Posts Tagged ‘carte copii ortodoxa’

Obiceiuri si superstitii de Anul nou

31 decembrie este ultima zi din anul calendaristic. Se  sărbătoreşte noaptea de Revelion şi, implicit, venirea Anului Nou. Denumirea de Revelion provine din limba franceză, termenul „Réveillon“ înseamnă „veghe“, aici cu sensul de ospăt la miezul nopţii şi simbolizează trecerea de la anul vechi la cel nou. Mai nou se sărbătoreşte cu petarde şi artificii, cu petrecere şi veselie la rude, prieteni şi cunoştinţe. Cele mai mari petreceri se organizează în stradă, dar sunt oameni care preferă să aştepte Anul Nou în cadrul familei, printre cei dragi.

 Obiceiuri şi tradiţii

 Ceremonialul de înnoire simbolică a timpului – în noaptea de 31 decembrie spre 1 ianuarie – este numit „Îngropatul Anului“, denumirea de Revelion aparţinând timpurilor moderne. În unele zone însă se păstrează încă anumite tradiţii cu jocuri, muzică, urături ce simbolizează teama, dezordinea şi haosul urmate, prin abundenţa ospeţelor şi petrecerilor de după miezul nopţii, de optimism, veselie, ordine şi echilibru. Periniţa, strigatul peste sat, bilanţ nocturn, în auzul tuturor, pentru ceea ce a fost bun sau rău în anul care se încheie şi colindele cetelor de feciori sunt obiceiuri la fel de importante. Nu pot lipsi de la sate stingerea luminilor în noaptea de Revelion – simbolizând întunericul şi haosul desăvârşit – dar şi aprinderea acestora, care semnifică naşterea, credinţa deschiderii cerului, arderea comorilor şi vorbitul animalelor, încercarea norocului, aflarea ursitei, întocmirea calendarului şi împăcarea pricinilor.

 Din păcate, la oraş tradiţiile nu se mai păstrează. Masa bogată, şampania rece şi programul de la televizor ori super cheful de Revelion au înlocuit încet datinile vechi de secole. Dar anul nou vine şi la oraş, întâmpinat de pocnitori şi focuri de artificii.

Si cateva superstitii, care normal nu au nimic in comun cu creştinismul, un fel de ,,glume” Citește în continuare

Anunțuri

Cand se taie porcul (fragment din cartea Cuviosul Paisie si Pr. Gavriil. Dialoguri in Duh)

Comanda cartea on line la cel mai mic pret de pe piata www.edituracristimpuri.ro

Spuneţi-mi despre sfârşitul de săptămână, cum să-l petreacă omul?

În primul rând creştineşte, aşa cum a lăsat Dumnezeu ziua de odihnă. Mi-aduc aminte că aveam enoriaşii la Zamfira şi au tăiat porcul în zi de Duminică. Şi pentru asta nu i-am împărtăşit un an-doi…Păi chiar în zi de duminică, atunci când se face Liturghie în Biserică!?…Să tai porcul?

 Păi numai pentru atât, Părinte?

 Cum adică să tai porcul, în zi de duminică?…Să înjunghii, să faci sânge în curte când Hristos se jertfeşte pe Altar?…Şi nici nu vii la biserică…Ei mi-au răspuns că atunci le-au venit copii…I-am împărtăşit în cele din urmă, dar i-am făcut un pic de ruşine, să-i ştie şi vecinii că au tăiat porcul în zi de duminică….

 Dar când se taie porcul de Crăciun?

Oamenii taie porcul cu câteva săptămâni înainte de Crăciun şi mănâncă din el de rămân apoi doar oasele şi afumătura. Măi, oameni de ce nu tăiaţi porcul chiar aproape de Crăciun? Să simţiţi şi voi mirosul de sarmale!…Posteşte postul, taie porcul să-ţi fie de sărbători şi mănânci apoi cât vrei!…Omul taie porcul şi-l termină până la Crăciun şi după Crăciun trece la fasole şi la putina de varză…Mai eşti creştin adevărat? Există tradiţia cu tăiatul de Ignat, dar tata ce făcea când eram mici…Nu tăia porcul înainte de Crăciun, alţii din sat tăiau. El se împrumuta un kilogram două de carne să facă un pic de sarmale înainte de Crăciun, ca să nu ne ispitească pe noi, mici fiind, cu şorici….Tăticul tăia porcul între Crăciun şi Anul Nou Citește în continuare

Nestemate duhovnicesti vol1 (disponibila pe www.edituracristimpuri.ro)

Pe când Părinţii din Sfântul Munte coborau şi cumpărau câte ceva sau primeau binecuvântări de la alte mănăstiri – posmag sau legume -, cobora şi Bătrânul Efrem, noaptea în ascuns, şi îşi umplea traista cu cutii de conserve goale de prin gropi. Iar ziua urca şi el cu sacul încărcat în sihăstria lui, dând astfel celorlalţi impresia că duce alimente. Când ajungea la peşteră, punea cutiile de conserve înaintea uşii peşterii sale, ca vizitatorii să le vadă şi să-şi facă impresia că este mâncăcios, tocmai el care ţinea posturi lungi. Iar din multa nevoinţă şi din multa umezeală ce avea peştera, mai târziu a dat în tuberculoză. De aceea a fost nevoit ca singur să-şi zidească puţin mai departe de peşteră, într-un loc însorit, o colibă mică de piatră care abia îl încăpea. Acolo şi-a continuat acelaşi tipic: căra în ascuns cutii de conserve goale de prin gropi şi le lăsa înaintea uşii sale Citește în continuare