Parintele Nicolae Tanase: Musafirii vin si pleaca, dar copiii raman

Părinte Nicolae Tănase, ce ar trebui să înţeleagă românii, oamenii în general din tot ce se întâmplă aici la Valea Screzii?

Ce se întâmplă la Valea Screzii este o demonstraţie că românii pot să-ţi crească copii…Şi că nu au nevoie să exporte copii, adică să recurgă la adopţii internaţionale…Urmăm de fapt o tradiţie de veacuri în care se păstrează o filiaţie faţă de copiii care nu sunt dintr-o familie obişnuită, o tradiţie a poporului român de a-şi creşte orfanii…Şi cam atât!

Ce răspuns aveţi pentru cei care se interesează de un copil sau altul pentru a-l adopta?

Este cunoscut că asociaţiile sau fundaţiile, în aspectele lor particulare nu au dreptul să dea copii spre adopţie. Toate adopţiile se fac prin Direcţia pentru Protecţia Copilului şi prin Agenţia Naţională pentru Adopţii…Atunci noi putem spune că nu avem copii de adoptat, pe de o parte, dar pe de altă parte, dacă am avea i-am raporta organismelor de care vorbeam…Un om care vrea să facă o adopţie nu are legătura cu asociaţia noastră (Asociaţia Provita n.ed.)…el trebuie să urmeze calea legală…

Ce mai ştiţi depre statisticile legate de avort. Românii au un istoric trist în ceea ce priveşte numărul de avorturi. S-a mai îmbunătăţit situaţia?

Nu, din păcate! Doar atât că după 20 de ani de la Revoluţie am devenit mai sinceri şi spunem că s-au făcut în România 12 milioane de avoturi…Suntem sinceri doar pe jumătate fiindcă nu sunt înregistrate în această statistică, avorturile din cabinetele particulare. În plus mai sunt şi avorturile hormonale, produse la 12-14 zile, prin aşa numitele pastilă anticoncepţionale, care de fapt sunt avortive.

Ca preot şi duhovnic, ca părinte al unui număr uriaş de copii ce ne-aţi putea sfătui, ar fi bine să învăţăm ceva de la aceşti copii orfani sau părăsiţi…Am putea învăţa de pildă să păstrăm în noi puritatea sufletului de copil?

Eh, sigur! Ar fi ideal asta…Dar este destul de complicat…Cei care vizitează copiii de aici sunt impresionaţi de ei că sunt afectuoşi, sinceri, iubitori…Dar am putea vorbi chiar de o problemă a orfanilor din Valea Screzii în legătură cu musafirii…Ei vin, se bucură, pleacă, dar copiii rămân…Nu e o tristeţe neapărat în legătură cu treaba asta, problema este ca cel care vine să ştie ce vrea…Adică al cui interes îl urmăreşte… Pe al lui sau pe cel al copilului?

Percepţia generală este că aici este o casă de copii, un orfelinat…

Aşezământul de la Valea Screzii nu este un orfelinat, este mai mult decât atât…Vin la noi fete care au avut probleme cu părinţii, cărora părinţii le-au dat voie să facă orice….Constată că sunt gravide şi apoi vin la noi.

Copiii din Valea Screzii sunt din ce ştim foarte ambiţioşi, o parte au ajuns studenţi…

Şase dintre ei sunt acum studenţi. I-am primit la noi în urmă cu 20 de ani şi acum au vârsta de 20 de ani. De cheltuielile pentru studii ne ocupăm tot noi, dar în general ei sunt conştienţi că au nevoie de bani pentru studii şi lucrează ca muncitori, în special pe timpul verii.

Ce probleme, ce greutăţi întâmpinaţi acum în legătură cu aşezământul din Valea Screzii?

Nu avem nici o problemă. Oamenii aduc, dăruiesc, iar noi administrăm…Criza a fost pentru noi benefică…Muncitorii nu au pretenţii financiare exagerate… S-au întors din străinătate şi avem mână de lucru pentru tot ce construim…Bineînţeles şi copiilor le face plăcere să ajute…Ei nu muncesc, doar ajută.

Câţi copii au venit la Valea Screzii în ultima vreme?

După reportajul de la Pro Tv din data de 1 decembrie 2010 au venit la noi încă 46 de copii. În urma acelei campanii au venit frigidere, aragaze, alimente, dar şi 46 de copii… Pentru că mulţi au privit la televizor şi au dorit să vadă şi să facă parte din familia ideală.

În calitate de duhovnic şi preot cu atâta vechime v-aş întreba ce facem cu tendinţa de laicizare a lumii, parcă mult mai profundă în ultima vreme

Este o tendinţă la care nu trebuie să dăm curs. Se doreşte transformarea Bisericii într-o instituţie socială. Este o tendinţă continuă. Parteneriatul dintre Biserică şi stat poate constitui de asemenea o problemă. Statul face toate năzbâtiile şi se aşteaptă ca Biserica să repare (vezi tăierea salariilor, paşii spre legalizarea prostituţiei etc.).

Sunteţi de acord cu faptul că s-a între oameni s-a mai răcit credinţa în Dumnezeu?

Există şi o răcire a credinţei, dar şi o încălzire a credinţei…Nu putem să mergem numai la o extremă…E drept, avem această secularizare continuă…După mine aş zice să traversăm o perioadă de reîncreştinare. Trebuie să o luăm de la capăt! Oamenii de acum fac multe, dar nu ştiu ce fac…Noi trebuie să scăpăm de ,,băbisme”, de credinţe deşarte, de vrăjitorie…Ortodoxia are răspunsuri la toate…Este mult de lucru.

Ce înţelegeţi din afirmaţia că ,,secolul 21 ori va fi creştin ori nu va fi deloc”?

Este adevărat! V-aş ruga să vă uitaţi cum s-au construit centralele nucleare în Japonia…Fără Dumnezeu!Şi fără religie…Au mare procent acolo de ateism…Ne afectează pe toţi oamenii treaba asta? Eu zic că da! Kosovo, Afganistan, Irak, Libia sunt tot atâtea exemple de ce se întâmplă, dacă nu avem Dumnezeu…

Celor mai tineri şi mai slabi care se tem că trăim vremuri apocaliptice, celor cărora le este frică de sfârşitul lumii, ce le-aţi putea spune?

Nu contează că e sfârşitul lumii, pentru că sfârşitul lumii este sfârşitul nostru…Şi dacă vine sfârşitul nostru atunci înseamnă că trecem la Dumnezeu. Pe mine nu trebuie să mă intereseze sfârşitul lumii, cât ar trebui să mă intereseze sfârşitul propriu…Către ce mă îndrept! Dacă eu mă sfârşesc împăcat cu Dumnezeu, cu oamenii şi cu mine însumi, eu sunt şi voi fi cu Dumnezeu…Există această frică de sfârşit, de sfârşitul lumii fiindcă omul se lipeşte prea mult de materie. Nu ne sperie 2012, fiindcă s-au mai pregătit pentru sfârşitul lumii şi-n secolul al XIX – lea pe la 1843 şi-n secolul trecut…S-au suit pe munţi, îmbrăcaţi în haine albe…Sentimentul de frică apare atunci când nu ne spovedim…Iar frica este normală, fiindcă trecem într-o lume pentru care nu suntem pregătiţi. Trecem într-o lume nepregătită. Chiar şi mie mi-e frică! Frica ţine însă de a crede în Dumnezeu. Sigur că tânărului care umblă prin discoteci şi caută desfrâul îi este frică. Dar celui care înţelege cât de important este să fii cu Dumnezeu nu îi este frică. Întâlnirea cu Dumnezeu aşa se pregăteşte, prin Spovedanie şi Împărtăşanie.

A consemnat CRISTIAN SERBAN

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: