De ce BLACK SWAN nu este un film crestin

Consider că mult lăudatul şi mult premiatul BLACK SWAN, film care a obţinut recent mai multe distincţii la GLOBURILE DE AUR nu este un film creştin. Drumul spre perfecţiune al artistei nu are nicio proptea duhovnicească, ci doar impulsuri şi imbolduri omeneşti. Setea de perfecţiune a balerinei chinuite de gândul succesului este pusă în legătură cu crima şi sinuciderea, de unde cineva mai puţin instruit ar putea conchide – în mod eronat, fireşte – că sinuciderea este un apogeu, o culme a reuşitei.

Un profesor teolog spunea că odată ce ajungi pe vârful cel mai înalt (în cercetare, în muzică, în sport), dincolo nu mai e nimic. Însă, în cazul omului care crede în Dumnezeu, pentru omul duhovnicesc ascensiunea aceasta pînă la Everest înseamnă a învăţa câte ceva, a învăţa, citi şi rosti cuvinte despre Dumnezeu. Înseamnă abia urcarea primei trepte spre Dumnezeu. Ce este de la Everest în sus înseamnă saltul de la cuvânt la lucrare, la împroprierea Luminii. Dincolo de cel mai înalt vârf este aşadar lumina lui Dumnezeu, contopirea harică, bucuria unirii întru fericirea veşnică, nu sinuciderea, moartea. Eroina din Black Swan, chinuită de angoase, himere şi ambiţii deşarte este în stare să ucidă numai pentru a avea rolul de prim solistă, indicând că aparenţa ei de ,,lebădă albă” are un puternic substrat de ,,lebădă neagră”.

Este adevărat că în fiecare dintre noi oamenii este o parte întunecată, dar lumina neînserată a lui Dumnezeu scoate la liman ceea ce este de dorit, adică ,,lebăda albă”. În cazul de faţă, în acest film (dealtfel foarte bine realizat din punct de vedere tehnic) se dă prea mult ,,lebedei negre” în sensul în care ţi se indică faptul că nu poţi reuşi în viaţă decât prin compromis, prin acceptarea grotescului, prin favoruri sexuale acordate oamenilor cu putere, prin asocierea cu abonimabilul.  Filmul e mai de groază decât filmele denumite thriller, crime sau horror(spectatorul va simţi fiori pe şira spinării la propriu), coordonatele fiind disperarea, setea de putere, vărsarea de sânge, compromisul, erosul, frica,  eşecul…N-am văzut în acest film nici lumină, nici credinţă, nici speranţă, de unde se poate spune fără greş, consider eu, că filmul are multe, dar nu şi o picătură din binele şi frumosul hristic.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: