Sfânta Taisia

O poveste dedicata Sfintei Taisia gasiti si in FILOCALIA PENTRU COPII SI TINERI VOL 1, www.edituracristimpuri.ro

In partile Egiptului era o femeie cu obiceiuri rele, necurata si fara rusine. Femeia aceea avea o fiica pe care o chema Taisia, pe care a invatat-o aceleasi obiceiuri rele cu care se indeletnicea si ea. Ducand-o pe fiica ei intr-o casa de desfranare, a dat-o in slujba Satanei, ca sa duca la pieire multe suflete omenesti, inselandu-le, cu frumusetea pe care o avea, caci Taisia era foarte frumoasa si se vestise pretudindeni despre frumusetea fetei sale, incat multi, poftind-o, ii aduceau multe averi, aur si argint si haine scumpe si luxoase. Inseland cu atata desertaciune pe indragostitii ei, ii aducea acolo si multi isi pierdeau averea pentru dansa si ajungeau la saracie, iar altii, batandu-se pentru dansa, au umplut pragurile casei ei de sangele lor. Cuviosul parinte Pafnutie, auzind de acestea, s-a imbracat in haine mirenesti si, luand un galben, a mers la locul unde petrecea Taisia si, vazand-o, i-a dat sa inteleaga ca vrea sa mearga la dansa. Iar ea, luand galbenul, i-a zis: „Intra in camara mea”.

 Atunci el intrand, a vazut un pat frumos asternut pe care s-a asezat si a zis catre Taisia: „Oare ai alta camara tainuita, ca sa ne inchidem in ea, ca sa nu ne stie nimeni?” Iar Taisia i-a zis: „Este, dar daca te rusinezi de oameni si aici ne putem ascunde de dansii, caci usile sunt incuiate si nimeni nu va putea intra aici, nici nu ne va sti nimeni pe noi, iar daca te temi de Dumnezeu, apoi nu este loc care sa poata fi tainuit dinaintea Lui, macar de te-ai ascunde si sub pamant, caci si acolo te vede Dumnezeu”. Auzind Pafnutie aceste cuvinte de la dansa, i-a zis: „Au, doara si tu stii de Dumnezeu?” Iar ea a raspuns: „Stiu si despre Dumnezeu si am auzit si despre imparatia dreptilor si munca pacatosilor”. Atunci staretul i-a zis: „Daca stii pe Dumnezeu, imparatia Sa si muncile pacatosilor, atunci de ce prihanesti pe oameni si pierzi atatea suflete? Caci nu numai pentru ale tale pacate, ci si pentru ale acelora pe care i-ai prihanit ai sa fii intrebata de Dumnezeu si osandita in gheena focului”.

 Taisia, auzind acestea, s-a aruncat l-a picioarele staretului, cu plangere, zicand: „Eu mai stiu si aceasta, ca pentru cei ce gresesc este pocainta si iertare de greseli si nadajduiesc ca prin rugaciunile tale sa ma izbavesc de greseli si sa cistig mila Domnului. Deci, ma rog tie, asteapta-ma putin, numai trei ceasuri si dupa aceasta voi merge unde imi vei porunci si voi face ceea ce-mi vei zice”. Iar staretul, aratandu-i locul la care avea sa o astepte, s-a dus. Apoi ea, adunandu-si toata averea agonisita cu pacatele ei, a carei valoare era cam de vreo patruzeci de litre de aur, a dus-o in mijlocul cetatii si aprinzand un foc si-a pus toate lucrurile si le-a ars inaintea intregului popor, strigand: „Veniti toti cei care ati pacatuit cu mine si vedeti cum ard toate lucrurile pe care mi le-ati dat voi”. Si, arzandu-si averea, s-a dus la locul unde o astepta Pafnutie. Acolo primind-o staretul, a dus-o la o manastire de fecioare si a asezat-o pe Taisia intr-o chilie mica. Taisia a fos inchisa in acea chilie, pironindu-i-se usa si i-a fost lasata numai o ferestruica mica prin care i se dadea putina paine si apa. Apoi Taisia l-a intrebat pe Sfantul Pafnutie: „Cum ma sfatuiesti, parinte, sa ma rog lui Dumnezeu?” Iar staretul i-a raspuns: „Tu nu esti vrednica ca sa chemi numele Domnului, nici sa-ti ridici mainile tale spre ceruri, de vreme ce buzele tale sunt pline de necuratie si mainile tale sunt intinate, ci, numai cautand adeseori spre rasarit, sa zici: „Dumnezeule, cela ce m-ai zidit, miluieste-ma”.

 A petrecut Taisia in acea inchisoare vreme de trei ani rugandu-se lui Dumnezeu asa precum o invatase Pafnutie si o data pe zi gusta putina paine si apa. Dupa trei ani, milostivindu-se de dansa, Pafnutie s-a dus la marele Antonie, voind sa afle daca Dumnezeu a iertat-o pe Taisia sau nu. Si mergand la Antonie, staretul i-a povestit lui totul despre Taisia, iar Antonie a chemat pe ucenicii sai si le-a poruncit sa se inchida fiecare in camara sa si sa se roage lui Dumnezeu toata noaptea ca sa i se descopere vreunuia dintre ei ceea ce voia pentru Taisia, care se pocaieste pentru greselile ei. Si ucenicii au indeplinit porunca parintelui lor si au milostivit pe Dumnezeu, incat le-a descoperit ceea ce trebuiau sa faca pentru Taisia. Aceasta descoperire i-a fost facuta lui Pavel, care era numit de ceilalti prost. Acestui Pavel, pe cand statea noaptea la rugaciune, i s-a aratat o vedenie si a vazut cerurile deschizandu-se si acolo a vazut un pat stralucit de marire, cu asternuturi scumpe, pe care il pazeau trei fecioare frumoase si pe patul acela era asezata o cununa. Vazand aceasta, Pavel a zis: „Nu este gatit altuia patul acesta si cununa, decat numai pentru parintele meu Antonie”. Si a venit catre dansul un glas, zicandu-i: „Nu parintelui Antonie ii sunt pregatite acestea, ci pentru Taisia, care a fost o desfranata”. Si Pavel, venindu-si in fire, se gandea la acea vedenie, iar a doua zi a spus fericitilor parinti Antonie si Pafnutie, iar acestia, auzind, au preamarit pe Dumnezeu, care primeste pe cei ce se pocaiesc cu adevarat.

Pafnutie s-a pregatit si s-a dus la manastirea de fecioare unde era inchisa Taisia si, deschizand usa, a vrut s-o scoata de acolo. Iar Taisia se ruga de dansul, zicand: „Lasa-ma aici, parinte, ca sa petrec pana la moarte, pentru ca multe sunt pacatele mele si inca trebuie sa mai plang pentru ele”. Iar staretul i-a zis: „Acum iubitorul de oameni, Dumnezeu, a primit pocainta ta si ti-a iertat tie pacatele”. Si a scos-o pe Taisia din inchisoare. Iar fericita a zis: „Sa ma crezi, parinte, ca de cand am intrat in aceasta inchisoare, am pus inaintea ochilor mei cei ganditori toate pacatele mele si, tinand seama de ele, am plans neincetat. Si inca nu s-au dus de la ochii mei toate faptele mele cele rele si standu-mi si acum inaintea ochilor, ma inspaimanta ca voi fi osandita pentru ele”.

 Dupa iesirea din inchisoare, fericita Taisia a petrecut cincisprezece zile si dupa aceasta a cazut intr-o boala in care a zacut trei zile si dupa aceasta si-a dat sufletul si cu pace s-a odihnit, cu darul lui Dumnezeu. Si s-a mutat din patul durerii in patul pe care l-a vazut sfantul Pavel cel prost, in ceruri, pat care era pregatit pentru ea, unde se lauda cu cuviosii intru marire si se bucura intru asternutul sau de veci. Asa ne-a intrecut pacatoasa si desfranata intru imparatia lui Dumnezeu. O! de nu ne-am lipsi si noi, cu rugaciunile ei, de aceeasi Imparatie. Amin.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: