Pescarul cel netrebnic (Filocalia pentru copii VOL I)

CARTEA CU 18 POVESTIRI O GASESTI AICI

(Fragment)
Pescarii plecară şi a patra zi în larg, dar din nou marea se arătă tulbure şi iar nu prinseră nimic. Şi trecură alte şapte zile de li se lungiseră urechile oamenilor din cauza foamei şi corabia tot goală se întorcea. Deznădejde mare era acum în tot orăşelul, căci se aşteptau ca toţi să moară. Iar căpitanul de acum nu ştia ce să mai facă.
– Suntem blestemaţi, îi spuse el soţiei sale, dând cu şapca de pământ. N-am pomenit toată viaţa mea să ies atâtea zile în larg şi să vin cu coşurile goale! Marea este tulbure de unsprezece zile. Eu n-am mai pomenit aşa ceva…
– Iubite soţ, zise soţia acestuia, o femeie credincioasă care îngrijea de casă şi de copii cu multă dragoste, hai să nu ne pierdem de tot nădejdea…
– Păi cum să nu ţi-o pierzi femeie, când umblăm pe apă de atâtea zile şi am venit cu coşurile goale?
– Păi nu ştiu bărbate, poate nu aţi luat cu voi pe corabie tot ce trebuia…
– Cum adică!? Am luat năvoade, cârlige, momeală…tot, zise bărbatul.
– Bărbate, nu ştiu dacă e o întâmplare sau nu, dar chiar aseară citeam în Biblie că Ucenicii lui Iisus nu au putut prinde nici măcar o fărâmă de peşte, până când Mântuitorul lumii nu S-a urcat El Însuşi în corabie…
– Ce vrei să spui cu asta?
– Păi nu ştiu bărbate. Voi când ieşiţi pe mare îl luaţi şi pe Dumnezeu cu voi?…
Căpitanul se scărpină un pic în barbă şi zise:
– Eeee, noi nu prea avem timp de ale credinţei, că ne stă mintea numai la lucru. Am avut ce-i drept un pescar credincios cu noi, netrebnic şi mototol şi l-am dat jos de pe vas. Eu îi ziceam să arunce năvodul şi el stătea să se închine…
– Şi dacă omul ăla, aşa netrebnic cum zici tu, Îl aduce pe Iisus pe corabie. Te-ai gândit la asta?…
– Nu m-am gândit! zise bărbatul.
– Mâine ia-l din nou pe acest pescar cu tine, lasă-l să-şi facă închinarea şi rugăciunile, aşa cum ştie el. Vom vedea apoi dacă mai veniţi cu coşurile goale!
– Aşa am să fac femeie, că oricum nu am încotro! spuse căpitanul de vas, după care merse la culcare.
Şi de cum se făcu ziuă, căpitanul dădu ordin să fie adus Marin. Îl pofti pe corabie şi, crezând în vorbele soţiei sale ca în cuvântul lui Dumnezeu, îi porunci să le arate şi celorlalţi cum trebuie să se închine înainte de a pleca la drum. Pescarii învăţară să facă Sfânta Cruce, spuseră ,,Tatăl nostru” şi în ziua aceea, fiindcă marea era liniştită de-i vedeau şi nisipul de pe fund, prinseră atâta peşte de au crezut că li se rup năvoadele. Cu atâta peşte prins s-au săturat oamenii locului vreo trei zile, şi de acum căpitanul de vas a înţeles că la drum când pleci nu trebuie să-ţi iei cu tine doar haine, apă, de- ale gurii, năvoade şi cârlige. De acum înţelesese că oriunde mergi trebuie să-L iei cu tine şi pe Iisus Hristos spre a izbândi şi a găsi bunăstarea.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: