George Pruteanu si Dogmatica Ortodoxa

L-am cunoscut pe distinsul profesor şi politician, George Pruteanu pe internet accesând pagina http://www.pruteanu.ro, interesat fiind de unele aspecte ale limbii române care îmi scăpau la un moment dat. Am descoperit un Pruteanu dornic să împărtăşească tinerilor din vastele sale cunoştinţe, generos în ce priveşte pofta de a dărui spre a folosi din(şi în) limba noastră exactităţi, ci nu ambiguităţi, dar şi coleric, vulcanic, chiar radical când vine vorba de politică de nerespectarea unor norme elementare de ortografie şi ortoepie sau de introducerea limbilor materne ale minorităţilor în universităţi. Am reuşit între altele să-l provoc pe George Pruteanu să răspundă şi la un scurt chestionar pe teme spirituale şi aş mai aminti că regretatul profesor m-a ajutat să corectez textul mai multor lucrări şi cărţi tipărite, dintre care aş aminti doar una: Adevaratul mormant al lui Iisus Hristos

– Ce relaţie aveţi cu Dumnezeu, ce consideraţi că are aparte această relaţie. Ce părere împărtăşiţi în legătură cu Dumnezeu, aşa cum este prezentat în Dogmatica Ortodoxă?

Nefiind preot, nu am misiunea de a propovădui. Să fiu întrebat “ce relaţie am cu Dumnezeu” mi se pare mai indiscret decît dacă aş fi întrebat, netam-nesam, ce relaţie am cu soţia. Nu poţi vorbi despre asta decît cu tine însuţi sau cu El. Felul cum e prezentat Dumnezeu în Dogmatica Ortodoxă înseamnă, pentru mine, cele trei volume de căpătîi ale lui Dumitru Stăniloae, minte strălucită.

Gabriel Liiceanu şi Andrei Pleşu sau arătat deschişi spre ideea lui Platon că adevărata cunoaştere este în lumea de dincolo, după ce vom muri. Ce credeţi pe marginea acestui subiect – cunoaşterea în raport cu trecerea dincolo?

– Cred că Dincolo e ca “hanul spaniol”: Vei avea ce ai adus cu tine.

– Faptul că sunteţi atent şi interveniţi prompt atunci cînd vine vorba de ,,pocirea” limbii române indica un crez, o credinţă în ceva. Ce este acest ceva? Eu cred cu tărie – deşi nu sţiu să explic de ce – că ce faceţi în privinţa limbii române reprezintă un lucru, un act care îi sunt dragi lui Dumnezeu. Noica obişnuia să întrebe, ce faci omule cu mântuirea ta culturală. Credeţi că aveţi vreo contribuţie la mântuirea culturală a românilor?

Mă obligaţi la vorbe mari: cred în forţa – pe termen lung – a spiritului (aş fi putut scrie şi: Spiritului).

– Din ce aţi făcut până acum în viaţa dumneavoastră ar fi vreun lucru pe care să vi-l reproşaţi?

– Doar unul?! Of, să fiţi dv. sănătos cîte sunt…!

– Pentru tinerii care vor să scrie şi să publice (în special în domeniul teologic) ce îndemn aveţi?

Să nu scrie plicticos. Să iasă din clişee. Să nu vorbească de un Dumnezeu abstract.

A consemnat CRISTIAN ŞERBAN

 

Anunțuri

One response to this post.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: