Parintele Nicodim de la Crasna (fost staret)

Cuprins fiind de emoţie, respect, recunoştinţă şi veneraţie m-am tot gândit, preţ de mai multe zile cum să-mi pot exprima, cât mai bine, în câteva rânduri, aceste stări şi sentimente faţă de Preacuviosul Părinte Arhimandrit Nicodim Dimulescu acum, la împlinirea a şaptezeci şi şase de ani de viaţă pământească şi patruzeci şi cinci de ani de viaţă călugărească autentică în una şi aceeaşi mănăstire – Crasna, judeţul Prahova!…
Constat, cu oarecare strângere de inimă, că nu este uşor să faci un asemenea lucru mai ales pentru unul ca mine care îl cunosc de, relativ, puţină vreme adică de numai cinsprezece ani, acolo – la mănăstirea care de atunci, din cauza acestui stareţ al ei, a devenit lăcaşul meu de suflet şi de reculegere spirituală deosebită!…
Părintele Arhimandrit Nicodim Dimulescu se conturează şi se identifică, cel puţin în mintea şi în inima mea, prin câteva trăsături şi calităţi distincte: – în primul rând caracterul, onoarea şi demnitatea părintelui apoi vocea sa inconfundabilă – acel timbru baritonal de neegalat; după aceea cultura teologică şi nu numai cu care este înzestrat datorită muncii şi tenacităţii prea cuvioşiei sale – care este un autodidact înnăscut şi foarte perseverent; luciditatea şi spiritul său critic însoţit de foarte multă înţelegere şi condescendenţă; pe urmă spiritul de dişciplină, în primul rând cu el însuşi, de rigoare doctrinară, liturgică şi canonică revelată cu fiecare slujire a sa ori cu fiecare predică sau cuvântare, susţinute într-un mod foarte coerent şi elevat în diferite împrejurări sau cu diferite ocazii; comportamentul, felul său de a fi şi de a se raporta la semenii săi, la fiecare în parte într-un mod deosebit şi unic fiind foarte respectuos, accesibil şi deschis toate acestea descoperind, în persoana sa, o generozitate şi o etică a bunului simţ pe care le-a cultivat de-a lungul întregii sale vieţi şi care astăzi le întâlneşti tot mai rar!… Părintele Nicodim mai are şi calitatea de a fi un om de o sinceritate, discreţie şi modestie ieşite din comun care îţi inspiră foarte multă încredere, confort sufletesc şi dragoste faţă de valorile perene ale spiritualităţii noastre monastice, şi ale culturii noastre autentice!…
Citindu-i datele sale biografice mă uit, cu multă admiraţie, la data şi locul naşterii sale: – 11 mai anul 1935 în localitatea Cărpeniş, judeţul Argeş; la viaţa călugărească în care a intrat din fragedă copilărie, la vârsta de treisprezece ani la mănăstirea Slănic – Argeş unde a cunoscut părinţi duhovniceşti de cea mai bună calitate, cum ar fi Preacuviosul Părinte Teofil – trecut la cele veşnice în vara anului 2010; apoi a vieţuit în mănăstirea Râmeţi – Alba, unde l-a cunoscut pe vestitul duhovnic Dometie Manolache şi a legat o prietenie sinceră şi durabilă cu duhovnicul ei: – Părintele Ioachim Popa – retras în momentul de faţă la mănăstirea sa de metanie – Frăsinei – Vâlcea; la anii de prigoană comunistă care nu l-au ocolit şi nu l-au scutit nici pe sfinţia sa de şicane, ispite, piedici şi necazuri; la oamenii pe care i-a cunoscut şi cu care a colaborat: – Patriarhii de vrednică amintire Iustinian, Iustin şi Teoctist – care l-a evocat de foarte multe ori deoarece îl aprecia foarte mult; Nu în ultimul rând trebuie menţionaţi aici numărul foarte mare de monahi şi tineri pe care i-a format cu atâta dragoste şi înţelegere, pe care i-a ajutat, şi are încă foarte mulţi pe care îi susţine, în vestitele şcoli teologice din ţară şi străinătate şi care au devenit slujitori de marcă ai bisericii noastre, atât în rândul cinului monahal cât şi în rândul clerului de mir aşa încât şase dintre ei sunt astăzi ierarhi de vază şi membri marcanţi ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, iar alţii sunt stareţi vestiţi sau preoţi parohi renumiţi – realizări pentru care Părintele Nicodim Dimulescu este o persoană cam singulară şi unică în zilele noastre, motiv pentru care a ajuns să fie foarte apreciat şi preţuit de către mulţi dintre cunoscuţii săi dar şi invidiat de către unii care, probabil, sunt stăpâniţi de vreun complex!… Mă mai gândesc, în aceste momente, la intâlnirile şi discuţiile ziditoare, din punct de vedere duhovnicesc, pe care le-am avut cu Părintele şi care, toate au fost prilej de mare înălţere sufletească pentru mine!… Tot aici şi acum mă gândesc la faptul că Părintele Nicodim are o foarte mare dragoste şi recunoştinţă faţă de înaintaşii vieţuitori ai sfintei mănăstiri Crasna pe care îi evocă cu foarte mare emoţie, referindu-mă, aici, de pildă, la Părntele Arsenie Praja – în memoria căruia a scris o carte în care prezintă viaţa, faptele şi învăţătura vestitului duhovnic crăsnean!… De asemenea, tot acum mă gândesc la dragostea Părintelui pentru calitatea cea autentică în toate, având în mintea mea felul în care arată mănăstirea, căci îl ştim pe Părintele că este un foarte mare iubitor al florilor aşa încât curtea mănăstirii cea foarte îngrijită, arată permanent, ca un colţ de rai, ca un paradis ceresc coborât pe pământ!…
Ştiind, din propria-mi experienţă, că fiecare întâlnire cu Părintele Nicodim este un prilej de mare înălţare sufletească şi de sărbătoare, asemeni întâlnirilor învăţăceilor cu marii filozofi ai vremii antice precum: Platon, Plotin, Socrate, Aristotel, fiindu-ne pildă demnă de urmat, de înţelepciune, abnegaţie şi dăruiere, mă (mai) gândesc ce repede îi uităm noi pe aceşti oameni, pe aceşti slujitori ai vieţii noastre bisericeşti şi ai spiritualităţii noastre duhovniceşti, fiindu-le prea puţin recunoscători pentru toate căte ne-au făcut şi ne-au dăruit ei nouă!… De aceea, cartea (aceasta) care va apare ca un omagiu şi prinos de recunoştinţă adus Părintelui nostru Stareţ se doreşte a fi un pas spre revenirea la normalitatea cinstirii înaintaşilor noştri aşa cum se cuvine, aducându-ne, astfel, aminte „de mai marii noştri”!…
Eu, personal, mă simt foarte onorat pentru faptul că am avut fericitul prilej şi marea şansă de a-l întâlni şi (de) a-l cunoaşte pe Parintele Nicodim Dimulescu – mare personalitate a spiritualităţii monahale româneşti contemporane şi, nu în ultimul rând de a avea posibilitatea să-mi exprim, în scris, recunoştinţa şi omagiul meu la acest ceas aniversar când îi doresc să aibă parte, în continuare, de multă sănătate, de mult spor şi de multe împliniri duhovniceşti!…

Un sincer şi călduros „La Mulţi şi Fericiţi Ani!” Prea Cuvioase Părinte Stareţ Emerit Nicodim!…

Bucureşti – 11.05.2011

Cu aleasă preţuire şi multă recunoştinţă,
Stelian Gomboş – Consilier
la Secretariatul de Stat pentru Culte
din cadrul Guvernului României.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: