Parintele Pantelimon – preotul albinelor de la Ghighiu (fragment din cartea Parintele Arsenie Boca. Marturia Parintelui Pantelimon)

Parintele Arsenie Zian BocaE început de vară şi miroase a tei la Ghighiu. De cum intri pe poarta mănăstirii, te simţi în largul tău. Locul parcă te aşteaptă. Te poţi plimba pe unde vrei, de unul singur, printre pansele şi petunii, printre cireşii din livadă, fără să tulburi pe cineva. Chiar şi măicuţele, grăbite de felul lor, păşesc parcă mai uşor şi alene, în ritmul florilor şi al dimineţii. Doar pe bătrânul Părinte Pantelimon nu-l zăresc nicăieri. Abia într-un târziu îl zăresc în marginea livezii, robotind cu mâinile goale, printre stupi şi albine. Cu cât mă apropii, mişcările lui se desluşesc mai bine – mişcări simple şi precise de ţăran, de om obişnuit cu munca. La 82 de ani, Părintele Pantelimon nu stă o clipă locului – curăţă pomii, coseşte iarba, sapă la grădină. Doar noaptea se retrage la chilie, unde se roagă necontenit şi, într-un târziu, aţipeşte două-trei ceasuri, pe un scăunel de ascet.
Când îl vezi prima oară, e cu neputinţă să nu prinzi drag de Părintele. E bătrân, dar surâzător, înalt şi plăpând ca o ramură de salcie. Îmbrăcat cu un halat alb, de apicultor, Părintele trebăluieşte la grădină. Stă aplecat deasupra straturilor de gălbenele şi irişi violacei, le mângâie frunzele delicate şi le vorbeşte şoptit, îndemnându-le să crească, să se bucure de strălucirea şi căldura lui Dumnezeu.
De douăzeci de ani, de când a venit prima oară la Ghighiu, Părintele e duhovnic la oameni şi albine. Munca, dragostea şi răbdarea sunt aceleaşi. Nădejdea şi bucuria – asemenea. Lăsând o clipă migala stupăritului, Părintele se îndreaptă greoi de spate şi priveşte mulţimea teilor înfloriţi din jur. Priveşte ca un îndrăgostit. Aşa cum stă, înconjurat de flori şi albine, nemişcat şi tăcut, pare că a încetat lucrul şi acum rosteşte în taină o laudă sau un Paraclis al Maicii Domnului. E fericit. Se vede că livada din spatele mănăstirii Ghighiu e pentru el o a doua casă, un al doilea altar. Pentru un om care a făcut 15 ani de temniţă grea la Gherla şi a trecut de două ori prin moarte clinică, livada cu cireşi şi tei înfloriţi de la Ghighiu e chiar ,,Raiul”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: