Parintele Galeriu

PETRE ŢUŢEA

Părintele Galeriu, când vorbeşte, te conectează la Dumnezeu. În comparaţie cu el, ceilelţi preoţi nu predică, silabisesc… Eram odată cu nişte tineri, nu mai stiu despre ce le vorbeam, şi unul sare şi îmi zice admirativ: DomnuleŢuţea, vorbiţi de parcă aţi fi Părintele Galeriu! Eu, care înclin să mă cred genial, era gata să mă supăr… Pe urmă, gândindu-mă mai bine, m-am simţi onorat!

VIRGIL CÂNDEA

Ca om de carte şi profesor de teologie, Părintele Galeriu a desfăşurat o bogată activitate ştiinţifică şi de cercetare, publicând studii, articole, cărţi, note, recenzii, însemnări, predici. Lucrările sale sunt temeinic elaborate., bogat documentate, interesante şi utile pentru teologie şi actualitate, iar stilul lor este inconfundabil. Dar, pe lângă preot şi profesor, Părintele Galeriu a fost un om de rară şi aleasă omenie. A fost un om între oameni. Generos până la jertfă, altruist până la iertarea şi iubirea vrăjmaşilor, răbdător până la uitarea de sine, înţelept şi echilibrat în toate, Părintele Galeriu a fost şi a rămas un adevărat „Părinte” şi „duhovnic”, dăltuind în sufletele studenţilor şi ale enoriaşilor săi adevărate caractere creştine… Nu ştim dacă se va mai naşte sau repeta curând un asemenea om şi preot ca Părintele Galeriu, căci, în persoana sa, Dumnezeu a aşezat din plin daruri şi virtuţi pe care şi el şi le-a cultivat cu grijă şi stăruinţă. El a reprezentat cu cinste şi autoritate Biserica Ortodoxă Română, în orice împrejurare a fost chemat să o facă… A vorbit mereu ca un adevărat teolog şi preot. A fost un simbol al Bisericii Ortodoxe Române.

RĂZVAN IONESCU

Oameni simpli şi artişti de prestigiu, studenţi teologi şi cerşetori, muncitori şi intelectuali rafinaţi, toţi s-au lăsat prinşi în „plasa” Părintelui Galeriu, pescarul de oameni… Sau se poate spune că Părintele a fost o flacără ce în cuvântul său i-a mistuit pe toţi, iertând şi iubind. La urma urmelor, ce poţi să spui despre o flacără?

MIHAI ŞORA

Nu-mi aduc prea bine aminte cum l-am cunoscut pe Părintele Galeriu. În orice caz, lucrul s-a întâmplat prin mijlocirea prietenului Sorin Dumitrescu, într-o vreme în care acesta ostenea în atelierul de gravură al Institutului de Arte Plastice, al cărui proaspăt absolvent era – să tot fie de atunci vreo treizeci de ani. Aşa mi-a fost dat să aflu de Biserica Sf. Silvestru şi, după ce am auzit prima predică a Părintelui, acolo m-am dus în continuare şi în celelalte duminici, aşa cum se duce însetatul la izvor. Punctul de plecare al predicii era îndeobşte Evanghelia zilei, căreia, ca nimeni altul, Părintele Galeriu îi dădea în vileag tâlcurile deopotrivă adânci şi înalte, căci legau indisolubil împreună lumea în care ne ducem veacul şi tainele cele de necuprins care o străluminează. Există fiinţe alese care-şi lasă amprenta în cei cu care se întâlnesc. În mine, Părintele Galeriu şi-a lăsat amprenta. Pentru totdeauna.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: