Minunea lui Iisus din Cana – adevar nu legenda

În Cana Galileii a fost pentru prima dată când Fecioara Maria, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, a mijlocit înaintea lui Dumnezeu pentru oameni. Maica Domnului ştia că Hristos nu poate rămâne indiferent la necazul cuiva, că El este gata să schimbe lucrurile în bine. Maica Domnului credea în dumnezeirea Fiului Său înainte chiar ca El să-Şi dovedească dumnezeirea prin minuni.

„Ce ne priveşte pe mine şi pe tine, femeie? Încă n-a venit ceasul Meu.” Aşa a răspuns Mântuitorul cererii maicii Sale, pe care o iubea nespus. Poate ne miră aceste cuvinte, dar ele ne arată faptul că Mântuitorul nu s-a grăbit cu facerea de minuni, din smerenie, ci numai fiind rugat a făcut-o, şi pentru că o faptă aduce mai multă bucurie când nu se dăruieşte îndată celor ce o cer.

Minunea este un fapt extraordinar, supranatural, o lucrare divină. Iată câteva exemple de minuni: vindecări, alungări de demoni din cei îndrăciţi, învieri din morţi etc.

Evreii aveau obiceiul de a se spăla pe mâini înainte şi după mese, servind mâncarea cu mâinile. De aceea Evanghelia ne relatează faptul că erau pregătite pentru nuntaşi şase vase de piatră, cu o capacitate totală de 120 – 150 litri, din moment ce un vas avea 2-3 vedre (20-30 litri). Ei deja se spălaseră pe mâini şi vasele nu mai erau pline. Însă Hristos porunceşte slugilor să le umple cu apă până sus.

Transformarea apei în vin reprezintă un semn al sfinţirii căsătoriei. Căsătoria fusese sfinţită încă din Rai, de când a fost creat omul: bărbat şi femeie. Dar după căderea în păcat a membrilor primii familii (Adam şi Eva), căsătoria s-a degradat, încât femeia a ajuns sclavă la păgâni, fiind cumpărată de bărbat de la părinţi. Nici la evrei situaţia nu era mai bună pentru femeie, căci fetele puteau fi vândute ca sclave de taţii lor, şi nu se puteau căsători decât cu aprobarea tatălui sau a fratelui mai mare; în plus, femeile evreice căsătorite trebuiau să facă toată treaba în gospodărie. Mântuitorul a eliberat femeia din starea de sclavie şi a înnoit căsătoria, făcând-o Sfântă Taină, întemeiată prin libera consimţire a soţilor şi sfinţită de Biserică. Minunea din Cana Galileii se citeşte de aceea la Slujba Sfintei Taine a Cununiei. După cum se deosebeşte apa de vinul de bun soi, tot astfel s-a deosebit iubirea dintre soţii de dinainte de Hristos şi cea ajutată de harul lui Dumnezeu de după sfinţirea nunţii în Cana Galileii.

În Cana Galileii, Iisus a făcut prima Sa minune atestată istoric; este vorba de prefacerea apei în vin. O puternică mărturie a realităţii acestei minuni înfăptuite de Hristos este ridicarea bisericii creştine din satul Cana, care adăposteşte şi nişte vase antice din piatră. Sunt mai multe mărturii cum că aceste vestigii sunt autentice, creştinii sărutându-le în semn de preţuire pentru minunea de acum 2000 de ani.

Biserica din satul Cana (Galileea), dovadă palpabilă a faptului că într-adevăr comunitatea de aici cinsteşte prima minune a Mântuitorului, prefacerea apei în vin

– Transformarea apei în vin a fost şi un semn al transformării şi al înnoirii spirituale a oamenilor, prin lucrarea harului divin, în urma venirii lui Hristos pe pământ şi a întemeierii Bisericii Sale. „Nuntă” în sens figurat înseamnă nunta Mirelui (Hristos) cu Biserica (Mireasa), la care participă îngerii şi sfinţii.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: