Archive for the ‘Sfintii Parinti’ Category

Sfânta Taisia

O poveste dedicata Sfintei Taisia gasiti si in FILOCALIA PENTRU COPII SI TINERI VOL 1, www.edituracristimpuri.ro

In partile Egiptului era o femeie cu obiceiuri rele, necurata si fara rusine. Femeia aceea avea o fiica pe care o chema Taisia, pe care a invatat-o aceleasi obiceiuri rele cu care se indeletnicea si ea. Ducand-o pe fiica ei intr-o casa de desfranare, a dat-o in slujba Satanei, ca sa duca la pieire multe suflete omenesti, inselandu-le, cu frumusetea pe care o avea, caci Taisia era foarte frumoasa si se vestise pretudindeni despre frumusetea fetei sale, incat multi, poftind-o, ii aduceau multe averi, aur si argint si haine scumpe si luxoase Citește în continuare

Reclame

Rugaciunea Părintelui Arsenie Boca

Doamne Iisuse Hristoase,
ajută-mi ca astăzi toată ziua să am grijă să mă leapăd de mine însumi, că cine ştie din ce nimicuri mare vrajbă am să fac, şi astfel, ţinând la mine, Te pierd pe Tine.

Doamne Iisuse Hristoase
ajută-mi ca rugăciunea Prea Sfânt Numelui Tău să-mi lucreze în minte mai repede decât fulgerul pe cer, ca nici umbra gândurilor rele să nu mă întunece, că iată mint în tot ceasul.

Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi:
Că umblăm împiedicându-ne prin întunerec, patimile ne-au pus tină pe ochiul minţii, uitarea s-a întărit în noi ca un zid, împietrind inimile noastre şi toate împreună au făcut temniţa în care Te ţinem:
Bolnav, Flămând şi fără haină.
Şi aşa risipim în deşertăciuni zilele noastre,
umiliţi şi dosădiţi până la pământ Citește în continuare

Sfantul Ioan Scararul: Cugetari (II)

Cel ce speră este bogat cu mult înainte de a se îmbogăţi.

Rugăciunea este, după fiinţa ei, apropierea şi unirea omului cu Dumnezeu; iar după lucrare, rugăciunea este puterea susţinătoare a lumii, împăcarea cu Dumnezeu.

Aducerea aminte de moarte este o moarte de fiecare zi.

Ascultarea faţă de Dumnezeu este mormânt al voinţei şi înviere a smereniei.

Dumnezeu nu ne porunceşte şi nu doreşte să fim Citește în continuare

3 aprilie: Duminica Sfantului Ioan Scararul

Când dispare speranţa, dispare şi iubirea.

Mâniosul este un epileptic sufletesc.

Smerită cugetare arată cel care, ocărât fiind de altul, nu-şi micşorează dragostea faţă de acesta.

Să ne temem de Domnul ca de fiare. Căci am văzut oameni care, ducându-se să fure, nu se temeau de Dumnezeu, dar, auzind lătrat de câini în acel loc, s-au înapoiat îndată; şi ceea ce n-a făcut frica de Dumnezeu, a făcut frica de fiare.

Darul lacrimilor este mai mare Citește în continuare

Sfantul Isidor Pelusiotul (4 februarie)

Isidor Pelusiotul s-a nascut la 360 in Alexandria Egiptului. Neputand vietui in lume, dupa adevarata „filosofie”, adica invatatura crestina, Isidor s-a refugiat inca din tinerete in pustiu. A slujit lui Dumnezeu ca preot si staret intr-o manastire de langa orasul Pelusa – de aici si numele sau.

Prin viata sa aleasa si asceza severa, el isi va atrage admiratia generala, fiind privit ca model de viata preoteasca si ascetica. El ii mangaia, ii indemna si ii mustra pe toti. A fost cinstit ca sfant inca din timpul vietii. Admirator al Sf. Ioan Gura de Aur si prieten cu Sf. Chiril al Alexandriei.

A murit intre 435 si 440.

Biserica noastra il praznuieste la 4 februarie.

Opera Citește în continuare

Fericirile Sfantului Grigore Teologul (praznuit 25 ian.)

Fericit cel ce are o viaţă singuratică, neamestecat cu cei de pe pământ, ci şi-a îndumnezeit mintea.

Fericit cel care, deşi amestecat cu cei mulţi, nu se întoarce spre cei mulţi, ci şi-a înălţat întreaga inimă spre Dumnezeu.

Fericit cel care dând toate averile sale L-a cumpărat pe Hristos şi are drept avuţie numai crucea pe care o ridică sus.

Fericit cel care, gospodărindu-şi averile curate, întinde o mână a lui Dumnezeu celor nevoiaşi.

Fericită viaţa fericiţilor neînjugaţi cu jugul căsătoriei, care sunt aproape de curata Dumnezeire scuturându-se de trup Citește în continuare

Despre inselaciunile diavolului

Înşelăciunile şi scornirile diavolului sunt proporţionale cu modul de viaţă pe care îl duce omul. Nu îi atacă în acelaşi mod pe toţi oamenii. Adică, într-un fel atacă pe cel căsătorit şi în alt fel pe cel necăsătorit. Într-un fel pe isihast şi în alt fel pe chinovit. Într-un fel pe cel începător şi în alt fel pe cel avansat în viaţă duhovnicească. Pentru fiecare mod de viaţă are şi ispită corespunzătoare. Atanasie cel Mare în viaţa lui Antonie cel Mare scrie că, atunci când Antonie a vrut să urmeze viaţa monahală, diavolul s-a străduit să îl abată „prezentând amintirea bogăţiilor, tutela surorii, familiaritatea neamului, lăcomia iubirii de slavă, felurita plăcere a hranei, comodităţi ale vieţii şi în sfârşit, asprimea virtuţii şi că mult este chinul acesteia. Sugera boala trupului şi lungimea timpului”. Diavolul în această situaţie creează multe piedici, simpatia multor persoane, dificultatea virtuţii, nereuşita etc. Este bine cunoscut faptul Citește în continuare