Mesaje de Ziua Indragostitilor Valentine’s day

Adorarea, venerarea şi exacerbarea importanţei acestei sărbători sunt dăunătoare omului, prin aceea că aşa cum Crăciunul s-a transformat în obiecte; moşul, bradul, globuleţul, ,,zorzoneaua”, la fel şi Valentine-ul (luat de la americani) s-a transformat nu în sărbătoare, ci în felicitare, inimioară, acadea şi alte nimicuri de la magazine de ,,treişopt”. Noi, românii am luat ,,valăntainu” de la americani, dar trebuie să spunem că şi americanii au preluat ; au fost destul de dezgheţaţi şi au valorificat legenda unui creştin catolic pe nume Valentin, despre care se spune că unea cupluri în secret fără încuviinţarea regelui de unde şi-a atras mânia şi persecuţia sau după alte surse chiar martirajul. Fiind în închisoare, Valentin i-a trimis o felicitare iubitei sale, carte poştală pe care a botezat-o cu numele lui. Felicitarea în sine este aşadar un ,,valăntain” de unde deducem că toţi cei înnebuniţi de adoraţie după această sărbătoare sunt doar nişte biete victime neo-idolatre ale mercantilismului şi vânzărilor de solduri.

Îndrăgostit! Dar nu de week-end..

Scriu aceste rânduri fără mânie şi nu mie ruşine să spun că mă aflu în fericita postură de a fi la rândul meu un îndrăgostit…Într-o zi i-am dat prietenei mele fără să am un motiv anume o floare. Credeti că dacă pe 14 februarie îi duc o inimioară sau o ,,prostiuţă” roşie o să fie mai ,,hepi” decât atunci când am făcut un gest spontan şi i-am dat o floare pe care scria cu litere nevăzute ,,te iubesc!”???
De peste ocean am luat multe lucruri considerate frumoase. Americanii ne-au dat ,,uichend” ,,halăuin” şi ne-au învăţat să fim ,,cul”. Numai că groaza prin care trec o mulţime de săraci, de năpăstuiţi ai soartei fără acoperiş deasupra capului şi cei care nu-şi găsesc un job, constituind deja un ,,halăuin” aproape permanent a condus la stingerea de la an la an a interesului pentru măşti hâde, dovleci cu lumânări şi glume macabre. Ne-a mai rămas ca moştenire, demnă de un zâmbet ,,uichendul”, deşi şi aici ar fi o piedică de natură lingvistică şi pur românească. Mierea din limba noastră se amestecă cu fierea din limba lor şi dă nefericita construcţie oximoronică ,,început de week-end!!!”

Dragoste câştigată la zaruri

Tot un ,,început de sfârşit” parcă te cuprinde când afli că în Evul Mediu se făcea mare tam – tam (aş mai adăuga şi ,,tirimogodan” ca să fie puerilul cât mai pueril) pe seama zilei îndrăgostiţilor, care nu era în definitiv decât un fel de orgie sexuală de curte. În Anglia, Franţa şi Belgia în baza unei tradiţii romane (Lupercaliile; cand avea loc Lupercalia, sarbatoarea pagână, se obişnuia să se scrie numele tuturor fetelor nemăritate, care apoi se introduceau într-o cutie. Fiecare bărbat extragea câte un astfel de bileţel, iar fata – aleasa devenea iubita lui pentru un an) se făceau bilete pe care erau trecute numele tinerilor necăsătoriţi. Perechea astfel unită prin tragerea la sorţi ar fi fost considerată un an întreg, logodnici. Să nu credeţi că acum dacă avem ,,rochet“ ,,softueăr“ şi ,,compiuter“ suntem mai breji. Ba dimpotrivă, cei vechi făceau căsătorii de un an, noi că suntem mai ,,cul” le facem de o zi. Iată un fel de închinare la dragostea pe care vrei s-o câştigi dând cu zarul. Şi cine credeţi că se află în fruntea mişcării care încurajează căsătoriile de o zi (şi evident desfrâul de o noapte)? Bineînţeles artiştii!!!

Intră în scenă Caragiale!

Parol monşer! Auzi Zoiţico, Gyorfi s-a măritat o zi şi a zis că dacă o tuna şi o fulgera poate s-o căsători ,,pe bune”, într-o altă zi… Auzi matale, coniţă! Primarele a fost nu un ,,pezevenghi”, ci Love Plus. Ce nu ştii matale cine e ,,lăv plus”? (Păi să întrebăm mamele care de 17 ani se fac că uită că mai pot da naştere la copii). Akcent, N&D, Gia şi Kapital au căsătorit zeci si zeci de cupluri. Auzi mamiţo!…Şi le-a dat şi certificat! Ba, la un moment dat primarii s-au făcut nuntaşi şi nuntaşii primari. Două la şcoala de fete…două la şcoala de băieţi… Ce nu a ieşit numărătoarea? Cum să nu iasă, coane? Gyorfi a lăsat un pic certificatul de măritiş întocmit cu unul Răzvan pe care nu-l ştia prea bine şi şi-a luat cât se poate de în serios rolul de ofiţer al stării civile. Daniela le-a măritat pe Deea şi Betty ca să fie şi un cuplu de ,,viţăvercea” cu acte de o zi. Auzi mamiţo! Fetele astea în semn de aleasă dragoste au fost puse să se sărute pe gură. Păi nici la ,,Iunion” nu vezi aşa ceva…Zău dacă te minţ!

Biserica nu este împotriva dragostei

Dincolo de caragialescul şi bizarul desprins din căsătoriile de probă care în zona Mureşului se numesc pe şleau ,,căsătorii de o noapte” se mai poate constata că invocata zi a îndrăgostiţilor nu are în ea nici măcar cea mai vagă umbră de ortodoxie, ci este, rămâne şi va fi doar o sărbătoare păgână mercantilizată şi adaptată. Religia nu poate constitui un prilej, un pretext pentru desfrâu de aceea îmi asum toate afirmaţiile de mai sus chiar cu riscul de a fi numit habotnic.
Biserica nu are cum să condamne dragostea curată dintre doi oameni, fiindcă fără dragoste credinţa este moartă. Biserica încurajează iubirea şi îi aşteaptă pe tineri să se unească curat şi temeinic prin Taina Sfintei Cununii. Biserica iubeşte şi ea pentru că este lăsată de Hristos să îngrijească, să îndrume, să arate calea, să sfinţească. În Biserică e dragoste cât pentru toţi oamenii planetei numai că există mulţi care aleg calea hulitorilor, şi care apoi plictisiţi de comentarii asupra preoţilor şi credincioşilor practicanţi (care sunt numiţi ,,slabi de înger” şi ,,creduli cu mintea slabă”, aşa cum am citit într-o carte răsfoită recent) găsesc o mare bucurie să organizeze cu prietenii un ,,parti” de ,,uichend, halăuin sau valăntain”… De fapt orice motiv e bun, numai parti să fie…
Să fie monşer! Dar cu mântuirea sufletului cum rămâne?

One response to this post.

  1. Posted by maria cornelia postescu on 11 Februarie 2011 at 07:53

    ADEVARAT! Imi place detasarea si cinismul cu care privesti „imprumuturile” nerambursabile, pe care societatea actuala le face, pentru a le transforma in „traditii”. Dar… IUBIREA ramane (dincolo de silicoane, botox si conturi bancare), o constanta a sufletului omenesc.Alt ADEVAR: toata lumea vorbeste de DISTRACTIE si … toata lumea a uitat de MUNCA. Cine e sarac , nu e sarac degeaba! Cheamu-l pe un milog, zdravan si tanar, sa-ti mature zapada si… surpriza!!! Vei afla ca e aproape mort, de bolnav, dar trage binisor din tigara ( am aflat si eu, nefumatoarea, ca cele mai ieftine tigari costa… peste 10 lei/pachet).Si atunci… de ce sa-l miluiesti? Exista tot felul de copii cersetori. Eu am o metoda; le spun:”hai la Primarie, sa mergem la Protectia Copilului, si… dispar,urgent,ca prin farmec.Acasa, au o „plsma” pe perete si un MERCEDES la poarta, fumeaza toata familia, dar… iau ajutor social de la primarie! Mila crestina ma face sa ajut pe cei ce merita: o familie, de la munte, cu trei copii mari(cea mare handicapata motor, asistata permanent; mijlociul- student; cea mica – liceana) Tatal – lucrator pe TAF, la padure; mama – vanzatoare la un magazin den sat. Copiii (valizi) muncesc, toate vacantele, pentru a aduce un ban in familie. Sunt oameni onorabili, nu se plang si sunt „in randul lumii” fara a spune, macar o data, ca sunt saraci. Demnitatea umana si-o construieste fiecare, indiferent de sumele din cunturi, hainele „de firma”, vacantele exotice sau fineturile de pe masa. Ai prins, critic, boala latenta a neamului! FELICITARI!
    M.C.Postescu.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: