Archive for the ‘Sfintii Parinti’ Category

Sfantul Antonie cel Mare (17 ian.) despre iubirea de arginti

Războiul acesta este străin şi ne vine din afara firii, folosind necredinţa monahului. De fapt aţâţările celorlalte patimi, adică a mâniei şi a poftei, îşi iau prilejurile din trup şi îşi au oarecum începutul în răsadul firii, de la naştere. De aceea sunt biruite abia după vreme îndelungată. Boala iubirii de argint însă, venind din afară, se poate tăia mai uşor, dacă este silinţă şi luare-aminte. Dar de nu e băgată în seamă, se face mai pierzătoare decât celelalte patimi şi mai cu anevoie de înfrânt.

Căci e „rădăcina tuturor răutăţilor“ (l Tim. XI, 10), după Apostolul. Să băgăm numai de seamă: îmboldirile cele fireşti ale trupului Citește în continuare

Reclame

Vietile Sfintilor

Vieţile Sfinţilor sunt de fapt istorisiri despre vieţile celor mai mulţi dintre sfinţii Bisericii noastre care au fost adunate de timpuriu de către creştini pentru a le servi drept modele, drept amintire şi încurajare. Creştinii primelor veacuri aveau conştiinţa că Hristos îşi are imitatorii Săi însemnaţi printre sfinţii şi mărturisitorii lui şi că mai cu seamă prin exemplul acestora Biserica devine un semn între neamuri. Există şi în limba română adunate Vieţile Sfinţilor în douăsprezece volume, pentru fiecare lună câte un volum care cuprinde istorisirile vieţilor sfinţilor pomeniţi în toate zilele lunii respective.

Întoarcerea la Citește în continuare

Stalpnicii (Sfintii Simeon Stalpnicul, Ioan Stalpnicul, Daniil Stalpnicul)

Aceşti pustnici întăriţi în nenumărate încercări din care ieşeau biruitori nu se clinteau din atacurilor ale necuratului îşi urmau rugăciunea. Stâlpnicii se izolau „către cer” înălţându-şi stâlpi pe care îşi desăvârşeau lucrarea, înalţându-se astfel atât fizic cât şi spiritual deasupra pământului lumii. Această înălţare crea lăuntric însaşi sentimentul deslipirii – desfacerii legaturilor cu pământul.

Sfântul Ioan Stâlpnicul

Un astfel de exemplu il ofera egumenul Ioan „cel care statea pe stalp”. Acestuia i se arata mereu in vise venirea unui prunc. Intr-o zi un prunc s-a suit in varful muntelui si a aflat acolo o manastire mica langa care se afla egumenul Ioan care statea pe stalp. Acesta vazandu-l i-a zis: „Vino fiule caci tu esti acela ce adesea m-i se arata in vis ca unul ce a-i a-mi urma aici…”. Pruncul avea doar 6 ani iar calugarii ceilalti nu intelegeau cum de a venit singur prin acele locuri pustii.

Sfantul Simeon Stalpnicul

Copilul era Sfantul Simeon Stalpnicul – un alt mare stalpnic. Despre acesta putem spune ca el, de mic copil postea impreuna cu pustnicii si inca mai mult decat acestia. De la 7 ani el s-a rugat Citește în continuare

Sfantul Ioan Gura de Aur – Despre iubire

Iubirea nu ştie de vrăjmaş, duşman nu are, aduce o cunună de pace; iubirea îmblânzeşte sufletele pornite spre ucidere şi slăveşte mulţimile înţelegătoare; iubirea, care nu încape în lumea <întreagă>, dar care se sălăşluieşte în inima smerită; iubirea-i mai dulce decât mierea şi laptele, având dulceaţa nu numai în gură, ci şi în adâncul inimii; iubirea se armonizează cu toate, prin ea s-au întemeiat cele e pământeşti, prin ea sporesc cele cereşti; iubirea, pentru care Dumnezeu Şi-a trimis Fiul în lume: „căci într-atât a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat” în lume pentru noi; iubirea ne-a învăţat să îndurăm cele din primejdii şi pe uscat, şi pe mare; pe mucenici iubirea îi desăvârşeşte, îi fericeşte, îi încununează; iubirea îl priveşte pe aproapele ca pe sine, iar pe cele ale sale le socoteşte comune tuturor; iubirea îşi asumă suferinţa aproapelui; iubirea găteşte masă de obşte tuturor, bogatului şi săracului, înţeleptului şi omului simplu; iubirea îndulceşte sufletul amărât, pe cel zdrobit îl tămăduieşte, iar pe cel umilit Citește în continuare

Sfantul Serafim de Sarov si icoana Umilenie

Cuviosul Serafim de Sarov (sărbătorit pe 2 ianuarie), marele sfânt al Rusiei, care ne învaţă că scopul vieţii creştine este dobândirea darului Duhului Sfânt, ajunsese la o aşa măsură duhovnicească încât Maica Domnului i s a arătat aievea de mai multe ori în timpul vieţii sale. Cuviosul a avut o evlavie deosebită pentru Pururea Fecioara Maria, care l a salvat de la moarte, l a ocrotit şi l a povăţuit mereu.
Icoana Maicii Domnului în faţa căreia se ruga Sfântul Serafim şi în faţa căreia, aşezat în genunchi, a şi adormit întru nădejdea Învierii, se numeşte Umilenie, care se tâlcuieşte „Înduioşarea”, iar Sfântul a botezat o „Bucuria tuturor bucuriilor”. Ea a fost pictată pe o pânză întinsă pe o scândură de chiparos şi are o iconografie mai deosebită. Mai întâi este o reprezentare cu trăsături realiste şi nu bizantine. Apoi, spre deosebire de majoritatea celorlalte reprezentări, aici Maica Domnului este singură, fără a L purta în braţe pe Pruncul Hristos. Mâinile fiind deci libere, le ţine încrucişate pe piept, iar privirea este plecată, plină de smerenie. Împrejurul aureolei, care are forma unei cununi de raze strălucitoare, este scris: „Bucură te, Mireasă, pururea Fecioară!”.

După mutarea Sfântului Serafim la Domnul, icoana a ajuns la Mânăstirea de maici Diveevo, pe care chiar Citește în continuare

Sfantul Stefan 27 decembrie

Peste 400.000 de români îşi sărbătoresc, luni, onomastica de sărbătoarea Sfântului Apostol, Întâiul Mucenic şi Arhidiacon Ştefan, în cea de a treia zi a Crăciunului.

Din cei 417.516 de români aniversaţi la sărbătoarea Sfântului Ştefan, 310.428 sunt bărbaţi, iar 107.088 sunt femei, informează Ministerul Administraţiei şi Internelor.

Statisticile arată că majoritatea românilor care îl au că patron spiritual pe Sfântul Ştefan, respectiv 262.848 de persoane, poartă numele de Ştefan, alţi 33.295 Istvan, iar 8.809 Fănel Citește în continuare

Sfantul Stefan: Doamne nu le socoti lor pacatul acesta!

S-a făcut odată întrebarea între iudei, saduchei, farisei şi elini despre Domnul nostru Iisus Hristos. Unii spuneau că este prooroc, alţii că este înşelător, iar alţii că e Fiul lui Dumnezeu. Atunci Ştefan a stat pe loc înalt şi a binevestit tuturor pe Domnul nostru Iisus Hristos, zicând: „Bărbaţi fraţi, pentru ce s-au înmulţit răutăţile voastre şi s-a tulburat tot Ierusalimul? Fericit este omul care nu s-a îndoit în Hristos. El este Cel ce a plecat cerurile şi S-a pogorât pentru păcatele noastre şi S-a născut din Sfânta şi curata Fecioara, cea aleasă înainte de întemeierea lumii. El a luat neputinţele noastre şi a purtat slăbiciunile noastre. Pe orbi i-a luminat, pe leproşi i-a curăţit, pe demoni i-a izgonit”. Când l-au auzit grăind aşa, l-au dus în sinedriu la arhierei, că nu puteau să stea împotriva înţelepciunii şi duhului cu care grăia.

Intrând înăuntru au adus nişte bărbaţi care au zis: „L-am auzit că a grăit cuvinte de hulă împotriva locului celui sfânt şi a Legii” şi alte cuvinte, aşa precum se scrie în Faptele Apostolilor. Şi când s-au uitat la el au văzut faţa lui ca faţa de înger. N-au mai putut răbda ruşinea biruinţei; l-au lovit cu pietre şi l-au omorât. Iar sfântul se ruga pentru ei zicând: „Doamne, nu le socoti lor Citește în continuare