Cugetari Petre Tutea (XI)

101. Revolutia este o înaintare pe loc. Nimic nu mai poate fi inventat dupã facerea lumii; doar dacã te situezi în afara ei si creezi o lume nouã. Revolutia nu adaugã nimic Ideilor lui Platon.
102. Revolutia francezã n-a fost o revolutie, nici revolutia rusã n-a fost o revolutie. Nu existã revolutii, ci doar tehnici insurectionale în bãtãlia pentru putere (Curzio Malaparte). Dacã e o ”restructurare” a omului, aceasta s-a întîmplat o singurã datã în timp, la aparitia lui Hristos.
103. Asa am spus eu în temnitã: Domnule colonel – eram sase sute de insi într-o curte închisã – nu ve-ti fi voi, comunistii, niciodatã revolutionari pînã nu veti imita pe cel mai generos zeu pe care l-a dat istoria lumii, pe Hristos. În parabola cu oaia rãtãcitã, un pãstor pãrãseste o turmã întreagã în cãutarea unei oi. Sã stiti, asta se cheamã ”unanimism moral crestin”. Fiindcã în universul lui Hristos o celulã care mai palpitã într-un muribund e mai valoroasã decît toate galaxiile posibile.
104. Poarta spre Dumnezeu este credinta, iar forma prin care se intrã la Dumnezeu e rugãciunea. Rugãciunea e singura manifestare a omului prin care acesta poate lua contact cu Dumnezeu. Gînditã crestin, rugãciunea ne aratã cã umilinta înaltã, iar nu coboarã pe om.
105. Am spus eu odatã cã dacã un preot din Bãrãgan, cînd se roagã, este Dumnezeu cu el, atunci preotul ãla înlocuieste toatã Academia Românã….
106. Sfîntul are forta de coeziune a pietrei.
107. Un sfînt poate fi si analfabet, dar e superior unui geniu, fiindcã ideea de sfintenie e legatã de ideea de minune. Un sfînt poate face o minune. Geniul face isprãvi, nu minuni. Lumea, acum e ancoratã în cultul genialitãtii ca slãvire a progresului în afarã. Atît. Or, cu cît sîntem mai avansati, mecanic si material, cu atît sîntem mai departe de esenta realã a lumii, de sfintenie.
108. Singurii oameni care nu pot fi suspectati cã se înfioarã în fata mortii sînt sfintii.
109. A fi sfînt înseamnã a fi suveranul tãu perfect.
110. M-a întrebat odatã Nae Ionescu ce cred despre evreul acesta, despre Pavel. Stii ce i-am spus? – ãsta nu-i om, domnule, este toatã Mediterana.

3 responses to this post.

  1. Posted by Mady on 15 Martie 2011 at 08:02

    Asa e, „Poarta spre Dumnezeu este credinta, iar forma prin care se intrã la Dumnezeu e rugãciunea”. Sa stam la poarta lui Dumnezeu rugandu-ne. Nu se poate sa nu ni se deschida, chiar daca noi nu suntem capabili (inca) sa vedem.

    Răspunde

  2. Posted by serban petre on 23 Septembrie 2011 at 05:43

    aveti mare drepate,si eu gindesc la fel…dumnezeu este cu noi….

    Răspunde

  3. Posted by SILVIA CIZMAS on 1 Februarie 2012 at 14:35

    Ma gandesc mult la intamplarea cu oaia ratacita si exemplul atat de frumos al pastorului.Cei care suntem parinti,acum in aceste vremuri atat de grele in care sufletul omului e atat de incercat ,avem o responsabilitate foarte grea privind paza copiilor nostri,care au atatea ispite in jurul lor.Eu ,am pierdut un suflet drag,un suflet bun care ajuta pe toata lumea ,am pierdut un copil chiar daca cred ca am facut tot ce a fost mai bun ca mama,l-am invatat bine la fel ca si pe fratii lui,dar …poate undeva am gresit.Nu stiu unde,poate Dumnezeu pe care nu l-am parasit niciodata,am crezut si cred in puterea Lui ,m-am rugat si-i multumesc ,l-a iubit mai mult si l-a luat la El.E un gand care imi da putina putere sa merg mai departe pentru ceilalati copii .

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: