Cugetari Petre Tutea (X)

91. Cei mai crînceni si mai strãluciti soldati sînt cei ai popoarelor religioase. Cînd mori sub drapel, te gîndesti cã te duci la strãmosi. Dar o armatã care face asta e ca aceea a lui Wilhelm al II-lea, în care fiecare soldat avea o cruce la gît pe care scria Gott mit uns.
92. Prima functie a unei religii reale este consolatoare, fără religie am lãtra precum cîinii. Ne nastem, trãim, ne îmbolnãvim, îmbãtrînim si murim. Si întreg peisajul speciei om culmineazã în cimitir. Destinul uman nu e o invitatie la fericirea de-a trãi. Singurul mod de-a evita nelinistea metafizicã a cimitirelor este religia. Cu religia intri în cimitir în plimbare. Cu filozofia intri în cimitir – cum a intrat prietenul meu Cioran – prin disperare.
93. Cine n-a putut fi înlocuitã? Religia! Iar filozofia care speculeazã autonom, face onanie mintalã. Si dacã vrea sã scoatã, sã extragã esente din stiintele naturii, e parazit. Atît! Nu îndrãznesti sã spui despre religie, teologal vorbind, – dacã esti cinstit – cã a fost înlocuitã de filozofie sau de stiintã. Un crestin îti spune cã advãrul se defineste prin jocul celor douã lumi: cea de aici o oglindeste imperfect pe cea de dincolo. Spune contra dacã poti!
94. Religia este principiul uniformizator al speciei umane si este singura salvare în care se poate vorbi despre egalitate.
95. Religia transformã poporul într-o masã de oameni culti.
96. Între un laureat al premiului Nobel care nu s-a idiotizat complet si a rãmas religios si un tãran analfabet nu existã nici o diferentã.
97. Nivelul meu intelectual, chiar dacã sînt savant, nu depãseste nivelul unui popã obscur din Bãrãgan. Pentru cã preotul ãla, în ritualul lui din biserica aia din lemn sau piatrã, stã de vorbã cu absolutul.
98. Stiinta se miscã asimptotic la absolut. Arta se miscã asimptotic la absolut. Stiinta este sediul folosului si arta este sediul plãcerii.
99. Religia este sediul adevãrului transcendent în esentã si unic ca principiu unic al tuturor lucrurilor. Religia se situeazã peste ultimele speculatii teoretice ale stiintei, prin adevãrul absolut unic, care e Dumnezeu. Sã vinã un laureat al premiului Nobel ateu. Ce-o sã-mi spunã el? O babã care cade în fata icoanei Domnului strãbãtutã de absolut e om, si ãla e dihor laureat.
100. În Ispita de pe munte – retro satana – Iisus spune: ”Împãrãtia mea nu e din lumea aceasta” Asta-i nemaiauzit! Du-te în împãrãtia Lui cu trenul sau cu racheta dacã poti. Nu poti! Înotãm în Univers ca mormolocii, si lumea lui Hristos se situeazã transcendent ca-n Ispita de pe munte, în mod etern.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: