Cugetari Petre Tutea (V)

41. În fata lui Dumnezeu nu existã genii, Dumezeu lucrînd nu cu genii, ci cu oameni.

42. Dumnezeu a fãcut lumea si pe om; si cu om a încoronat creatia sa. Si l-a însãrcinat sã cunoascã lucrurile. De-acolo vine denumirea lor. – Originea primordialã a capacitãtii de a determina numele lucrurilor, care este o operatie logicã; originea misticã a gîndirii logice.

43. Aparitia unui mare gînditor e pentru creier ca o baie pentru un om care a muncit, a asudat, s-a murdãrit si se spalã. Gîndirea este o ”spãlare” a creierului. Asta mã face cîteodatã sã cred cã gîndirea nu e din creier si cã acest creier e numai un sediu… De ce gîndirea nu e produsã de creier, care e numai un sediu? Fiindcã n-o produc toate creierele. Dacã inteligenta ar fi produsul creierului, atunci între Goethe si nea Ghitã n-ar mai fi nici o diferentã.

44. Am auzit odatã un profesor de la Politehnicã; am avut impresia cã asist la un balet de ursi. Dacã într-un salon, într-un colt, unul fumeazã si tace, ãla e inginer… Inginerul e practic, savantul nu e practic. Cînd i s-a spus lui Max Planck, creatorul fizicii cuantice, cã s-a mai gãsit o aplicatie, el a spus: care e, mã? Uite care… – Ca sã vezi, nici nu m-am gîndit!

45. Inteligenta, oricît de mare nu e suficientã pentru a te curãta de prejudecãti. Cu cît inteligenta e mai mare, cu atît prejudecata e mai voinicã, pentru cã ai aparat s-o justifici.

46. Întrebat fiind cum întelege gîndirea, în formã purã sau în exemple, Nae Ionescu a rãspuns: exemplele au fost lãsate de Dumnezeu pe pãmînt pentru ca ideile sã fie sesizate senzorial si de prosti.

47. Nu stiu de ce gluma asta de-a face istorie se practicã atît de mult. Dacã ai cultul istoriei, ai cultul aparitiei si disparitiei; e consolator acest joc? Istorismul, adicã perspectiva istoricã asupra vietii si lumii, a dus în cimitir. Ne înecãm în istorie. Pentru cã istoria nu te învatã numai sã faci ceva, ca popor; cu istoria tot ce însemnezi în interiorul unui popor devine discutabil prin faptul cã nu poti, la infinit, sã lucrezi la facerea ta, ci dispari si apare altcineva care, chiar dacã nu te înlocuieste, te prelucreazã. Si dacã nu poti iesi din devenire, nu poti scãpa de tristete; tristetea metafizicã e fructul devenirii. Sînt prosti istoricizanti care se consoleazã prin devenire. Devenim mai civilizati, nu? Sau mai culti… Adicã murim ca si caprele, numai cã e mare lucru cã existã Kant, Descartes, existã Newton, mã rog, atîtia mari creatori de culturã, si existã si fãuritorul de religie, Hristos – dar nu ne intereseazã!

48. Istoria e întemeiatã pe istoria dintre Eva si dracul. Asa începe istoria, aceastã rãtãcire a omului, ca o damnatie. ar la aparitia lui Hristos, atunci s-au suprapus teandric omul divinizat si divinitatea om si istoria a fost anulatã.Cioran are o afirmatie extraordinarã: Istoric este tot ceea ce este supraistoric. Crestinismul a punctat supraistoric, desi a apãrut în istorie.

49. Sînt douã mari discipline guvernate de principiul ireversibilitãtii: termodinamicã si istoria.

50. Nu e om, Kant. N-a reusit sã fie om cu toatã stabilitatea lui. Iar badea Gheorghe, care se sincronizeazã cu clopotele de la bisericã, e laureat al premiului Nobel pe lîngã Kant.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: