Parintele Gavriil despre timpul liber

(fragment din cartea CUVIOSUL PAISIE ŞI PARINTELE GAVRIIL. DIALOGURI IN DUH, EDITURA CRISTIMPURI, 2010)

Părinte Arhimandrit, un cuvânt care este asociat din ce în ce mai mult timpului liber este ,,distracţia”. Omul modern caută să se distreze când are puţin timp liber. Eu vă întreb, există şi distracţii sănătoase?

Sigur că din punct de vedere fizic e sănătos să se facă sport, mişcare, anumite jocuri cu mingea. Sigur, vorbim de lumea modernă…Eu când vorbesc, vorbesc în numele lumii moderne care este şi creştină, pe care o reprezint şi eu. Aşa vreau să pun problema…Omul sătul de o săptămână întreagă de surmenaj, de atelier, de birou, acolo ,,tocat la cap” de calculatoare şi de ,,minuni” şi de telefoane, simte nevoie să se relaxeze, să se recreeze, să se deconecteze.

Deci, nu e nimic rău în a se distra?

Nu! Când există distracţie nevinovată. Nu din aceasta care a ieşit acum, cu atâta ,,golătate”, atâta imoralitate…

Pentru unii aceasta este o formă antistress…

Să fie sănătoşi, îi priveşte personal ce fac, dar din punct de vedere creştinesc această formă aţâţă poftele, păcatele. Şi noi vrem să-i cruţăm de flagelul acesta al viciului, al împătimirii.

Părinte, credeţi că umorul are un rol terapeutic?

Da! Pe undeva umorul, când îl faci pe om să râdă un pic, prin glume nevinovate, prin veselie, nu e un rău în sine. Asta, dacă glumele sunt cuviincioase! Se zice că omul când e lăsat să râdă se deconectează, se destinde, se relaxează. Vă spun cinstit, am dat şi eu drumul de câteva ori la TV şi am dat de ,,cârcotaşii ăştia”. Cu nişte lucruri amuzante, inteligente. Atingeau şi partea socială, atingeau corupţia, îi atingeau pe toţi, aşa să-i mai trezească un pic. Ca-n operele lui Caragiale… Democraţia de atunci nu se deosebeşte de cea de astăzi…

Din păcate, nu… Părinte călugării râd?

Zâmbesc şi ei! Unii râd bine, dar mai puţin. Râsul călugărului trebuie să fie să nu i se vadă dinţii, nu cu chicot. Mă gândesc la Sfântul Ioan Gură de Aur, care spune că Mântuitorul nu a fost văzut niciodată râzând şi nu se vorbeşte despre Sfinţii Părinţi că râdeau cu chicot…Se spune de multe ori că zâmbeau, se spune de multe ori de Mântuitorul că s-a bucurat, că s-a mâniat, dar niciodată că a râs sau că s-a înfuriat.

Vă referiţi la furia oarbă, căci Mântuitorul de mâniat s-a mâniat…

S-a mâniat când a văzut mizeria din Templu. Când am venit aici, acum 26 de ani era o ,,vorbărie” în biserică, că veneau şi sătenii, nu aveau o biserică a lor. A trebuit până m-am înţeles bine cu ei, să întrerup slujba şi să le zic: ,,Oameni buni, faceţi linişte în biserică, că este Casa lui Dumnezeu pe pământ! Nu este «şatră de palavre»!…Ce aţi venit să întrebaţi: «Când ţi-ai cumpărat costumul ăsta?» sau «Dacă ţi-a căzut vreo cloşcă?»… Păi dacă ar veni Mântuitorul acum ştiţi ce ar face!?…Ar face un bici din acela ca în Templul din Ierusalim şi v-ar da afară pe toţi. Aşa spune cartea: «Casa Domnului, casă de rugăciune se cheamă». Nu aveţi aici decât să vă rugaţi, când ieşiţi pe uşa bisericii afară, nu aveţi decât să vorbiţi. În biserică veniţi să vă rugaţi împreună cu noi”.

Părinte, care este ,,distracţia” călugărului în timpul său liber? Cu ce-şi poate petrece călugărul timpul în afară de rugăciune şi muncă…

Eu nici n-am auzit că un călugăr poate să aibă timp liber sau că are nevoie de ,,distracţii”. Mi-aduc aminte din Pateric – şi am auzit şi prin mănăstirile pe unde am fost – de călugări care nu ieşeau bine de la Biserică că ţâşt! la chilie, nu stăteau de vorbă cu nimeni. Chiar s-a întâmplat cu un frate. Era foarte atent în biserică, recules, concentrat, şi după ce se termina slujba, lua anafură, se miruia acolo între fraţi şi ţâşt! la chilie, o cam lua la fugă. Azi aşa, mâine aşa, fraţii au început: ,,Ce are acesta? E ţăcănit? Fuge de noi?” Unii se mai opreau şi îl întrebau: ,,Măi Părinte, de ce fugi de noi?”. El zicea: ,,N-am nimic dragilor cu voi! Nici nu vă daţi seama cât vă iubesc, dar timpul l-am predat lui Hristos la călugărie, timpul nu mai este al meu… De câte ori am vorbit mult, m-am căit… Când am tăcut nu m-am căit… Mă duc la chilie să-mi continui rânduiala de rugăciune, cu puţină odihnă, când este necesar…”.

Călugărul nu se ,,distrează”?

Nu există odihnă, nu există distracţie la călugăr… Dacă nu te ,,distrează” suficient slujba lui Dumnezeu, lucrul, cititul, apoi eşti un om care a venit la mănăstire şi nu ştie ce vrea. Nu se poate! Călugărul nu are nevoie de distracţie şi nici de concediu. Călugărul trebuie continuu să se roage, să citească, dacă nu citeşte să lucreze, să se odihnească după ce a muncit, dar strictul necesar, nu odihna să o simţi ca o plăcere, ci ca o necesitate…Şi apoi sus! La rugăciune…Să nu te găsească dracul stând! Călugărul şi-a dat timpul lui Hristos. Nu este călugăr cel care se plictiseşte. Nu există plictiseală la călugări. Eu v-am spus că nu ştiu ce este acela timp liber. Că n-am timp liber niciodată. Nu-mi ajunge timpul să mă rog cât aş vrea, să citesc, să scriu…Sunt slujbele! Şi-n grădină mai lucrez şi-n Mănăstire…Că e mănăstire de maici şi este mereu de lucru…De 26 de ani nu ştiu decât să slujesc şi să muncesc. Săream din Liturghie în cizme de cauciuc şi ,,turnam betoane” cu oamenii. Aleile din curte şi din cimitir, de mine sunt făcute. Se vorbeşte cum că monahii sunt leneşi, că s-au retras la mănăstire să nu lucreze. O minciună! Tata a fost gospodar…Fratele meu este un mare gospodar, a făcut mănăstire românească la Prodromu…Se munceşte la mănăstire, nu e timp de pierdut…Nu e timp de distracţii sau concediu. Pentru că aşa sunt sfintele rânduieli ale călugărilor şi aşa văd din viaţa mea şi a celor din jur…

Deci harul nu are program?

Harul nu are! Unele măicuţe spuneau că sunt pensionare, după ce au slujit şi au fost plecate pe unde au lucrat şi veneau şi spuneau că acum sunt pensionare. Le spuneam: ,,Călugăria nu iese la pensie!”. Ca şi preoţia, călugăria nu iese la pensie niciodată. Harul care ni s-a dat nu dispare la pensie. Preoţia este misiune sfântă, este apostolat, nu e meserie… Călugării cât sunt în putere slujesc… Uitaţi-vă la Părintele Arsenie Papacioc are 90 de ani şi slujeşte, ce ziceţi!?… Sau Patriarhul Teoctist? Iese la pensie vreodată? Bine şi în regulament se prevede că este pe viaţă ales… La noi nu e vorba de pensie…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: