Comoara de sub copac (Filocalia pentru copii vol 1)

FILOCALIA PENTRU COPII CU 18 ASTFEL DE POVESTI AICI

(Fragment)
Şi aşa s-a mai întâmplat, zise fetita, o dată când am furat o farfurie dintr-un metal preţios. Astea trei lucruri le-am luat cu mine şi le-am ascuns….Şi ca să vezi mirare!… Trebuia să cant la strană în ziua aceea, după ce am luat farfuria. Dar glasul meu era gros şi răguşit şi oricât mă străduiam parcă şi mai urât cântam. Şi văzând surorile lucru de mirare, degrab’ m-au sfătuit să merg la un părinte să mă spovedesc…
– Păi e un lucru bun dacă ai mers la spovadă!
– Eu acum vin de la spovedanie şi iaca nu mă mai opresc din plâns. Părintele care m-a spovedit s-a ridicat asupra mea cu glas mare pentru fapta rea pe care am făcut-o şi m-a certat rău pentru că m-am îndulcit să iau ce nu este al meu…de trei ori, nu o dată!
– Doar pentru asta te-a certat!?…
– Nu! Mai rău s-a înfuriat când i-am spus că a început să-mi intre în cap că eu sunt asemeni Maicii Domnului. Văzând că lumea este bună cu mine şi că mi se spune că am glas ca de înger şi că aduc lume la biserică mi-a intrat acest gând în minte…Că sunt ca ea, ca Maica Domnului!
Căci şi eu sunt fecioară, şi eu am cunoscut sărăcia şi ascultarea de mică. Şi eu am fost dăruită bisericii de mică, aşa cum şi Maica Domnului a fost dăruită templului şi se ruga în Sfânta Sfintelor…Ba mi se părea că şi la înfăţişare aduc cu Maica Domnului din unele icoane…Când i-am spus acestea părintelui a început să mă certe cu asprime. Şi eu nu am mai răbdat! M-am ridicat, am luat-o la fugă şi mi-am zis că e mai bine să mă duc în lume sau la un orfelinat, oriunde dar în afară de mănăstire…căci după faptele mele nu sunt vrednică să locuiesc aşa de aproape de Dumnezeu, să trăiesc printre călugări…
– Fiica mea! Ascultă ce îţi spun! La fel cum meşteşugurile şi ştiinţele omeneşti le învăţăm de la un om priceput, le fel şi meşteşugurile care ţin de arta duhovnicească trebuie să le învăţăm…Nu ştiu pentru care cauză şi-a pierdut părintele răbdarea cu tine, însă ştiu că atâta vreme cât ai tăinuit până la spovedanie gândul că eşti ca Maica Domnului şi nu l-ai spus nimănui, cu nimic n-ai greşit. Că gândurile vin şi pleacă! Şi eu mi-am propus să ajung ca bătrânii din pustie…Să fiu postitor ca Sfântul Antonie, făcător de minuni ca Sfântul Macarie, să fiu milostiv ca Sfântul Pahomie…Dar din râvna asta mi-am dat seama că mare rău îmi făceam!…Căci mă uscasem şi aproape că am căzut la pat din pricina nemâncării şi privegherii fără măsură.
Eu făceam astea pentru slava mea, nu ca să slujesc lui Dumnezeu. Şi oricâte am făcut, nu am ajuns nici măcar la o fărâmă din sfinţenia celor de care ţi-am spus…Deci să vrei să fii ca Maica Domnului nu e ceva rău! Să nu faci însă acest lucru pentru laudă şi pentru a-ţi câştiga slavă de la cei din jur. Dacă vrei să fii ca Maica Domnului, fii ca ea, dar nu uita să fii cuminte, ascultătoare şi smerită…Dar spune-mi acum! Ce ai făcut cu lucrurile pe care le-ai luat de la conac?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: