Rugaciunea calugarilor risipiti (Filocalia pentru copii vol. I)

POTI COMANDA FILOCALIA PENTRU COPII AICI

(FRAGMENT)

….Fraţilor! Cu toţii aţi fost acum în lume şi aţi văzut cum este…Vă jur pe Domnul Dumnezeul nostru să povestiţi cele ce vi s-au întâmplat în aceste zile! Şi mai ales…să ne spuneţi dacă v-aţi rugat sau nu, în răstimpul acesta! Aveţi dezlegarea mea să spuneţi tot ce vi s-a întâmplat bun sau rău, cuminte sau ruşinos, cuvios sau necuvios, pământesc sau ceresc…Începeţi aşadar! Le spuse staretul manastirii.
Unul dintre călugării mai tineri deschise primul gura şi zise:
– Cinstite părinte stareţ şi iubiţi fraţi! Mai întâi vreau să recunosc aici, faţă de toată lumea adunată, că sunt dintre aceia care au cârtit împotriva privegherilor şi a ascultărilor date nouă. Dacă în aceste trei zile vi s-a întâmplat ceva neplăcut, aş vrea să mă iertaţi, căci şi pentru răzvrătirea din gândurile mele aţi suferit…Vreau să ştiţi, iubiţi fraţi, că eu mi-am pus în gând, din lucrarea necuratului, să merg unde oi vedea cu ochii şi să mă opresc definitiv la o altă mănăstire.
Pe drum, continuă călugărul cel tânăr, mi s-a alăturat într-o pustie un om foarte slab, care mi-a spus că se numeşte Macarie. Mi-a mai spus că ştie locurile şi că, pe calea pe care sunt, voi găsi mănăstirea pe care o doresc. Astfel ne-am făcut tovarăşi de drum pentru aproape o zi întreagă. M-a surprins că omul acela, nici nu vorbea, nici nu întreba, ci doar îşi vedea de mers. Mergând noi vreo şase ceasuri prin pustie, la un moment dat, am găsit o lizieră şi am cotit drumul pe sub copaci.
Şi fiindcă mi s-a făcut sete am zis către omul de lângă mine : ,,Frate, dragă! Mult mi-aş dori să găsesc un izvor sau o baltă sub copacii aceştia că tare sunt însetat!…’’. Acel Macarie mi-a răspuns : ,,Iubite frate, bucură-te şi te satură de umbra asta de sub copaci că cei care călătoresc acum cu corăbiile pe ape nici pe aceasta nu o au…”
M-am mirat tare de acest răspuns şi după ce am mai mers o bucată de drum, am zis din nou : ,,Într-adevăr dacă omul vrea, se poate înfrâna de la multe. Eu vreau acum să mă înfrânez!…”. Iar cel de lângă mine a zis: ,,Îndrăzneşte fiule, că eu douăzeci de ani nu m-am săturat nici de pâine, nici de apă, nici de somn; ci pâinea o mâncam cântărită la cumpănă, apa o beam cu măsură şi numai rezemându-mă de pereţi furam un pic de somn…”.
– Auzind acestea, continuă călugărul, l-am văzut pe acel om cum dispare…şi mi-am dat seama că nu a fost om, ci mai degrabă un înger al lui Dumnezeu, trimis să îmi arate că gândesc rău atunci când cârtesc împotriva ascultărilor. Am lepădat pe loc gândul de a merge spre o altă mănăstire şi am făcut cale întoarsă…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: