Posts Tagged ‘dialoguri in duh’

Cuviosul Paisie Aghioritul si Parintele Gavriil. Dialoguri in Duh

Această lucrare poartă în sine binecuvântarea şi mângâierea Părintelui Gavriil Stoica, pe de o parte pentru că s-a născut mai întâi ca idee, apoi ca proiect, chiar în chilia distinsului duhovnic de la Zamfira, şi pe de altă parte fiindcă împlineşte un vis al părintelui în a-şi vedea publicate laolaltă articolele de credinţă apărute sub genericul ,,Din suflet către suflete”, găzduite la jumătatea anilor 90’ de un săptămânal ploieştean. Această carte s-a născut cu multă trudă, reconstituind din pagini îngălbenite de ziar, gândurile ziditoare ale Părintelui cuminte, blând şi înţelept care s-a ocupat de destinul mănăstirii Zamfira vreme de 30 de ani.
Când s-a trecut la redactarea cărţii, un fior duhovnicesc a dat semnalul că învăţăturile şi scrierile Părintelui Arhimandrit Gavriil seamănă mult cu cele ale Cuviosului Paisie Aghioritul, care s-a nevoit în Muntele Athos Citește în continuare

Reclame

Interviu cu Florian Bichir

La Târgul de carte religioasă de la Sibiu , într-o atmosferă caldă, la o cafea, am înjghebat câteva dialoguri cu mai multe persoane din lumea artei, jurnalismului şi cărţilor ortodoxe. Unul dintre intervievaţi a fost Florian Bichir un teolog şi jurnalist considerat incomod, adesea criticat, dar un om care spune de obicei lucrurilor pe nume…

Cristi Serban: Există sau nu jurnalism ortodox autentic în România?

Florian Bichir: Există, dar este într-un stadiu incipient Citește în continuare

Parintele Gavriil despre timpul liber

(fragment din cartea CUVIOSUL PAISIE ŞI PARINTELE GAVRIIL. DIALOGURI IN DUH, EDITURA CRISTIMPURI, 2010)

Părinte Arhimandrit, un cuvânt care este asociat din ce în ce mai mult timpului liber este ,,distracţia”. Omul modern caută să se distreze când are puţin timp liber. Eu vă întreb, există şi distracţii sănătoase?

Sigur că din punct de vedere fizic e sănătos să se facă sport, mişcare, anumite jocuri cu mingea. Sigur, vorbim de lumea modernă…Eu când vorbesc, vorbesc în numele lumii moderne care este şi creştină, pe care o reprezint şi eu. Aşa vreau să pun problema…Omul sătul de o săptămână întreagă de surmenaj, de atelier, de birou, acolo ,,tocat la cap” de calculatoare şi de ,,minuni” şi de telefoane, simte nevoie să se relaxeze, să se recreeze, să se deconecteze.

Deci, nu e nimic rău în a se distra?

Nu! Când există distracţie nevinovată. Nu din aceasta care a ieşit acum, cu atâta ,,golătate”, atâta imoralitate…

Pentru unii aceasta este o formă antistress…

Să fie sănătoşi, îi priveşte personal ce fac, dar din punct de vedere creştinesc această formă aţâţă poftele, păcatele. Şi noi vrem să-i cruţăm de flagelul acesta al viciului, al împătimirii.

Părinte, credeţi că umorul are un rol terapeutic?

Da! Pe undeva umorul, când îl faci pe om să râdă un pic, prin glume nevinovate, prin veselie, nu e un rău în sine. Asta, dacă glumele sunt cuviincioase! Se zice că omul când e lăsat să râdă se deconectează, se destinde, se relaxează. Vă spun cinstit, am dat şi eu drumul de câteva ori la Citește în continuare