Posts Tagged ‘filosofi crestini’

Cugetari Petre Tutea (XIII) exceptional!!!

121. M-a întrebat cineva odatã: Mã Petricã, tu cînd te asezi la masa de scris cum scrii? – Sînt emotionat de fila goalã. Prima mea grijã e sã nu fiu pîndit de demonul originalitãtii. Urmãresc sã nu fiu original si sã fiu cuviincios. – Esti inspirat? – Nu, nu stã niciodatã un zeu în coltul camerei mele cînd scriu eu. Sînt foarte nelinistit. Eu, care sînt crestin… Am douã nelinisti; sã nu se afle în expunerea mea nici o inadvertentã terminologicã si nici o impietate.

122. Nu mã intereseazã trecutul. De cîte ori mã întreabã cineva cînd m-am nãscut, spun cã într-unul din anii trecuti.

123. Treisprezece ani de închisoare… Aveam doar o hãinutã de puscãrias Citește în continuare

Reclame

Cugetari Petre Ţuţea (XII)

111. Trei ore am vorbit atunci în curtea închisorii, de Platon si despre Hristos. Zice colonelul: Vã rog sã scrieti ce-ati vorbit, ca nu cumva ministrul de interne Drãghici sã spunã cã sînt solidar cu dumneavoastrã. – Domnule colonel, cum sã fim noi solidari? Eu tocmai d-aia am venit aici, cã nu sîntem solidari unii cu altii…

112. Este incorect sã ai dispret fatã de tehnicã. Eu nu sînt tehnocrat, însã recunosc cã în bãtãlia pentru adaptare, tehnica este universal utilã. Dar asta nu înseamnã cã tehnica poartã în ea dimensiunea infinitului.

113. Cînd va dispãrea ultimul tãran din lume – la toate popoarele, vreau sã spun – va dispãrea si ultimul om din specia om. Si atunci or sã aparã maimute cu haine.

114. Tãranul este omul absolut.

115. I-am spus eu pãrintelui Stãniloaie cã nu mã consider un Socrate. Dar cum vã socotiti? Popã, zic. Si unde aveti parohia? – N-am parohie, dar spovedesc pe unde pot Citește în continuare

Cugetari Petre Tutea (X)

91. Cei mai crînceni si mai strãluciti soldati sînt cei ai popoarelor religioase. Cînd mori sub drapel, te gîndesti cã te duci la strãmosi. Dar o armatã care face asta e ca aceea a lui Wilhelm al II-lea, în care fiecare soldat avea o cruce la gît pe care scria Gott mit uns.
92. Prima functie a unei religii reale este consolatoare, fără religie am lãtra precum cîinii. Ne nastem, trãim, ne îmbolnãvim, îmbãtrînim si murim. Si întreg peisajul speciei om culmineazã în cimitir. Destinul uman nu e o invitatie la fericirea de-a trãi. Singurul mod de-a evita nelinistea metafizicã a cimitirelor este religia. Cu religia intri în cimitir în plimbare. Cu filozofia intri în cimitir – cum a intrat prietenul meu Cioran – prin disperare.
93. Cine n-a putut fi înlocuitã? Religia! Iar filozofia care speculeazã Citește în continuare

Cugetari Petre Tutea (VII)

61. A sti la scarã umanã, poate fi folositor – dar în nici un caz mîntuitor.
62. E mai mîntuitoare o rugãciune într-o bisericã din Gãiesti decît Platon.
63. Ideea mortii absolute stã la baza smintelii moderne.
64. Heidegger spune asa: ca sã iesi din anonimat, trebuie sã trãiesti nelinistea perspectivei neantului zilnic. El te îndeamnã, Heidegger, sã trãiesti murind absolut în fiecare zi!
65. Moartea mã determinã sã fiu esential. M-a impresionat foarte mult sunetul pãmîntului cãzînd pe cosciugul lui Nae Ionescu.
66. Mortii antici nu sînt deloc frumosi. Numai mortii crestini sînt. Am gãsit totusi la Homer un mort de toatã frumusetea: Pentensileea, regina amazoanelor, omorîtã de Ahile. Citește în continuare

Cugetari Petre Tutea (VI)

Unde e omul, în imanenţã, absolut liber? Într-o bisericutã din lemn din Maramures, unde sacerdotul crestin vorbeste de mistere, de taine, si se lasã învãluit de ele ca si credinciosii.

Omul e liber si eliberat numai în templul crestin, acolo, în ritual, cînd se comunicã tainele care îi învãluiesc deopotrivã si pe sacerdot, si pe credinciosi. Ca sã fii cu adevãrat liber, trebuie sã înlocuiesti infinitul si autonomia gîndirii cu credinta în Dumnezeul crestin: ”Robeste-mã Doamne, ca sã fiu liber!” (Imitatio Christi)

Libertatea eu o asemãn cu o frînghie agãtatã de undeva Citește în continuare

Cugetari Petre Tutea (V)

41. În fata lui Dumnezeu nu existã genii, Dumezeu lucrînd nu cu genii, ci cu oameni.

42. Dumnezeu a fãcut lumea si pe om; si cu om a încoronat creatia sa. Si l-a însãrcinat sã cunoascã lucrurile. De-acolo vine denumirea lor. – Originea primordialã a capacitãtii de a determina numele lucrurilor, care este o operatie logicã; originea misticã a gîndirii logice.

43. Aparitia unui mare gînditor e pentru creier ca o baie pentru un om care a muncit, a asudat, s-a murdãrit si se spalã. Gîndirea este o ”spãlare” a creierului. Asta mã face cîteodatã sã cred cã gîndirea nu e din creier si cã acest creier e numai un sediu… De ce gîndirea nu e produsã de creier, care e numai un sediu? Fiindcã n-o produc toate creierele. Dacã inteligenta ar fi produsul creierului, atunci între Goethe si nea Ghitã Citește în continuare

Cugetari despre stiinta si religie – Petre Tutea (III)

20. De creat doar zeul creazã, iar omul imitã. Eu cînd citesc cuvîntul creatie – literarã, muzicalã, filozoficã – lesin de rîs. Omul nu face altceva decît sã reflecte în litere, în muzicã sau în filozofie petece de transcendentã.

21. Cum sã fie creatura creator? ”Hai tatã, sã-ti arãt mosia pe care ti-am fãcut-o cînd nu eram în viatã…” Pãi cum sã fie creatura creator?

22. Omul e un animal care se roagã la ceva. Cautã un model ideal. Si uneori nimereste, alteori, nu. Cei care au descoperit modelul ideal si succesiunea fenomenului din el sînt crestinii. Crestinismul nu poate fi identificat cu nici un sistem filosofic, monist, dualist, sau pluralist.Crestinismul este pur si simplu. Despre crestinism, Bergson spune cã noi îl respirãm. Are materialitatea aerului. Seamãnã cu aerul. Noi sîntem crestini fãrã sã vrem. Si cînd sîntem atei sîntem crestini: cã respirãm crestinismul cum respirãm aerul.

23. Crestinismul nu e ideologie, cã atunci se aseamãnã cu marxismul. Religia e expresia unui mister trãit, or ideologia e ceva construit.

24. A fi cresti înseamnã a coborî Absolutul la nivel cotidian. Numai sfintii sînt crestini absoluti. Altminteri, crestinismul, gîndit real, e inaplicabil tocmai pentru cã e absolut.

25. Suveran fatã de naturã, supus Divinitãtii, nemuritor si liber prin depãsirea extramundanã a conditiei sale – acesta este omul crestin. Citește în continuare