Nae Ionescu. Spun asta fiindcă citind această carte am avut impresia că prea adesea Ciachir ne arată glazura, dar mai deloc ciocolata. Aş fi preferat ca lucrarea domniei sale să aibă mai multe ,,năisme” (expresie a autorului), ca acestea de pildă: ,,Noi punem într-o realitate ceea ce este în noi înşine” sau ,,La noi cartea nu reuşeşte să fecundeze viaţa publică”. Există însă şi multe puncte forte în această lucrare dedicată singurului filosof ortodox, aşa cum îl prezenta Părintele Galeriu. Dan Ciachir face o excelentă pledoarie pro teologumene, şi în acelaşi timp vine cu o reuşită apologie a teologului nespecialist (adică a mireanului care scrie şi cunoaşte teologie). Descrie mai apoi atmosfera interbelică pomenind adesea de Iorga, Noica, Eliade, M. Vulcănescu, Cioran, N. Crainic (aici arătând fascinaţia unui ev plin de intelectuali care trăiau şi respirau cultural la nivelul  cel mai înalt posibil), dar punctul cel mai tare al năistului Ciachir este invitaţia la lectură. ,,Te mănâncă” să-l citeşti şi să-l cunoşti pe Nae Ionescu din lucrările sale Citește în continuare