Calugarul din Hozeva (Nestemate duhovnicesti vol. II)

52 de POVESTIRI IN CARTEA DE AICI – CARTE CU CD

Era un bătrân care locuia în chilia sa de la Hozeva. Bătrânii locului aceluia povesteau despre el acestea: ,,Când era în satul lui avea această îndeletnicire: dacă vreodată vedea pe vreun om din satul lui că nu era destul de înstărit ca să-şi semene ţarina, se ducea noaptea, fără ştirea stăpânului ogorului, lua boii şi sămânţa lui şi semăna ogorul sărmanului. Când a venit în chilia sa din pustiul Hozevei, la fel, făcea milostenie cu cei nevoiaşi. Pleca pe drumul care duce la Sfântul râu Iordan, la Ierusalim, luând cu el pâine şi apă. Şi ori de câte ori vedea pe cineva obosit pe drum, le purta poverile până la Ierihon. Şi-l puteai vedea plin de praf şi năduşeală, purtând uneori în spate, fie o sarcină mare de tot, fie un copil, ba chiar doi.

Alteori se aşeza pe jos şi repara încălţămintea stricată a vreunui bărbat sau vreunei femei, căci avea cu el, scule şi cele de trebuinţă pentru reparat. Uneori le dădea apă din apa pe care o purta permanent cu el şi altora le oferea pâine. Dacă întâlnea un om mai dezbrăcat renunţa la haina lui pentru a-l îmbrăca pe acela. Şi-l puteai vedea pe călugărul din Hozeva că făcea acestea nu o zi, nu o săptămână, nu o lună, ci zi de zi”.

2 responses to this post.

  1. Posted by SILVIA CIZMAS on 6 Februarie 2012 at 16:56

    Ma gandesc ,de ce in vremurile noastre au disparut atatea calitati de om bun,crestin adevarat cum sunt si in aceasta poveste bunatatea,ajutorul nevoiasului,marinimie,un mic sacrificiu.Toate au fost inlocuite cu invidia,rautatea,egoismul,indiferenta la ce este rau in preajma noastra.Tin minte niste intamplari care m-au pus pe ganduri dar care sunt sigura ca pe unii i-a facut sa rada pe ascuns.Stateam la geam si ma uitam pe strada cand la un moment dat doi vlajgani au sarit pe un copil de 12-13 ani si l-au batut pana l-au lasat jos.Era in plina zi,trecea multa lume si nimeni nu a intervenit.Vazand,am fugit repede la copilul batut,ceilalti o luasera la fuga,voiam sa vad daca nu-i este rau ,cum se simte,l-am intrebat unde sta si daca nu are nevoie sa-l ajut.O alta intamplare a fost dupa Revolutie (??)in 1989 ,mergeam cu cei 3 copii cu masina la Mare iar prin jud.Mehedinti s-a luat o masina dupa noi,a inceput sa dea cu bolovani in masina noastra ,depasindu-ne,voia sa ne loveasca pentru faptul ca aveam numar de Timis,si noi am facut Revolutia din Timisoara…Mi-a venit intr-un moment o idee,i-am spus sotului meu sa opreasca masina sa intrebam de ce ne urmareste.Cand am aflat ce spune,am avut o sclipire de moment si i-am zis soferului :bine D-le daca crezi ca noi cu 3 copii mici am facut Revolutia,iti notez numarul de inmatriculare si la primul post de politie depun declaratie.Atunci soferul s-a speriat si a renuntat sa ne urmareasca.Bineinteles ca nu m-am tinut de cuvant si ne-am continuat drumul.
    Deosebit de frumoasa este povestea calugarului.Cum ar fi daca fiecare din noi ar face ceva bun pentru cineva ?

    Răspunde

  2. Sunt absolut sigur ca ce este scris in povestioara asta este perfect adevarat si inspirat din fapte reale…Intamplarile prin care ai trecut tu, Silvia, nu pot decat sa intareasca un mare adevar, si anume ca Evanghelia nu se invecheste… O putem trai zi de zi in pofida racelii de care vorbeai mai sus…Daca nu putem fi calzi, macar caldicei si tot este ceva…

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: