Oscar 2012: Moneyball, prima predicţie

Am observat un lucru, de cativa ani incoace, la inceput de an, auzim de o nenorocire sau de un accident grav (vezi ultimii doi ani Huidu si Lucescu) si tot prin ianuarie apar listele cu filmele de Oscar, filme care mie mi se par din ce in ce mai dezamagitoare. Am incercat aseara sa vizionez ,,Moneyball” si mi s-a parut a fi o tortura asupra psihicului, o jignire adusa ideii de ,,action movie”. Oricat de ,,psihologic” ar fi, si oricat de bazat pe matematica sau statistici, un film ar trebui sa aiba si ceva actiune, iar eu in 30 de minute de tortura nu am vazut decat talk talk talk si bla bla bla. Daca ma intreaba cineva ce caut sa ma uit la filme din acestea, cand as avea poate ceva mai bun de facut am sa-i raspund ca profesia ma obliga sa fiu la curent cu ce se intampla si in cinematografie. Nu ai ce sa cauti intr-un post de radio daca nu ai cunostinte din domenii diverse, parerea mea…Iata si ceva articole pe seama acestui film

Inspirat dintr-o poveste adevărată, Moneyball este un film dedicat tuturor celor care au visat vreodată să se pună cu sistemul. Brad Pitt joacă rolul lui Billy Beane, managerul echipei de baseball de ligă A Oakland şi sufletul echipei, cel care are o revelaţie: toată filosofia tradiţională a baseball-ului este greşită. Determinat să îşi reinventeze echipa în liniile unui buget strâns, Beane va trebui să facă faţă şi cluburilor mai puternice. Managerul se asociază cu puternicul Peter Brand (Jonah Hill), într-un straniu parteneriat, începându-şi afacerea prin recrutarea unor jucători prost cotaţi, dar talentaţi, care în realitate sunt capabili să joace foarte bine. E vorba aici de o revoluţie, care provoacă o şcoală veche de baseball din Statele Unite, făcându-l totodată pe Beane adversarul celor ce văd în el distrugătorul unei filosofii a sportului. Regizorul Bennett Miller, împreună cu Brad Pitt şi Jonah Hill, atacă un subiect de nişă pe care îl transformă într-o analiză lucidă, amuzantă şi emoţionantă a unui episod din folclorul baseball-ului.

Rottentomatoes.com cotează filmul ca fiind excelent, dându-i un procentaj de 95%. Iată ce spun criticii de film din ţările unde producţia s-a lansat deja.

David Denby, New Yorker: „Statisticile şi adevărul care stă ascuns în ele sunt subiectul acestui film, o adaptare după romanul din 2003 al lui Michael Lewis, inspirat din evenimente reale. În acelaşi timp, filmul e unul din cele mai sensibile producţii cinematografice pe tema baseball-ului, dezvăluind angoasele unui joc aparent dur. Filmul are ritm şi umor, dar e şi un sentiment al destinului; Beane şi Brand sunt aproape posedaţi de o fervoare aproape religioasă, dar nu în faţa divinităţii sau a unei figuri religioase, ci în faţa cifrelor.”

J.R. Jones, Chicago Reader: „Moneyball este o poveste fascinantă despre un business, dar un film mediocru între filmele despre baseball. De la Pride of the Yankees (1942), Bang the Drum Slowly (1973), la Bull Durham (1988) şi Sugar (2008), poveştile despre baseball au degenerat întotdeauna în poveşti de dragoste, fie că e vorba despre un protagonist în ascensiune sau un erou în decădere. Ideea centrală a lor este că un personaj excepţional poate sfida părerile celor din jur şi că poate reuşi lucruri mai mari decât şi-a imaginat el însuşi vreodată. Şi asta în mare parte pentru că baseball-ul, spre deosebire de alte sporturi de echipă, orientează jucătorul către potenţialul său individual: Moneyball ne face să devenim suporterii unei echipe, ai cărei manageri au nu numai o excepţională încredere în jucători, ci înţeleg şi un algoritm secret al jocului la care contribuie fiecare membru al echipei. Pe de altă parte, cei care şi-au pierdut, să zicem, locul de muncă datorită unei inovaţii în managementul reţelelor, nu vor întâmpina acest film cu aplauze”.

Philip French, Observer (UK) „Interesant şi inteligent, cum era de altfel de aşteptat de la un scenariu de Steven Zaillian (Schindler’s List) şi Aaron Sorkin (West Wing, The Social Network)”.

Peter Bradshaw, Guardian: „Acesta e genul de film care adaugă un pic de matematică şi de teorie macroeconomică lumii terenului de sport. Şi este provocator, cu toate că, pentru mine, baseball-ul şi terminologia lui este o limbă străină, şi cred că tot publicul crede acelaşi lucru. Însă filmul are acest aer de importanţă, datorită scenariştilor Steven Zaillian şi Aaron Sorkin – ambii de categoria grea”

2 responses to this post.

  1. Deci ai primit sarcina de serviciu, frate Cristi? Ar trebui sa vezi The Sunset Limited, sa vezi ca un film poate sa fie action, static fiind, cu doi barbati intr-o camera, discutand la o masa. Sau filmul 12, cover version dupa celebrul – 12 oameni furiosi. Sau Phone Booth. Nevoia asta de action vine din faptul ca am lasat filmul european, de arta si l-am dat pe cel hollywoodian. Dar Hollywood is holly nude. Oricum, lasa-i sa vorbeasca, ca epoca filmului mut a apus. In fine, noi sa fim sanatosi!

    Răspunde

  2. Am mai vazut o stupizenie de genul asta cu Whoopy Goldberg pe Comedy Star, ceva ce se petecea intr-o singura camera si cu discutii de vreo 20 de minute la telefon…

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: