Minuni Sfantul Nectarie in Romania

Povestea mea începe în 2008, când Dumnezeu mi-a purtat paşii către Mănăstirea Radu Vodă, în căutarea unui duhovnic. Bătusem o săptămână întreagă zeci de biserici din Bucureşti, căutând nici eu nu ştiam ce anume şi nici de ce, aveam sufletul împovărat de viaţa mea rătăcită în religiile orientale şi meditaţiile transcendentale, amestecate cu tehnici de dezvoltare personală din categoria „pseudo-psihologie”. Viaţa mea era un talmeş balmeş în interior. Nicio biserică nu m-a făcut să simt că acolo ar fi locul meu sau că acolo aş găsi omul (duhovnicul) pe care îl caut. Aşa că, într-un final, am ajuns la Mănăstirea Radu Vodă, aproape fără să mai am vreo dorinţă de a găsi ceva, aproape renunţasem…

Am stat pasivă să ascult slujba de seară şi, la un moment dat, am văzut un călugăr luminos ieşind din altar, l-au întâmpinat câteva persoane tinere cu care s-a comportat vizibil prietenos, gesturile şi expresia feţei îmi transmiteau încredere şi chemare. Ceva a tresărit în mine când l-am văzut: „Ăsta e omul cu care pot vorbi”, mi-am zis, prin urmare l-am urmărit, m-am învârtit aşteptând să rămână singur, ceea ce nu s-a întâmplat… aşa că m-am pus pe aşteptat, stăteam la pândă să prind un moment prielnic – moment pe care l-am prins după vreo oră şi ceva, că între timp se aşezase la spovedit.

Din acel moment în care am intrat pe mâinile lui pot spune că viaţa mea s-a schimbat cu totul. M-am spovedit pentru prima oară în viaţa mea (cu adevărat), exceptând spovedaniile alea din copilărie în care eram chestionată scurt, la modul general, şi dădeam răspunsuri de „da” sau „nu”. Nici nu aveam habar ce e aia o spovedanie… Dar chestionarul lui a fost unul exhaustiv, probabil experienţa de duhovnic i-a revelat cum trebuie scormonit un om, cum trebuie stors ca un buboi să scoată toată mizeria din el…

Şi-aşa… mare brânză nu am conştientizat eu atunci la prima spovedanie, păcatele pe care le vedeam eu mai negre, el le-a trecut mai uşor cu vederea, iar ceea ce mie mi se părea insignifiant chiar şi de mărturisit, el a găsit foarte grav…

Cu timpul, citind cu perseverenţă, cu ajutorul harului pe care îl au începătorii, rugăciunile pe care mi le-a dat în canon, am început să-mi văd nebunia şi să mă sperii…

Asta a fost o etapă în care lucrurile au mers cât de cât bine, cel puţin din punct de vedere fizic pentru că după două luni de la spovedanie m-am îmbolnăvit, aveam nişte sângerări care s-au prelungit aproape trei luni, de la nişte fibroame uterine, am umblat pe la mai mulţi medici, unii mi-au recomandat să-mi scot uterul chiar. Am ezitat şi m-am lăsat cu totul în mâinile lui Dumnezeu, am acceptat că e posibil să mor, dar nu mi-era teamă deloc. Mergeam la biserică cât de des puteam şi mă rugam la Sfântul Nectarie atât cât puteam eu, cert este că fibroamele au dat înapoi şi m-am vindecat. Încă nu ştiam ce e aia minune dumnezeiască, încă nu ştiam dacă a fost întâmplare sau o minune a Sfântului, dar după încă doi ani am avut parte de o confirmare că Sfântul Nectarie chiar mă iubeşte şi mă ajută aşa cum numai un sfânt o poate face.

Sunt căsătorită, am doi copii măricei, unul de aproape paisprezece ani, celălalt de nouă ani. Nu am rămas însărcinată după naşterea celui de-al doilea copil şi nici nu am folosit metode contraceptive. Uneori mă gândeam că ar fi frumos să mai am un copil, dar mi se spusese la un moment dat (un medic cu mare renume mi-a spus) că nu voi mai avea copii după cum arată uterul meu la ecografie, aşa că am fost uluită de-a dreptul când mi‑am făcut un test de sarcină, după o întârziere a menstruaţiei de două săptămâni, şi am văzut că este pozitiv. Era 24 martie 2010, înainte cu o zi de Bunavestire, am plâns de emoţie şi primul telefon pe care l-am dat a fost către duhovnicul meu, el a fost prima persoană cu care am împărtăşit bucuria.

Bucuria mea s-a transformat în tristeţe când am dat vestea familiei. Soţul şi socrii mei s-au scandalizat, cerându-mi să avortez. Singurul meu sprijin era duhovnicul, care mă întărea, el mi-a spus să mă împărtăşesc săptămânal, ceea ce am şi făcut. După fiecare spovedanie-împărtăşanie neapărat aveam câte un război puternic cu soţul meu, iscat din senin, evident că totul se învârtea în jurul sarcinii. Am început să dau acatiste pe patruzeci de zile, dădeam la toate bisericile în care intram. Efectul s-a simţit aproape imediat, pentru că s-au potolit toate spiritele războinice din preajma mea.

Când eram în două luni, am aflat cărui fapt datorez eu bucuria de a mai avea un copil. Am o prietenă care s-a rugat pentru mine la Sfântul Nectarie, pentru sănătatea mea, deoarece cu câteva luni înainte să rămân însărcinată îmi făcusem o ecografie la sâni şi mi s-a spus că am un nodul care ar trebui scos. Eram destul de îngrijorată pentru eventua­litatea unei operaţii, dar nici să ignor nu aveam cum pentru că aveam dureri. În acest con­text, prietena mea a citit pentru mine zilnic Acatistul Sfântului Nectarie (multă vreme… după cum mi-a spus ulterior).

Apoi am început să le leg pe toate, faptul că eu nu sunt o persoană „ fertilă”, după cum îmi spusese medicul – lucru dovedit şi de faptul că nu am rămas însărcinată deloc în nouă ani, după ultima naştere, apoi problema legată de nodulii de la sâni, rugăciunea-acatist către Sfântul Nectarie, citită zilnic pentru mine de prietena mea (rugăciunea este jertfă) şi sarcina venită când nimeni nu se aştepta, ca un dar de la Dumnezeu, m-au făcut să văd că aşa a rânduit Dumnezeu, să-mi dea sănătate printr-un copil.

Acum sunt în aproape şase luni şi îi mulţumesc Sfântului Nectarie pentru marea lui dragoste, pentru purtarea de grijă şi mai ales pentru mijlocirea către Dumnezeu pe care a făcut-o pentru o păcătoasă ca mine. Se ştie că Sfântul Nectarie este vindecător de cancer şi dătător de prunci.

Mie îmi place foarte tare icoana de la racla Sfântului Nectarie şi de multe ori când mă rog la sfântul îmi apare în faţă imaginea lui din acea icoană, expresia aceea a ochilor…

Altă minune. Într-o duminică (în luna iunie), eram la Sfânta Liturghie la Radu Vodă, şi am ieşit afară că era foarte cald şi aglomerat, m-am aşezat pe scări şi am citit Acatistul Sfântului Nectarie. La un moment dat a venit la mine o doamnă mai în vârstă şi mi-a spus aşa, cu dragoste şi blândeţe, că m-a văzut citind Acatistul Sfântului şi foarte bine am făcut, dar să încerc să nu-l mai citesc în timpul Sfintei Liturghii că e păcat. Apoi am mai discutat una, alta şi mi-a spus că fiica ei este iconar şi că ea a pictat icoana de la raclă. Când am auzit, m-am gândit să o rog să-mi picteze şi mie o icoană ca aceea. Şi mi‑a pictat-o! E cea mai frumoasă icoană pe care o am în casă, e superbă. Mă gândeam cum a venit icoana singură la mine, de ce a venit tocmai femeia aceea la mine şi cum au decurs lucrurile, mi-e clar că Sfântul a trimis-o şi sunt convinsă că tot sfântul i-a spus cum să picteze icoana pentru mine.

 

(Ionela Gheorghe)

FRAGMENT DIN CARTEA SFANTUL NECTARIE: MINUNI IN ROMANIA

 

Anunțuri

One response to this post.

  1. Posted by Alexandru on 6 Februarie 2011 at 10:40

    Bucura-te, Sfinte Ierarhe Nectarie, mare facatorule de minuni!

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: