Nasterea lui Iisus

FRAGMENT DIN CARTEA VIATA MAICII DOMNULUI, COMANZI CU CD AICI

Iar după ce a trecut această vestire minunată a Arhanghelului Gavriil, Sfânta Fecioară a început a-L purta în pântece pe Împăratul a toată făptura, pe Sfântul lui Dumnezeu, pe Cel Care va aduce pace tuturor. Trecând vremea şi văzând că Maria este însărcinată, Iosif neştiind tainele privitoare la ea şi la vestirea minunată, a vrut să o alunge pe fecioară din casa lui într-ascuns. Aici se vede dragostea lui Iosif şi purtarea lui de grijă faţă de Preacurata, căci dacă ar fi spus rudeniilor sau cunoscuţilor că nu este el tatăl copilului, după legea evreiască, Maria trebuia bătută cu pietre şi ucisă.

Un înger s-a coborât atunci pentru a-i vesti lui Iosif acestea: ,,Iosife, fiul lui David, nu te teme să iei la tine pe Maria, femeia ta. Căci ceea ce se va naşte din ea este de la Duhul Sfânt!”. Bătrânul şi înţeleptul Iosif a primit această veste cu mare bucurie, silindu-se să îngrijească şi mai mult de logodnica sa, spre a pregăti naşterea minunată. În vremea când purta în pântece pe Sfântul lui Dumnezeu, Maria o vizitează pe verişoara sa Elisabeta, mama Sfântului Ioan Botezătorul care era la rândul ei însărcinată.

Atunci pruncul Elisabetei avu o dulce săltare în pântece, recunoscându-L astfel pe Stăpânul Hristos, aflat în pântecele Mariei. Cele două sfinte au simţit venirea pe lume a doi prunci minunaţi, plăcuţi lui Dumnezeu din veac şi au întâmpinat această săltare cu mare veselie. Iar Elisabeta îi spune Mariei, fericind-o: ,,Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este Rodul pântecelui tău!”. Sfânta Fecioară, înţelegând rostul ei de Maică a Vieţii, şi-a exprimat bucuria astfel: ,,Măreşte suflete al meu pe Domnul. Şi s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu. Că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile!”.

Trecând vremea, aproape de evenimentul naşterii lui Hristos, împăratul Cezar Augustus, în al 42-lea an al împărăţiei sale, a dat ordin să se facă recensământ, astfel că fiecare a plecat spre cetatea de care aparţinea, pentru a se înscrie pe liste.

Iar Betleemul din ţinutul Iudeea era casa şi seminţia lui David, din care se trăgeau atât Preasfânta Fecioară cât şi dreptul Iosif. Aşa se face că laîmplinirea zilelor sarcinii, Maria şi Iosif se aflau pe drum, în cetatea Betleemului. Şi pentru că atunci i-a venit sorocul, Preasfânta Fecioară a dat naştere Fiului ei, Celui întâi Născut, L-a înfăşat în scutece şi pentru că nu mai era loc de găzduire, L-a culcat într-o iesle.

Naşterea din ieslea minunată a Betleemului nu a scăpat neobservată, căci trei păstori care făceau strajă de noapte au văzut cum un înger al Domnului s-a coborât în locul acela, umplându-l de slavă şi strălucire dumnezeiască. Apoi un glas îngeresc a vestit cu bucurie: ,,Nu vă temeţi, căci s-a născut vouă un Mântuitor, care este Mesia, Domnul!”.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: